vineri, 23 noiembrie 2018

Vis refuzat sau un nou început?

Ce faci atunci când planurile îți cad la pământ, iar așteptările nu primesc răspunsul dorit? Orice vis înfrânt produce mai întâi durere, apoi confuzie, iar în cele din urmă resemnare. Să îți înnoiești speranțele nu este un lucru ușor. Să ai încredere că va fi bine, deși la orizont apare doar un viitor necunoscut și atât de instabil, cere o credință matură și o profunzime a relației cu Dumnezeu.
Când alții te lovesc nu e ușor să te ridici și să pornești din nou ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu este ușor să îți reorganizezi viața după ce ai constatat că anumite drumuri s-au închis. Dar, este posibil.
            Într-un moment de deznădejde profundă, Iov a zis : „Mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile  acelea făcute cu atâta iubire în inima mea...”(Iov 17.11)
Trebuie să fim conștienți că planurile noastre, indiferent cât de bune ar fi ele sau îndreptate către o țintă  spirituală înaltă, nu pot avea certitudinea împlinirii lor.
            Poate te afli la un nou început, și te întrebi ce va urma din moment ce viitorul pare așa de incert. Poate ai eșuat din nou și nu știi dacă vei face față la o nouă încercare.
Atunci când experimentezi perioade de pustiu, când simți cum seceta caută să îți usuce sufletul însetat de căutări și când parcă cei care ar fi trebuit să îți fie aproape se îndepărtează pe rând sau îți înșeală încrederea pe care ai  avut-o în ei, intervine acel sentiment de neputință care atrage deznădejdea. Nu uita, însă, că în viața ta  poate apărea un drum nou. „Iată, voi face ceva nou și-i gata să se întâmple. Să nu-l cunoașteți voi oare? Voi face un drum prin pustie și râuri în locuri secetoase.”(Isaia 43.19)
            Uneori vei rămâne surprins când vei vedea cum ușa aceea închisă, refuzul acela sau situația aceea pentru care te-ai zbătut atâta timp erau parte a purtării de grijă a Tatălui Ceresc. Sună ciudat, dar da, planul Său pentru tine poate fi nespus de diferit față de cum gândești la acest moment.
Dacă te afli într-un astfel de moment, este cazul să îți reînnoiești speranțele. Să crezi din nou într-un început diferit, și o lucrare nouă, care te așteaptă să o realizezi.
            Așa că, mergi înainte cu puterea aceasta pe care Domnul Dumnezeu ți-o dă. Câtă vreme încă mai ai resurse, mai ai voință, vei mai avea putere de a continua.  Și, oricât de mic te vezi în ochii tăi, cu atât mai mare Îl vei vedea pe Dumnezeu lucrând în viața ta. El este cu omul zdrobit, cu cel care se vede mic  în ochii lui și înalță pe cel smerit.
            Niciodată să nu te oprești din a spera, orișicât de greu ți s-ar părea drumul la un moment dat. Concluzionez cu un adevăr spus de fostul om politic britanic, Winston Churchill: „Succesul nu este final, eșecul nu este fatal: curajul de a continua este ceea ce contează.”

vineri, 16 noiembrie 2018

Ca o frunză în zi de toamnă


E toamnă. E târziu. Iar frunze cad în zbor
Și-mi amintesc aievea cât sunt de trecător.
Se-aștern covor peste covor în urma mea
Și simt un iz de ceai ce-nvăluie pădurea.

Cad frunze. Cad și doruri. Și amintiri rebele
Care se duc, alergă  prin nori și printre stele.
Se duc clipele noastre de bucurii și de dureri
Când rugăciunea ni se-nalță spre Acela ce trimite mângâieri.

E toamna bucuriei când văd cum rod bogat
Se strânge  în sufletele însetate de Dumnezeul Prea Înalt.
E și toamna tristeții, când cei dragi mă părăsesc
Și rând pe rând se-ndepărtează, și simt cât de mult îmi lipsesc.

Iar când, din mersul pe cărare m-am oprit tăcut,
Din zborul ei am încercat să prind o frunză, care la pământ
Se cobora firavă și mi-a căzut în pumn,
Dar n-am putut s-o las, ci am păstrat-o  într-un vechi album.

Și eu, și tu, suntem ca frunza care se leagănă în vânt,
De multe ori așa aproape ca să cădem jos la pământ.
Dar Dumnezeu, în Mâna Sa ne prinde și dă vieții un rost
Purtându-ne cu drag și milă, ne duce blând la adăpost.


vineri, 9 noiembrie 2018

Credința care mută munții sau îi ocolește


Ai întâlnit expresia biblică „să ai o credință cât un bob de muștar, și vei reuși să muți chiar și munții” și te întrebi dacă poate fi reală și în situația ta? Uneori poți să înaintezi doar prin credință, dar de la a spune până la a trăi este o diferență. Uneori îți vezi neputința și te întrebi cât va mai dura? Ai încercat să  schimbi lucrurile, să te schimbi chiar și pe tine, și cu greu mai poți face ceva care să aducă acea schimbare mult dorită. Vezi cât de greu este să înaintezi pe drumul ce urmează și continui să îți spui că nu vei face față, că este prea greu și că probabil vei eșua. De aceea, parcă nici nu ai mai încerca. Și totuși, undeva în inima ta, știi că se poate, că se merită să continui, și că vei reuși. Știi prea bine și ai tot auzit că Dumnezeu este cu acela care Îi cere ajutorul, dar deja ai făcut-o și parcă nimic nu s-a schimbat.
Dar, poate că undeva ai greșit…. Poate nu ai crezut cu adevărat că El va face pentru tine acel lucru și nu ai mers până la capăt pe drumul credinței. Te-ai tot uitat în jos, înspre tine și la ceea ce nu poți realiza, și ai pierdut ținta. Te uitai și la Dumnezeu, dar și la tine. Da, trebuia să privești doar înspre El și ce poate face El prin tine. Ai încredere că El poate să te schimbe și pe tine, dar și situația în care te afli. Dacă vrei să pornești pe un drum nou și ai temeri, atunci  credința îți este slabă. Este adevărat ce ai constatat, nu te vei descurca de unul singur în ce urmează să faci, dar la fel de adevărat este faptul că, dacă cauți Împărăția Sa, vei primi și celelalte lucruri pe deasupra. Ai nevoie de înțelepciune, iar Domnul a promis-o celor ce o doresc și cred că le va fi dată. „Dacă vreunuia din voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. Dar, s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc.”(Iacov 1.5-6)
Mi s-a întâmplat să cred că Dumnezeu va muta munții pentru mine, pentru cauza mea, și lucrurile chiar așa păreau până la un moment dat, când acei munți devenise de netrecut în fața mea. Abia atunci am realizat că trebuia să-i ocolesc și să mă retrag, trecând pe lângă ei. Nu am înțeles de ce, dar ce putem înțelege atunci când ne aflăm în fața Mării Roșii, iar în spate dușmanul se apropie în pași grăbiți? Am înțeles însă, ceva mai târziu, că ocolirea muntelui nu era doar un răspuns negativ, un vis neîmplinit, așa cum îl consideram pe atunci, ci chiar o purtare de grijă a lui Dumnezeu. Și m-a ferit de un drum periculos și care mi-ar fi dăunat mai târziu. Dar, nu după multă vreme mi-a pregătit un alt drum, o provocare și mai mare, un munte chiar mai înalt decât mă așteptam și pe care nădăjduiesc să îl trec împreună cu El.
Este mare bucurie când vezi munții de probleme că se dau din calea ta, dar nu la fel este atunci când ei rămân neclintiți și trebuie să renunți la planul tău pentru planul Lui, necunoscut și nou pentru tine. Dacă ai pornit pe un drum, când știi că mergi cu Dumnezeu, mergi până la capăt. Nu-ți fie teamă decât de a nu-I greși Lui. În rest, crede că El va purta de grijă. Și încrede-te că poate muta muntele din fața ta, și chiar dacă nu o va face, va croi un nou drum. Nimic nu trebuie să îți limiteze credința. Doar așa vei vedea obstacolele ca și oportunități de a învăța și a crește. Crede și mergi înainte!