Riscul unei schimbări

Uneori pare a fi mai lesne să rămâi în barca ta, decât să faci pași în afara ei. Să ieși din confortul tău pentru a face o schimbare arată ca o experiență anevoioasă. Să faci un pas în afara cotidianului pare destul de dificil și te temi, pentru că nu știi dacă vei face față. Dar cine știe dacă va fi mai bine sau nu? Poate că ai nevoie de o schimbare. Una în care viața să ți se schimbe cu 180 grade în anumite domenii. Nu va fi un lucru ușor, dar uneori este necesar.

Alege să faci acea schimbare, chiar dacă pe moment nu înțelegi ce rezultate vei obține. Uneori, un pas în zona de risc, poate fi un punct dincolo de care vei începe o experiență unică. Poate nu ești genul de persoană care ar încerca ceva nou cu ușurință, dar privește la cei care au făcut acest lucru și ia seama.

De ce nu ai alege schimbarea? Pentru că te-ai obișnuit cu vechiul mod de a face sau privi lucrurile și ți-ar fi greu să ieși din monotonie? Pentru că îți e teamă de consecințe, de riscul pe care îl poate implica alegerea ta? O schimbarea presupune întotdeauna un risc, o pierdere, un sacrificiu. Poate fi vorba de timpul tău, de resursele tale, de viața ta, dar poate fi și un câștig pentru care trebuie să menții ancora speranței ridicată.

Împărăteasa Estera a riscat propria viață și a mers mai departe la Împărat, lucrând cu înțelepciune, ca să ceară viața poporului său din mâna nimicitorilor. Ar fi putut să nu o facă. Ar fi putut să se ascundă și să se bucure de viața ei frumoasă de la palat. Dar ea a ales riscul, sacrificiul...”și, dacă va fi să pier, voi pieri”,( Estera 4.16) a spus ea, asumându-și ce avea să se întâmple. Ea a folosit curajul, în ciuda temerilor constante cu care s-a confruntat, pentru că îi păsa de viața oamenilor. Dacă îți pasă de viața semenilor tăi, atunci și tu vei alege să te implici și să faci acea schimbare dincolo de care poți avea bucuria unei victorii pe timp îndelungat.

Estera din dragoste pentru poporul său a ales să riște și să intre la împărat pentru a cere viața oamenilor din neamul său.

David a ales să iasă din mulțime și a riscat să-l înfrunte pe cel mai de temut dușman al oștirii lui Saul, din dragoste pentru Dumnnezeu și pentru apărarea onoarei Numelui Său.

Putem observa cum, dincolo de circumstanțele dificile în care s-au aflat, ei au ales să iasă din obișnuit, să riște să intre într-o luptă dincolo de care îi putea aștepta o biruință măreață sau eșecul. Ceea ce i-a determinat să se avânte a fost, în primul rând, dragostea. Dacă schimbarea pe care o faci are ca și motivație dragostea pentru oameni și Dumnezeu, atunci mergi înainte și nu lăsa vreo piedică să te oprească.

O viață de biruință este aceea în care te avânți în luptele vieții. Alege să fii actorul, nu doar spectatorul care asistă și își dă cu părerea. Alege să faci ca lucrurile să se întâmple. Poate că Dumnezeu te pregătește să faci o lucrare și te chemă prin diverse mijloace. Asigură-te că vei alege lucrurile la care El te cheamă. Chiar dacă, în prima fază, nu te vezi pregătit, dacă lucrarea este a Sa, vei fi echipat treptat și te vei bucura și de rezultate neașteptate.

Nu suntem întotdeauna ce părem a fi

Uneori poți fi dus în eroare de o imagine iluzorie pe care o construiești potrivit cu imaginația ta bogată. Și, cumva, ai vrea ca și ceilalți să corespundă așteptărilor imaginației tale. Dar intuiția nu este întotdeauna cea mai bună modalitate prin filtrul căreia să privești viața și, cu atât mai puțin, ca să judeci lucrurile. Îți poți face o imagine despre cum ar trebui să arate cineva sau ceva.

Apostolul Pavel mai spune despre sine o afirmație din care lasă să reiasă un lucru. El însuși se recunoaște ca „smerit când sunt în mijlocul vostru și plin de îndrăzneală împotriva voastră când sunt departe” (2 Corinteni 10:1) și, după spusele corintenilor, „epistolele lui sunt cu greutate și pline de putere, dar când este de față el însuși, este moale, și cuvântul lui n-are nicio greutate” (2 Corinteni 10:10). Cei mai  mulți se așteptau să vadă un Pavel puternic în cuvinte. Dar Pavel, pe lângă cusurul acesta, avea și un fizic nu foarte aspectuos. Dacă cei din biserică s-ar fi luat numai după aspectele exterioare, ce ușor l-ar fi judecat și catalogat pe Pavel drept nedemn de a fi luat în serios după epistolele lui.

Nu subestima oamenii doar pentru că nu corespund criteriilor tale de gândire. Dumnezeu Se poate folosi de ei într-un mod în care tu nu ai putea să o faci.  Nu te crede nici prea înțelept. Folosește cu înțelepciune resursele primite și învață să cunoști oamenii și dincolo de aparențe.

Ne construim un univers propriu fără să luăm în calcul omenescul. Ce ar fi dacă ne-am orienta pe nevoile celorlalți mai mult decât pe propriile observații? Ne este greu să ne recunoaștem neputința și faptul că am greșit. Uneori orgoliul acesta, care împiedică sinceritatea, este piedica ce ne ține departe de oameni.

Trebuie să recunoști că nu poți cunoaște omul doar după o simplă conversație. Uneori trec ani și poți descoperi mistere despre el. Ne place să credem că noi știm repede ce cred ceilalți, dar acest lucru nu este decât o simplă părere. Rareori lucrurile și oamenii sunt ceea ce par a fi. Totuși, îți poți permite să ai naivitatea de a-i accepta și iubi chiar și atunci când nu corespund cu așteptările tale.

Uneori este bine să nu iei în seamă părerile altora când acestea sunt necinstite față de tine, dar să iei seama să te corectezi acolo unde este nevoie. Și să te intereseze ce gândește Dumnezeu despre tine mai mult decât părerile oamenilor. Iar dacă ești bun, continuă să fii așa, chiar dacă bunătatea ta nu va fi înțeleasă și uneori judecată nedrept.