Ai pornit cu avânt, dar elanul pe care l-ai avut s-a blocat de o ușă închisă. Ți s-a trântit efectiv, fără posibilitatea de a o mai putea redeschide. Și, parcă te încearcă un sentiment de dezamăgire, de frustrare sau chiar de umilință...
Când o ușă ți se închide, îți pot veni multe întrebări în minte... De ce
s-a întâmplat? Mai poate ieși ceva bun de aici? Are rost să mai încerc? Sau
poate vei fi mai motivat ca să mergi pe un drum nou, necunoscut.
Nu poți înțelege rolul acestui refuz. Este posibil ca Dumnezeu să te
păzească de vreun pericol și astfel să te ajute să-l ocolești. Sau este posibil
să nu fi pregătit pentru ceea ce te-ar fi așteptat dacă ai fi primit cale
liberă pe acel drum. Știm că inima omului se gândește pe ce cale să mergă, dar
Domnul îi îndreaptă pașii. Când planurile nu ies precum am gândit, nu-i totul
pierdut. Totuși, nu este bine să rămâi prea mult privind la acea ușă închisă,
pentru că riști să nu o vezi pe cea deschisă, care poate se află nu departe de
aceasta. O ușă închisă poate determina resemnarea, urmată de pornirea pe un alt
drum, o nouă oportunitate sau o nouă viziune.
Indiferent
de cât de mult timp va trebui să aștepți până la următoarea intrare liberă, un
lucru îl poți face sigur: “Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda
Lui va fi totdeauna în gura mea.”(Psalmii 34:1)
O
expresie plină de sens se află în cartea Iov, atunci când Elihu menționează în
discursul său următoarele:
“Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul
norilor, dar va trece un vânt şi-l va curăţi.”(Iov 37:21)
Așa că, înarmează-te cu multă răbdare și nu îți pierde
încrederea! Chiar dacă norul nu va trece repede, soarele cu lumina lui nu va
înceta să lumineze, dincolo de acesta!
