sâmbătă, 23 mai 2020

Aşteptarea


Viața reprezintă o succesiune de așteptări. Așteptarea implică adeseori o renunțare sau o înfrângere a dorinței de a vedea lucrul dorit, împlinit pe moment. Așteptarea înseamnă răbdare. Unele așteptări nu vor fi împlinite niciodată. Altele numai în parte.
            Să aștepți pentru mântuirea unui suflet drag, să aștepți pentru schimbarea unei persoane, să aștepți să primești o veste bună, să aștepți să primești un lucru mult dorit, să aștepți să apară o persoană în viața ta, să aștepți ieșirea dintr-o problemă în care simți că te-ai scufundat de-a binelea, să aștepți să se împlinească un vis, o promisiune, un lucru pentru care te-ai rugat...
            Cum să aștepți într-un mod corect?
            Așteaptă cu maturitate. Toate aceste așteptări au de a face cu maturitatea. Unui copil îi este greu să aștepte pentru a primi un dar. El își dorește chiar atunci să-l aibă și dacă nu îl primește curând, începe să plângă. Uneori avem atitudinea aceasta imatură în așteptările noastre și ne plângem poate în taină nemulțumirile legate de așteptările neîmplinite.
            Prin așteptare ne este pusă la încercare chiar și maturitatea în credință. Se spune despre  patriarhul Avraam că, „pentru că a așteptat, a dobândit făgăduința”. Nu așteptarea în sine a condus la obținerea lucrului dorit, ci modul cum a fost făcută.
            Așteaptă cu credință și speranță. Ceea ce ne face să continuăm în așteptările noastre este acea încredere, uneori naivă, prin care sperăm că, lucrul pentru care ne rugăm va prinde viață.  Avraam a crezut, iar lucrul acesta i s-a socotit ca neprihănire.
            Așteaptă activ, fără să faci din această așteptare scopul suprem al vieții și fără să încerci să preiei controlul. Lucrurile din viața lui Avraam au continuat să se desfășoare, să își îndeplinească sarcinile și să se roage, păstrând o relaţie vie cu Domnul Dumnezeu. Totuși, în așteptarea lui, crezând că trebuie să se implice mai mult decât i s-a cerut, a încercat să preia el controlul. Astfel a gândit că ajută la planul lui Dumnezeu. Și în acest mod a rezultat fiul său Ismael, care însă nu era fiul primit prin făgăduință. Nu te pripi să primești lucrul așteptat, alegând prin vedere. Așteaptă prin credință, chiar dacă acest lucru implică mai mult timp.
            Așteaptă cu răbdare. Timpul Domnului nu va coincide de regulă cu timpul tău.
            Așteaptă și cu gândul că este posibil să nu se împlinească precum gândești tu. Atunci când fiul promis i-a fost cerut ca jertfă, nu știm ce a fost în inima lui Avraam, dar Scriptura spune:  „Căci se gândea că Dumnezeu poate să învie chiar și din morți, și drept vorbind, ca înviat din morți l-a primit înapoi.”(Evrei 11:19) 
            Uneori Dumnezeu poate să facă mai mult decât crezi sau gândești tu. Dincolo de visul înfrânt, poate da altul nou, chiar mai frumos.  De aceea, ai încredere și așteaptă!

joi, 21 mai 2020

Însingurarea

Există o însingurare legată de împrejurări, dar și una voită. Lipsa socializării naște introvertire, depresie și neîncredere în ceilalți.
Sunt bătrâni care rămân singuri și sunt nevoiți să stea izolați de mediul social din cauza neputinței lor. Aceștia se sting treptat dacă nu sunt încurajați și sprijiniți să poată socializa. Revederea și starea de vorbă cu ei poate să le însenineze brusc starea de dispoziție. Ei își doresc să vorbească, să fie ascultați și înțeleși.
Sunt tineri care se retrag din cercurile de prieteni. Ei se retrag treptat și parcă nici nu mai știu să comunice. O respingere, un refuz, o vorbă nepotrivită, toate acestea pot duce ușor la retragerea celor care sunt mai sensibili. Este foarte important pentru ei să mențină legăturile cu un cerc de prieteni credincioși, care să le atragă atenția cu blândețe, atunci când ar exista pericolul ca aceștia să cadă în vreo extremă. În ce privește însingurarea voită, aceasta are de-a face cu o autoizolare de lume sau teamă de a te face vulnerabil înaintea celorlalți.
Însingurarea nu a dus niciodată la lucruri bune, afară de aceea în care a fost făcută pentru reculegere, pentru rugăciune și pentru cercetare înspre pocăință. Dar și aceasta doar pentru un timp limitat.
Dacă crezi sau simți că ești singur, și asta din cauza unor împrejurări nefavorabile, caută totuși să te apropii de oameni de încredere. Și chiar dacă nu-i vei găsi ușor, caută tu să fii primul care acționează și demonstrează că poți fi un sprijin la nevoie.
Viața de credință aduce cu ea și sentimentul că nu ești singur, chiar dacă poate nu ai pe cineva alături sau foarte apropiat de sufletul tău. Avându-L pe Dumnezeu în inimă, nu vei mai resimți acest lucru ca fiind prea greu, atunci când El este împlinirea sufletului tău. El cunoaște soarta ta, iar la vremea potrivită va împlini și dorința părtășiei. Sunt oameni care au suferit o singurătate și durere mare, fiind închiși sau privați de liberatate pe nedrept. Dar ei, chiar în acele condiții, au rezistat și au primit putere să meargă mai departe, îndurând singurătate și durere.
Caută-l pe cel părăsit în singurătatea lui și află-i durerea pentru a-i putea fi de folos. Și tu te poți simți singur atâta vreme cât nu lași ca zidul de despărțirte către ceilalți să constituie o piedică în calea bucuriei tale.
Încă de la început, planul lui Dumnezeu pentru om nu a fost izolarea. De aceea, „Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur” (Genesa 2:18).
De ce nu este bine să fim singuri? De multe ori, oameni din Biblie au descris singurătatea ca o mare povară atunci când au trecut prin diverse necazuri. Iată cum Ilie se plânge de singurătatea în care se vede, ca și cum numai el ar fi fost singurul urmărit și prigonit: “am rămas numai eu singur, și caută să-mi ia viața!” (1 Împărați 19:11). David se simte trist și nenorocit atunci când își varsă inima înaintea Domnului în pustietatea durerii sale sufletești: „nu mai pot dormi și sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiș” (Psalmul 102:7).
Eclesiastul detaliază motivele pentru care a nu fi singur constituie un avantaj în multe împrejurări: „Vai de cine este singur și cade fără să aibă pe altul care să-l ridice! Tot așa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzească dacă e singur? Și dacă se scoală  cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă, și funia împletită în trei nu se rupe ușor” (Eclesiastul 4:10-12).
Poate că nu ești singur și te poți bucura de compania familiei sau a celor dragi. Atunci gândește-te și la cei care, voit sau nu, sunt singuri, și nu te opri până ce nu faci un pas înspre ei. Și dacă ești chiar singur, fă din singurătatea ta un prilej de a fi folositor, caută oamenii în nevoile lor, caută să cunoști noi oameni în viața reală și fii amabil oricând. Astfel niciodată nu vei rămâne singur.

sâmbătă, 9 mai 2020

Hristos, Paştele nostru


“căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimile curăţiei şi adevărului.” (1 Corinteni 5:7-8)

Când în Ierusalim intrase Domnul Isus Hristos călare
Pe-un măgăruș, întâmpinat de mulți copii cu osanale,
Templul l-a curățit de vânzători necredincioși,
Iar preoții și cărturarii scrâșneau din dinți de mânioși.

La cărturari și farisei le-a mustrat dur fățărnicia
Căci se purtau cu interese și-și ascundeau abil mândria.
Pe ucenici de tot ce-avea să I se-ntâmple i-a înștiințat,
Și după ce-au cinat cu toții, în Ghetsimani, El S-a rugat.

Când Iuda a venit decis să-şi trădeze Învățătorul,
Cei ce îl însoțeau armați au pus mâna pe Domnul.
Atunci toți ucenicii Săi L-au părăsit îndată,
Doar Petru de departe stând, Îl urmărea să-L vadă.

De teamă de trei ori s-a lepădat, că nu-L știe pe Domnul
După Cuvântul dinainte spus de blând Mântuitorul.
Deşi Iuda s-a căit târziu, zadarnic ca să scape
S-a spânzurat cum era scris, fiind sortit la moarte.

La preotul Caiafa dus, a fost Isus, apoi și la Pilat
Care voia să-L slobozească, pledând nevinovat,
Dar ascultând glasul mulțimii L-a dat să fie răstignit,
Bătut, scuipat și dezbrăcat, pe cruce țintuit.

Între tâlhari L-au pus pe cruce și îl batjocoreau,
Iar ce fusese scris de veacuri, fără a ştii, ei împlineau.
Prin sângele cel scurs pe cruce, prin jertfa de la Golgota
S-a dat pe Sine Domnul vieții, purtând povara mea și-a ta.

Dar la trei zile după moarte, Domnul Hristos, cum a prezis,
A înviat! Şi s-arătat la ucenici, cum le-a promis.
Iar ei, martori fiind, au răspândit la toți vestea cea bună
Prin care suntem mântuiți, scăpați de orice vină.

Credința în Isus Hristos, Cel care-a murit și a-nviat
Pentru ca noi să fim salvați, cu Dumnezeu ne-a împăcat.
Iar astăzi, liberi de păcate, o viață nouă să trăim,
Și Celui ce merită slava, neîncetat să-I mulțumim.