Dezamăgirea

O amintire dureroasă, care îți lasă un gust amar… Ești dezamăgit, dar nu ar fi o problemă, dacă cei care te dezamăgesc ar fi niște străini. Însă durerea este atunci când ei sunt chiar oamenii în care aveai încredere, în care sperai să te poți bizui și pe care îi iubeai. Au fost vorbe și fapte la care nu te-ai fi așteptat. Poate spui că ai fost naiv să crezi în ei, și că ar fi trebuit să fii mai vigilent, dar nu, nu asta este problema. Ca să ai încredere în oameni este nevoie și de o anumită doză de vulnerabilitate. Mai trebuie și să riști, nu doar să te protejezi excesiv dinaintea oricărei săgeți.

A fost odată un Păstor blând, care a făcut tot ce trebuia pentru oile Sale, și totuși ele au ales să Îl răstignească. El a făcut tot ce se putea pentru binele lor, iar ele I-au întors rău pentru bine….Să iubești chiar și omul care îți înfige cuțitul pe la spate, care te înjunghie cu vicleșug. Acum înțelegi ce dragoste trebuie să ai? Dincolo de cuvinte, dincolo de fapte. Să suferi în tăcere și să aștepți. Durerea pricinuită de un frate este mai mare decât aceea provocată de un vrăjmaș.

Dezamăgirea provoacă răni. Dar există și un balsam care vindecă. În primul rând iartă, dar nu la nivelul vorbelor, ci al minții și al inimii. Nu rămâne cu remușcări față de aceia care te-au dezamăgit. Poate au făcut-o cu intenție sau poate din neștiință. Chiar dacă au făcut-o intenționat, tot trebuie să îi ierți, ca să rămâi liber. „Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați?”( Matei 5:46).

Poartă-te înțelept. Un om care ți-a greșit este posibil să o mai facă. Fii prudent și acordă-i credibilitate limitată. Nu-l privi ca pe un dușman, ci mustră-l ca pe un frate. Spune-i adevărul în dragoste, cel puțin să știe realitatea. Poate cuvintele tale nu vor avea ecou pe moment în sufletul lui, dar mai târziu poate vor avea. Dacă nu este posibil și nu vrea să își revizuiască atitudinea, atunci roagă-te pentru îndreptarea lui. „Și robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toți, în stare să învețe pe toți, plin de îngăduință răbdătoare, să îndrepte cu blândețe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința ca să ajungă la cunoștința adevărului, și, venindu-și în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinși ca să-i facă voia” (2 Timotei 2:24-26).

Uneori nu ai ce să mai faci și este posibil ca acesta să continue să persiste în greșeala lui și să nu poată fi oprit de nimeni. Ai crezut că și el poate face pentru tine ceea ce tu ai face pentru el. De aceea te mai încearcă uneori acea frustrare, acel gând de judecată și tristețe. Ți-ai deschis ochii și ai văzut realitatea, dar nu îți închide inima.

Nu descuraja. Nu te victimiza și nu-ți pierde încrederea în cei din jur. Și tu ai dezamăgit la rândul tău pe alții, și ai fost dezamăgit chiar de tine însuți în anumite împrejurări, așa că învață o lecție prețioasă. Poate a iertării, a dragostei față de cel care îți răspunde cu rău, poate a răbdării sau a zdrobirii. Dacă iei bine seama, poți deveni mai înțelept, mai echilibrat și poți dobândi chiar și o viziune mai clară asupra vieții.

Încă te doare, dar va trece pentru că este doar pentru o vreme. Ia-ți aproape promisiunile lui Dumnezeu, și lasă orice gând tulburător să te părăsească. Știi prea bine că doar El nu te va dezamăgi niciodată. Și mai știi care este partea bună a dezamăgirilor? Te aduce mai aproape de El, să-L cauți mai mult, să Îi simți mai mult apropierea.

Pacea este doar în Domnul Isus Hristos, Păstorul cel blând, dar în lume vei avea necazuri. “V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33).

„Eu, Eu vă mângâi. Dar cine eşti tu, ca să te temi de omul cel muritor şi de fiul omului, care trece ca iarba” (Isaia 51:12).

Și dacă Dumnezeu poate transforma noaptea în zi, El poate transforma chiar și o dezamăgire într-o binecuvântare.

Te iubesc sau te iubesc pentru că…

De ce iubești această persoană?…Pentru că este frumoasă, deşteaptă, bogată sau pricepută la toate? Într-adevăr, calităţile ne fac să iubim mai uşor şi din fire suntem tentaţi să îi iubim mai mult pe cei care le posedă. Aceasta este dragostea condiţionată. Aş vrea să vorbesc puţin despre dragostea care nu spune „te iubesc” datorită vreunei calităţi în mod special, ci datorită unei alegeri care poate părea ilogică în ochii multora. Dragostea necondiţionată este revelată la modul absolut prin iubirea divină şi pornind de la exemplul ei putem învăţa. “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16). Măcar că nu a găsit nimic vrednic de iubit în noi, măcar că eram păcătoşi, El a ales de bunăvoie să Îşi reverse dragostea peste noi.

Învaţă să iubeşti necondiţionat. Din fire îţi este uşor să iubeşti pe cei care te iubesc sau care răspund afirmativ dorinţelor tale. La Dumnezeu dragostea este mai presus de merite, şi El cere să oferi  iubirea fără gândul că vei primi ceva în schimb. Dragostea Lui este jertfitoare: nu poţi să iubeşti dacă nu dăruieşti. Renunţi la tine şi la anumite dorinţe pentru ca celuilalt să-i fie bine, pentru că fericirea ta înseamnă  să îl faci fericit şi pe celălalt. În ce priveşte dragostea relaţională , dacă ai ales să iubeşti pe cineva, nu încerca să pui condiţii sau să schimbi persoana, afară dacă şi ea se bucură de acea schimbare şi îşi doreşte acest lucru. Iubirea adevărată nu este un sentiment, nu sunt vorbele dulci, nu este o emoţie, ci o dăruire fără rezerve. Nu este de vânzare. Nu o poţi cumpăra. Toată bogăţia şi înţelepciunea nu o pot răscumpăra. Iubirea aceea ilogică uneori, când te întrebi de ce iubeşti şi nu ai un răspuns pentru că pur şi simplu o faci, aceea este, de fapt, adevărata faţă a dragostei. Şi, dacă ai decis să îl/o iubeşti aşa cum este, vei rămâne surprins când şi el/ea se va schimba datorită dragostei tale necondiţionate.

Alege să renunţi la “te iubesc pentru că” în favoarea lui „te iubesc”…pe care nu va trebui să îl spui prin cuvinte, ci să îl/o faci să simtă acest lucru, prin fapte.

Un citat al lui Liviu Rebreanu redă și mai bine ce înseamnă, de fapt, acest fel de dragoste: „Iubirea nu e un târg: te iubesc pentru că mă iubești. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.”

Cum să birui ispita?

Încerci. Îți dai silința să nu mai faci acel lucru rău, să termini cu acel obicei neplăcut sau acel lucru despre care conștiința îți spune că este greșit. Și te lupți și încerci din răsputeri. Dar cazi din nou și de fiecare dată tot la fel ți se întâmplă. Poate vei spune: „Unde am greșit? De ce alți creștini pot și eu nu pot?”

Este o diferență între a trăi sub lege și a trăi sub har. Semnul că trăiești sub lege este faptul că te lupți de unul singur, depui efort să te îndrepți și nu reușești. Efortul propriu nu îți va aduce decât o biruință temporară. Vei rezista o vreme, după care firea te va ademeni din nou, pentru că este o luptă continuă între fire și duh.

Atunci, cine te poate elibera? Duhul Sfânt are putere să te elibereze de aceste lucruri. Lucrarea pe care o face Domnul Isus Hristos în viața ta va aduce eliberarea mult dorită. Nu înseamnă că nu te vei mai confrunta cu ispitele, dar prin puterea primită vei rezista și nu va mai fi nevoie să depui efort propriu continuu, iar lucrurile care altădată te ispiteau nu vor mai reprezenta o problemă. Atunci, vei ști că te afli sub har. Duhul Sfânt în viața ta este soluția eliberatoare. El dă putere, rezistență, îndrăzneală. Poate că te-ai rugat și nu s-a întâmplat nimic. Continuă și roagă-te, cercetează-ți viața, luptă în ce depinde de tine, stai departe de lucrurile care te ispitesc la rău și umple-te de lucrurile sfinte.

„Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău! Strâng Cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalm 119:9,11).

„Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă” (Matei 26:41).

De multe ori ne întrebăm dacă este bine să facem un anumit lucru, dacă este păcat sau nu, măcar că glasul conștiinței ne dictează lucrurile care nu sunt după voia lui Dumnezeu. Le-am face, deși știm că sunt rele, iar dacă cineva ne-ar spune că nu este nicio problemă, imediat am merge în locuri nepotrivite sau am face lucruri păcătoase.

Cum îți vei da seama că ești eliberat și că nu este un efort propriu? Atunci nu vei mai simți plăcere să faci acele lucruri și te vei îndepărta singur. „Dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi” (Ioan 8:36). Astfel, nu vei mai simți nevoia să întrebi dacă un lucru este bine sau rău, deoarece nu vei mai găsi aceeași plăcere în acel lucru. „Și, după cum ungerea Lui vă învață despre toate lucrurile și este adevărată și nu este  o minciună, rămâneți în El, după cum v-a învățat ea” (1 Ioan 2:27).

În concluzie, nu efortul tău te va salva. Dorința ta de îndreptare și pocăință, da, trebuie să existe, dar mai presus de acestea cere eliberarea de la Dumnezeu pe care ți-o poate da prin Duhul Sfânt.

Domnul Isus Hristos a trecut prin ispite ca noi și cunoaște cu ce te confrunți. „Și, prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți” (Evrei 2:18).

„Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie” (Evrei 4:15-16).

„Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă. Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:12,13).

Prezența Sa eliberatoare să te însoțească în orice domeniu al vieții tale vei fi ispitit, atacat sau încercat!

Ce drum să alegi când ai de luat o hotărâre?

Cum să aleg? Ce să aleg? Pe cine să aleg? Unde să aleg?

Sunt doar câteva dintre întrebările cu care ne confruntăm periodic și la care tare mult ne-am dori să găsim răspunsul potrivit cât mai curând.

Nu am un răspuns exact la dilema ta, dar ceea ce pot să îți spun este că trebuie să alegi cu grijă, fără să te grăbești, după ce ai analizat și după ce te-ai rugat. Pacea din inima ta poate confirma uneori o alegere bună.

Ce să nu alegi? Nu alege drumul ușor, calea pe care merg cei mai mulți. Alege drumul care, în ciuda obstacolelor întâlnite, duce la sfințirea vieții și la mântuirea sufletului tău. Doar drumul cel mai abrupt duce direct în vârful muntelui. Potecile ocolitoare, deși sunt tentante, nu vor face decât să amâne sosirea ta la timp, la ținta dorită.

Alege școala care îți poate oferi cele mai multe posibilități de afirmare pe viitor, chiar dacă va trebui să te străduiești mai mult. Alege-o la timp și nu amâna!

Alege slujba care te ajută să poți duce un trai decent, fără să implice compromisul.

Alege chemarea pe care, deși nu o înțelegi la început pe deplin, va trebui să mai lucrezi la ea, pentru că doar cu pași mărunți vei reuși să câștigi proba de rezistență, și la finalul alergării să capeți premiul.

Nu alege omnul uitându-te la înfățișarea lui sau la aspectele exterioare, judecând doar după aparențe. Alege omul care te ajută să mergi pe calea credinței și alături de care îți vei putea duce mântuirea până la capăt.

Nu face alegeri bazându-te pe ceea ce vezi. Samuel plecase la casa lui Isai unde avea să ungă pe noul împărat al lui Israel. David era doar un copil, nu era un războinic viteaz, așa cum Samuel s-ar fi gândit că ar trebui să arate un viitor împărat. De multe ori privim doar aparențele care pot fi înșelătoare.

Alege bazându-te pe adevărul din Sfânta Scriptură și pe înțelepciunea pe care ți-o poate da Dumnezeu. Nu te bizui pe propria înțelepciune. Alege cu inima, dar și cu mintea. Alege caracterul. Nu face alegeri pripite.

Alege ceea ce ar alege Dumnezeu pentru tine. Vei spune că nu ai cum să știi și este adevărat. Important este să îți dorești să alegi voia Sa cu privire la alegerea pe care o ai de făcut. Alege înțelept, după ce te-ai sfătuit și te-ai rugat. Deosebește binele de rău.

Alege cumpătat. Poate îți amintești ce alegere a făcut fata babei din binecunoscuta poveste „Fata babei și fata moșului”, atunci când a fost îndemnată să își alegă ca răsplată pentru munca ei o ladă cu care să meargă acasă, și ce alegere a făcut fata moșului când i s-au pus înainte aceleași opțiuni de alegere. Dorința de  a avea mai mult pe căi necinstite nu va aduce decât neplăceri, în timp ce cumpătarea te va feri de multă durere. „Mai bine puțin cu frică de Domnul, decât o mare bogăție cu tulburare!”(Proverbe 15.16)

Alege înțelept și cu teamă de Dumnezeu. Chiar și atunci când încă mai ești nedumerit în privința alegerii tale, teama de Dumnezeu și supunerea față de El te va călăuzi corect. Și, mai mult decât atât, El are putere să îndrepte chiar și alegerile tale greșite atunci când dorința ta este să Îi fii pe plac. Alege cu grijă și fiecare decizie încredințeaz-o lui Dumnezeu!

Lasă indiferența și fă diferența!

Nu pot să stau în nepăsare sau să mă prefac că nu îmi pasă, lăsând deciziile la voia sorții. Este adevărat că sunt lucruri pe care nu le pot schimba oricât aș vrea, dar, în ce privește partea mea, vreau să am conștiința curată și inima împăcată că am ales așa cum și Dumnezeu a hotărât de la început.

Poate că ne gândim de ce lucrurile iau o așa întorsătură, iar libertatea de care am dispus și dispunem în continuare este așa greșit gestionată? Iată ce am găsit pe paginile Bibliei: „Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină  inima fiilor oamenilor de dorința să facă rău” (Eclesiastul 8:11). Da, va fi o judecată pentru orice lucru și faptă, dar aceasta nu se întâmplă pe loc. Este unul din motivele pentru care oamenii nu se căiesc de faptele lor rele sau necuviincioase, ba încă se bucură și se mândresc cu ele.

Se zice că mai bine s-ar fi gestionat resursele pentru referendum în alt scop mult mai util, și într-un fel este adevărat. Dar și mai bine era dacă nu se punea problema schimbării vreunui articol de lege cu afectarea familiei ca instituție. S-au trimis mesaje mai mult sau mai puțin înfricoșătoare cu privire la ceea ce ar putea determina un rezultat negativ al referendumului prin însăși neprezentarea la vot. Unii le iau în seamă, dar altora nu le pasă și le ironizează.  O parte din tinerii intelectuali sunt chiar afectați cum că există probleme mult mai grave decât susținerea familiei și adoptă o atitudine ironică sau merg pe ideea de manipulare politică.

Este adevărat că sunt probleme cu mult mai mari în țară și în societate, la fel cum este adevărat că nu ar fi fost nevoie de acest  referendum, dacă lucrurile ar fi rămas neschimbate.  Însă, dacă tot am ajuns să îl trăim, să mergem și să facem o diferență! Indiferența costă. Poate că spui că nu se va întâmpla oricum nimic dacă mergi  la vot sau nu, dar dacă peste câțiva ani lucrurile se vor schimba și vei constata că se datorează și alegerii tale neînțelepte de a te face indiferent?

Lăsând la o parte faptul că se folosesc resurse, că pot fi manipulări politice sau că sunt probleme mai grave în societate, ție ce îți dictează conștiința? Crezi că prin indiferență și neprezentare vei scăpa de urmările pe care le poate aduce în societate aceste schimbări? Indiferența te va costa. Ia atitudine și nu te lăsa influențat de părerile oamenilor.

“Vai de cei ce numesc răul bine și binele, rău, care spun că întunericul este lumină și lumina, întuneric” (Isaia 5.20).

Dacă vrei să rămâi în lumină, conștiința te va lumina ce alegere ai de făcut! Eu aleg să mă intereseze ce gândește Dumnezeu, pentru că restul sunt detalii.

Fără ea aș fi nimic...

Fără ea aș fi nimic și la nimic n-ar folosi,

Toată lumea de-aș avea, dacă n-aș putea iubi.

Fără ea aș fi doar formă și aș face fapte mari;

Ce folos să știu de toate, dacă dragoste nu am?

Fără ea m-aș amăgi, încercând să am credința

Care mută munți înalți, cochetând cu pocăința.

Fără ea aș fi un rege înălțat, cu slujitori,

N-aș mai coborî smerit, să slujesc ca un păstor.

Fără ea mi-aș pierde viața în plăcerile de-o clipă,

Înșelându-mi neputința cu trăirea în risipă.

Dar, cu dragostea în suflet, voi fi câștigat mereu.

Ea acoperă și crede, speră, suferă din greu

Și rămâne neschimbată. Dragostea …e Dumnezeu.