Predarea controlului în viața de familie

Una dintre cele mai dificile etape ale vieții de credință, dar şi de familie, este predarea controlului. Poate că vei spune: „Dar eu sunt stăpân pe mine și mă pot autocontrola!” Atunci înseamnă că încă mai deții controlul, iar supunerea este unul dintre lucrurile pe care nu le-ai permite cu ușurință.

Când eram copil mă uitam la caii de la căruțe și mă întrebam de ce trebuie să fie legați cu acele  curele. Mai târziu aveam să aflu că unele dintre acele curele lungi se numesc hățuri și reprezintă o parte a hamului, cu ajutorul căreia se conduc caii. Dacă acei cai înhămați la căruță ar fi lăsați să înainteze liber fără să primească o direcție prin folosirea hățurilor, căruța pe care o trag în urma lor ar lua-o într-o parte sau în alta până ce ar ceda. Dacă sunt înhămați doi cai, atunci este nevoie de o cârmuire și mai atentă. De ce? Pentru că adesea unul o va apuca la stânga, iar altul la dreapta în funcție de cât de bun li se va părea drumul. Dacă nu ar fi căruțașul să îi direcționeze, căruța s-ar rupe deoarece fiecare s-ar îndepărta unul de celălalt. Cu cât sunt mai mulți cai înhămați la căruță, cu atât mai grea este mânarea lor cu hățuri. Arta conducerii înseamnă mânarea corectă a hățurilor.

La fel se întâmplă și în viața de familie. Dacă soțul și soția au vederi diferite asupra drumului în viață, o vor apuca fiecare pe o altă cale, iar căminul lor va ajunge în scurt timp un dezastru. Dacă se supun însă Căruțașului ceresc, chiar dacă vor avea opinii diferite sau puncte de înțelegere diferite, vor ajunge la o unitate dincolo de care vor continua să meargă alături, foarte aproape unul de celălalt sub călăuzirea atentă a Aceluia care îi veghează din urmă și le trasează direcția. Iar ei, de bunăvoie, învaţă să se supună mâinii care îi conduce. Căminul lor îi va urma asemenea căruței, iar drumul lor va fi drept.

Când Dumnezeu pune doi oameni să meargă în aceeași direcție, iar ei se supun Lui și Îl ascultă, se vor bucura de armonie. Atunci când vor încerca să privească la stânga sau la dreapta și să se abată de la direcţia prestabilită, își vor aminti de jugul care îi ține împreună și vor accepta renunţarea la propriile dorinţe egoiste care nu fac altceva decât să îi îndepărteze.

Predarea controlului presupune ascultarea și subordonarea față de cineva. Ascultă de Dumnezeu și supune-te Lui de bunăvoie! Acest lucru va aduce liniște și pace în căminul tău și te vei bucura de armonie. Nu lăsa orgoliul să îți distrugă relațiile! Îndemnul pe care  îl   adresează Sfânta Scriptură este și acesta: „Supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos” (Efeseni 5:21).

Așadar, încetează să mai fii propriul tău stăpân! Supune-te lui Dumnezeu, dar și acelora pe care El i-a așezat în viața ta, ca să te poți bucura de o călătorie frumoasă împreună cu ei!

              De acum înainte, unele dintre articolele pe care le voi posta pe acest blog se vor regăsi și pe site-ul creștin Total schimbat.ro căruia m-am alăturat și pe care vi-l recomand cu bucurie.

Să fii o pâine caldă!

„Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!”(Psalmii 34.8) El este Pâinea vieţii şi a sufletului tău. El este şi Cuvântul care aduce viaţă în tine. De aceea, când mănânci această Pâine, devii dependent de ea şi nu te mai saturi căutând-o. Hrăneşte-te cu aceste Cuvinte minunate şi aducătoare de viaţă din Sfânta Scriptură! Ele îl transformă pe acela care le adună şi le foloseşte ori de câte ori este nevoie. Încă se mai găseşte Pâine pretutindeni, iar pământul este plin de cunoştinţa Domnului din zi în zi. Biblia este încă în curs de traducere în sute de ţări, misionarii au împânzit colţuri ale lumii în care Evanghelia nu fusese vestită. Încă este belşug de Pâine.

Tu ce faci? Mănâncă şi fă-ţi provizii. Va veni şi vremea în care vei dori să o citeşti şi să o auzi, dar nu va mai fi timp. Veghează azi şi nu uita să fii şi tu, la rândul tău, o pâine caldă pentru toţi cei din jur!

Cât te costă să devii o pâine? Am să îţi spun eu. Nu este chiar aşa uşor. Iată cum totul porneşte de la un bob de grâu copt, zdrobit şi apoi cernut. Urmează frământarea, după care este lăsat la dospit şi apoi introdus în  cuptor, la flacără. Şi acestea sunt doar câteva etape. În mod asemănător, ca să devii o pâine trebuie să ajungi la o maturitate a credinţei tale, precum bobul este copt. Mai apoi urmează zdrobirea, una dintre cele mai dureroase etape, iar Dumnezeu foloseşte diferite instrumente pentru a-ţi zdrobi mândria, ambiţiile şi pentru a-ţi recunoaşte  greşelile. Te va cerne pentru a separa lucrurile nefolositoare din viaţa ta şi pentru a te face conştient de ce este rău şi de ce este bine.  Apoi te va frământa prin împrejurările vieţii şi vei creşte în cunoştinţă, în maturitate spirituală şi  încrederea ta în El va fi din ce în ce mai adânc înrădăcinată. Dar, atunci când vei fi crescut în ceea ce înseamnă credinţa, va aduce încercarea de foc.  Vei trece prin proba cuptorului care va dovedi dacă ai devenit sau nu o făptură nouă. Ce crezi, aşa-i că nu este uşor să devii o pâine? Cu toate acestea, crede-mă că merită să rezişti tuturor acestor greutăţi pentru a deveni ceea ce Dumnezeu vrea pentru cei din jurul tău.

Dar degeaba eşti pâine, dacă nu te frângi mai apoi pentru a-i sătura pe cei înfometaţi. Fii bun, lasă-te prelucrat în această şcoală a transformării în care Dumnezeu te formează, pentru ca mai apoi să te folosească spre binele multora! Sunt atâţia care au nevoie de tine ca pâine, au nevoie de un cuvânt, de o mângâiere sau o încurajare, de un ajutor pe care nimeni nu s-a oprit să îl ofere. Degeaba ai devenit şi pâine dacă te-ai răcit şi învechit. Trebuie să fii mereu proaspăt, să aduci mereu cuvintele potrivite la timp, iar ajutorul tău să vină exact când este nevoie.

De aceea, roagă-te să fii mereu nu o pâine oarecare, ci una caldă!