Intalnire neasteptata

Va recomand sa vizionati un film crestin din care veti avea de invatat .

Vizionare placuta pentru filmul The encounter. Pentru vizionare clic aici.

Daca Tu n-ai fi fost

           Am trecut prin niste zile dificile... nu mi-a  mai ramas decat sa astept rezolvarea din partea lui Dumnezeu, pentru ca de mine deja nu mai depinde. Am facut tot ce depindea de mine.  Oare ce rezolvare imi va da El? Un cuvant din Biblie spune asa: “Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi.” ( psalm 39.9) Ei bine, asa sunt si eu in asteptarea lucrarii lui Dumnezeu  in viata mea; lucruri banale pentru unii, altii le privesc cu o mare insemnatate, iar lucruri usor de deposit pentru unii, altora li se par adevarate minuni daca le traverseaza cu bine.

Ma gandesc uneori la anii copilariei, atunci cand nu trebuia sa port grija de mai nimic, pentru ca altii le rezolva pentru mine. De fapt, se intampla sa ne dorim acest lucru, sa avem mai putina raspundere si, in concluzie, si mai putine griji. Dar lucrurile nu vor fi mereu asa. Insa, trebuie sa recunosc ca tot un copil sunt si voi fi atata timp cat am un Tata care zilnic imi poarta de grija si orice povara care vrea sa ma apese El o stie si ma ajuta sa depasesc cele mai grele situatii.

Poate ca si tu  te intrebi de ce mai trebuie sa mai traversezi o vale si inca una, si de ce nu te poti sui pe un munte ca sa ramai acolo, la adapost? Trebuie sa trecem prin vai adanci, altfel nu am pretui inaltimea, atunci cand o vom dobandi si ni s-ar parea ceva  obisnuit.

Ma intreb apoi, daca Tu, Doamne, nu ai fi fost prezent, ce ar fi fost viata mea in atatea si atatea imprejurari.

Las cantecul sa spuna mai multe…

Oridecate ori ascult acest cantec imi amintesc de trecut, de lucruri care au fost, m-au marcat, dar peste care am trecut. Daca Domnul Dumnezeu nu ar fi fost langa mine, unde as fi ajuns acum? Il putem oare lasa pe El deoparte sau sa il scoatem din ecuatia vietii noastre, asa cum pretind unii care isi construiesc viata in jurul lor insusi?
Daca nu ar fi fost El langa tine, atunci cand ai crezut ca nu vei mai putea sa te ridici, crezi ca ai fi reusit de unul singur? Crezi ca ai fi putut sa porti povara singur?

Complexul de inferioritate

Nu esti cel mai bun din clasa, nu arati la fel de bine ca si prietenii tai, te pierzi cand trebuie sa vorbesti in public, nu ai rezultatul asteptate de cei din jur, defectul fizic te impiedica sa te afli in de cercul cunoscutilor, etc…

Acestea sunt numai cateva din lucrurile care te pot face sa iti pierzi increderea ca poti sa faci ceva bun, te demoralizeaza, iti diminueaza din personalitate …
Am luat cateva exemple biblice si m-am uitat la Moise, Ghedeon, Ieremia, David si Pavel, care, si ei au avut complexele lor.
Moise nu se putea exprima bine:“Moise a zis Domnului: „Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară; şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbeşti Tu robului Tău; căci vorba şi limba-mi este încurcată. Domnul i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus.”Moise a zis: „Ah! Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiţi.” ( Exod 4.10-13)
Ghedeon provenea dintr-o familie saraca:
“Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă din Manase, şi eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu.”Domnul i-a zis: „Eu voi fi cu tine, şi vei bate pe Madian ca pe un singur om.” ( Judecatori 6.15-16)
Ieremia era prea tanar si ii era teama:
Eu am răspuns: „Ah! Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil.”
Dar Domnul mi-a zis: „Nu zice: „Sunt un copil”, căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. “ (Ieremia 1.6-7)
David umbla adesea cu frica de vrasmasi si se ascundea singuratic prin pesteri, simtindu-se mai mereu parasit si implorand ajutorul lui Dumnezeu:
“Priveste-ma si ai mila de mine, caci sunt parasit si nenorocit.”(Psalm 25.16)
Pavel voia sa scape de neputinta fizica, la fel cum si noi vrem sa scapam de acel lucru care ni se pare greu de suportat:
“Şi, ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf.
De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.
De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.”( 1 Corinteni 12.7-10)
Dumnezeu te cheama sa faci ceva si tu spui: nu am talentul necesar, ce poti face Tu cu mine? Asculta aceste cuvinte:
“Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt,  pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. ” (1 Corinteni 1.27-29)
Si totusi, priviti ce lucrari mari au putut face acesti oameni:

Moise a scos poporul Israel din Egipt si l-a condus pana in tara promisa in timp de 40 de ani, Ghedeon i-a biruit pe madianiti intr-o lupta cu doar 300 de ostasi, Ieremia a ajuns un mare profet, David a avut nenumarate biruinte si a domnit peste Israel  40 de ani, iar despre Pavel cred ca deja stiti cata bogatie de cuvant a putut sa aduca, el fiind autorul a 14 carti din Noul Testament.
Ce au avut deosebit acesti oameni? Nu au avut ei complexe si greutati, nu au fost ei oameni obisnuiti, ca si noi? Ba da, totusi au facut mari lucrari. Nu singuri, ci au reusit numai  pentru ca Dumnezeu i-a folosit si ei au recunoascut ca sunt slabi si ca Dumnezeu este Acela care lucreaza in ei. Ei, mai intai si-au vazut slabiciunile si le-au recunoascut. Si pentru ca slava sa nu fie a lor, Dumnezeu i-a ales imperfecti, pentru ca El sa fie vazut, si nu omul. Adesea slabiciunile noastre sunt terenul pe care Dumnezeu incepe sa se manifeste.
          Asadar, complexul tau de inferioritate poate fi chiar un instrument prin care Dumnezeu sa lucreze in viata ta.
        …So, don’t worry, be happy J

Blogurile si lumea noastra

Deoarece zilele trecute am trecut cu privirea prin mai multe bloguri, am obtinut si niste

rezultate. Ce am constatat?
Am incercat sa identific motivul pentru care, orice persoana, cu sau fara o identitate bine definita, are unul sau mai multe bloguri. Am ales sa observ tinerii.
Mi-am dat seama  ca sunt persoane care efectiv isi povestesc  viata prin blog, adica relateaza pana la cele mai banale intamplari, sau povestesc lucruri datorita carora sufera, cu scopul de a primi o incurajare sau poate pentru a se descatusa de o tensiune acumulata in sine. Mai scriu pentru ca au talent si vor sa-l fructifice cumva. Unii scriu pentru ca se simt neintelesi de parinti, rude sau societate, altii scriu din dorinta de a fi apreciati sau bagati in seama, sau poate ca nu mai suporta singuratatea si isi doresc noi prieteni.  Sunt bloguri cu postari cu caracter impersonal, referindu-se la lucruri generale, sau bloguri in care predomina caracterul subiectiv. Multi timizi au ocazia de a se exprima cu mult mai bine in scris pe un blog decat o fac in realitate.  Unii tin un fel de jurnal al vietii lor in care consemneaza toata activitatea precum si gandurile lor pe care adesea nu au curajul sa le spuna in public.
Am intalnit si putini care scriu deoarece simt in sufletul lor nevoia  sa impartaseasca ceea ce Dumnezeu le-a incredintat si ceea ce traiesc, pentru ca au un interior frumos si din prea plin ofera si altora …
Desi amuzant, desenul de mai jos dovedeste un adevar mai mult sau mai putin sugestiv, pe care il veti descoperi voi :) .....

Si pentru cei care mai treceti pe aici lansez o intrebare: Ce inseamna blogul pentru voi? Ce anume va motiveaza sa scrieti? Ce inceputuri ati avut?

Nu renunta

Cand greul pare si mai greu nu trebuie sa renunti. Lui Dumnezeu ii plac invingatorii, nu cei care isi atribuie meritele, ci aceia care biruiesc prin El si cu ajutorul Sau.

Am primit o propunere frumoasa din partea lui B.D., aceea de a posta saptamanal o incurajare pe o pagina de facebook destinata special pentru acest lucru. La nici o zi dupa ce am acceptat propunerea chiar eu eram acea persoana care avea nevoie de incurajare si atunci m-am gandit serios la acest lucru, pentru ca viata nu este usoara, este  plina de despartiri sfasietoare, de inimi frante, de suferinte fara de final, de probleme care se complica mereu, de lipsa de intelegere si mangaiere. Tocmai de aceea m-am gandit ca ar trebui sa fim o incurajare, asa cum putem, fiecare in locul sau in felul ales de Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu ne-a daruit si oportunitatea de a fii crestini, adica de a simti unii cu altii, de a plange cu cei ce plang si de a ne bucura cu cei ce se bucura.“Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele Lui.” ( 1 Corinteni 12.26-27)
Stiu ca trebuie sa ma ridic, sa lupt, si sa fiu tare. Oricat de grea ar fi o furtuna, pana la urma soarele tot va rasari. Cantecul de mai jos cred ca de fapt va spune tot.
Asadar, nu renunta, nu te da batut, lasa dragostea sa straluceasca in viata ta. Pentru cantec clic aici.

P.S. Am ceva probleme cu net-ul si nu mai pot downloada videoclipuri youtube.
Iar pentru cei doresc sa urmareasca postarile de incurajare de pe facebook, clic aici

Plecat in vesnicie

I s-a sfarsit calatoria pe acest pamant…a ramas un loc pe care nimeni nu-l va putea ocupa, pentru ca era al lui. Nu stiu cand ma voi obisnui cu gandul, dar este dureros, pentru ca suntem oameni, iubim si ne apropiem sufleteste. Nu voi mai simti nici caldura privirii blande, nici bucuria  pe care i-o citeam pe fata oridecateori  ma revedea, nici vorba simpla, dar plina de dragoste. Sunt atatea amintiri care au ramas si care nu se vor uita niciodata. Ceea ce ma mangaie este faptul ca intr-o zi ne vom reintalni, acolo unde moartea, lacrimile si intunericul nu vor mai fi.

Multumesc, Doamne, ca acum este la Tine, ca acum suferinta i s-a sfarsit, ca nu mai are durere, nici lacrimi, pentru ca Tu i le-ai sters.  “Scumpa este inaintea Domnului moartea celor iubiti de El”.(Psalm 116.15)
Nu stiu pe cine mai aveti: parinti, bunici, frati si prieteni, pretuiti-i acum. Maine ar putea fii tarziu sa le spuneti ca ii iubiti. Nu asteptati sa fie prea tarziu…
       Nu asteptati sa vina ziua in care nu va vor mai recunoaste pentru ca memoria le-a slabit sau poate vor fi loviti de un Alzheimer, atunci cand pentru ei nu veti mai fi decat un strain. Acum,  aratati-le pretuirea si dragostea voastra, in acest moment fiti un ajutor pentru ei , pentru ca viata este prea scurta. Ce facem noi? Adesea ne continuam existenta ca si cand niciodata nu vom inchide ochii. Ce ar fi daca ati trai astazi ca si cand ar fi ultima zi? Nu va amintiti doar la inmormantare acest lucru, ci faceti-o mai des...
Traiti o viata frumoasa , o viata de care sa nu va fie niciodata rusine, iar daca la noapte va trebui sa plecati dincolo, fiti gata, impacati cu oamenii si cu Dumnezeu. Nu va razvratiti niciodata impotrva Lui, caci cine esti tu, furnica , sa vorbesti impotriva celui care te-a creat sau sa-L intrebi ce face? Am dorit sa scriu aceste lucruri pentru voi, care inca aveti o constiinta treaza si puteti pune la inima aceste ganduri. Nu mai putem sa lungim sau sa scurtam zilele vietii celor dragi, dar putem sa le facem existenta mai frumoasa. Faceti tot ce va sta in putere si cu toata inima!
          “Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer, de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică. Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, negreşit, dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el. Chiar în cortul acesta deci gemem apăsaţi; nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie înghiţit de viaţă. Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului. Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul –pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. Da, suntem plini de încredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă, la Domnul. De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă.”( 2 Corinteni 5.1-9)

Accepta-ma asa cum sunt

            

Suflet ranit

Cred ca fiecaruia i s-a intamplat sa fie tinta atacurilor celor din jur; cuvinte amare si aspre, lucruri neadevarate si acuzatii nedrepte. Partea rea este ca  aceste lovituri pot veni chiar de la cei in

care ai avut incredere si la care nu te-ai fi gandit ca ar putea sa faca acest lucru, de la oameni care poate ca pretind ca se numesc crestini. Intrebarea este: poate cel care este al lui Hristos sa faca dezbinare, sa caute cearta, sa ucida cu vorbe si sa arunce sageti otravite in copiii lui Dumnezeu? Eu nu cred ca poate. Insa, se poate ca Dumnezeu sa ii dea lumina ca sa isi recunoasca vina si sa se pocaiasca pana nu va fi prea tarziu.
“iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc” (Matei 5.44)
Daca suferi pentru ca esti crestin, ferice de tine! Asa spune Biblia.
Un lucru e cert: daca oamenii te nedreptatesc, tu ai un Dumnezeu care iubeste dreptatea si nu isi va lasa copilul asuprit, si chiar daca este prigonit, nu este parasit, si chiar daca este trantit jos, nu este omorat.(2 Corinteni 4.9)

Dar, procesul prin care treci este ca si un foc si, daca nu ai trece prin el, nu ai putea sa rezisti presiunilor vietii care vor veni mai tarziu, exact ca si in povestea cescutei de lut, care traverseaza multe etape pana cand olarul hotaraste ca este gata. Ca si ea, si noi trecem prin modelare, slefuire, cuptor, etc…
Daca nu am avea experiente dificile, probleme, esecuri, viata nu ar avea culoare, nu am mai avea cum sa povestim biruintele pe care Dumnezeu ni le da si poate ca nu am stii cum sa ii tratam la randul nostru pe aceia care, la un moment dat vor trai aceleasi dezamagiri.
Dumnezeu vindeca pe cei cu inima zdrobita.
“Acum, fireste, nu putem vedea lumina soarelui care straluceste in dosul norilor, dar va trece un vant si-l va curata”( Iov 37.21)
“Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte”( Proverbe 15.25)
Cand oamenii arunca cu pietre dupa tine, tu aduna-le si construieste cu ele o casa J

P.S. Draga B.D. am scris acest articol gandindu-ma si la tine, dar si la toti aceia care se simt raniti in sufletul lor.

Celui ce are i se va da

“Celui ce are i se va da, iar de la cel ce n-are se va lua si ce are.”( Matei 13.12)

La prima vedere as zice ca este nedrept! De ce sa aiba  tot acela care are, iar celui lipsit sa i se ia tot? Dar, aplecandu-ma asupra contextului in care Domnul Isus a rostit aceste cuvinte, lucrurile incep sa mi se clarifice. El acolo se adreseaza ucenicilor, celor care Il cunoscusera, “voua, v-a fost dat sa cunoasteti tainele Imparatiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat”, ochi ca sa vedeti, urechi ca sa auziti, voi ati primit harul lui Dumnezeu care se inmulteste, indurarea lui Dumnezeu. Acela care are Cuvantul lui Dumnezeu in inima lui, are un izvor nesecat in el, Izvor care, daca este izvor, inseamna ca va curge mereu. “Cel cu inima multumita are un  ospat necurmat” (Prov. 14.15), si "cei ce se tem de Domnul nu duc lipsa de nimic”(Psalm 34.9). Asa inteleg eu pe cel ce are si caruia i se va da.
In privinta celui care nu are, curios este faptul ca, desi nu are, i se mai si ia ceea are sau ceea ce “i se pare ca are” (Luca 8.18). Inseamna ca totusi a avut ceva, dar nu a avut grija de acel lucru, dar cuvantul spune ca “lor nu le-a fost dat” sa cunoasca tainele Imparatiei cerurilor si ” macar ca vad, nu vad, si macar ca aud, nu aud, nici nu inteleg”. Dumnezeu este Acela care are mila de cine vrea si impietreste pe cine vrea (vezi faraon in Egipt), descopera cui vrea. Este un numar al celor alesi, care nu este mare, daca te afli printre ei, atunci ai o mare bogatie ascunsa cu Hristos in Dumnezeu. Cine nu Il are pe Hristos, nu are viata, nu are implinire, si chiar daca crede ca are ceva (poate o religie, un ritual, un mod de inchinare, o slujba in biserica), intr-o zi, toate aceste lucruri se vor spulbera , asemenea casei zidite pe nisip care nu a avut un fundament puternic, si doar “parea” ca este casa, dar lucrarea a fost data pe fata in momentul probei vantului.
Daca Il ai pe Dumnezeu in tine, ti se va da mereu…ce anume? Bucurie si cand iti e greu, pace si cand ai probleme, dragoste si cand nu esti iubit de nimeni, intelepciune si cand nu ai studiat indelung si… multe altele.
Da, celui ce are i se va da si va avea de prisos!

Dreptate sau mila?

“Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.”(Psalm 25.12)

Acesta a fost versetul mottou care m-a tinut tare aceasta saptamana. Deja m-am obisnuit: fiecare zi aduce ceva nou: o noua problema sau situatie la care trebuie sa fac fata, situatii in care nu stiu ce ar fi mai bine sa aleg. Imi e greu sa iau decizii de una singura. Adesea sunt pusa in fata faptului implinit si trebuie sa-i gasesc o rezolvare. Simt ca am obosit si, de la o vreme, de-abia astept finalul de saptamana.
Sa luam urmatorul caz: Trebuie sa semnezi demisia colegului tau. Ce ai face? Pe de o parte tii la el, e omul pentru care poate te-ai rugat sa-L cunoasca pe Dumnezeu…pe de alta parte justitia isi spune cuvantul: vinovatul trebuie sa  ”plateasca”. Te rogi lui Dumnezeu, stii ca a gresit, dar ca nu vrea sa recunoasca, regreti ce s-a intamplat, iti este mila pentru soarta ce-l asteapta si…ai vrea sa nu fii implicat in asta, ca sa nu ii faci pe altii sa sufere, dar nu poti evita situatia…
Stiu ca Dumnezeu calauzeste, El da lumina , stiu si trebuie sa o cred. Cred ca El va face lumina si decizia finala Ii apartine. Nu inteleg multe lucruri, dar oare trebuie sa le inteleg eu pe toate? Inca cred ca toate lucrurile lucreaza spre binele meu. As vrea sa impletesc dreptatea cu mila si iertarea, nu-i asa ca trebuie sa existe si o cale de mijloc?