joi, 20 iunie 2019

Misterul dragostei


Încerc să înțeleg misterul ce unește două inimi. Cum de este posibilă această unire spirituală, sufletească, fizică? O asemenea lucrare nu poate fi decât rodul unei povești scrisă atent de un Autor ce dă viață personajelor sale  într-un mod original. Dar aici nu vorbesc despre o poveste, ci despre o realitate. Despre dragostea aceea care unește mai presus de logică, de organizare, de planuri… Acea dragostea care este pusă în inimă de Dumnezeu. Doi oameni atât de diferiți să simtă împreună, să se apropie pas cu pas și să formeze o familie… Este o taină. Nu vorbesc despre acei fluturași în stomac care dispar la ceva timp după consumarea emoției, ci de aprinderea focului dragostei. Ea începe cu o mică flacără care se aprinde, mai apoi are nevoie de ceva bușteni care ard mocnit până ce se formează jarul și presupune o maturizare… Poate fi încercată. Proba focului o va verifica. Dacă e doar pasiune sau atracție se va stinge treptat. Dar dacă e o sămânță ce crește treptat și înflorește, va rezista presiunilor înconjurătoare.
Cum pune Dumnezeu doi oameni împreună? Cum de ajung să se cunoască, deşi îi despart atâta distanţă? Cum de există acea apropiere şi cum de se plac, deşi încă nu se cunosc? Este o minune, minunea aceea care trece dincolo de palpabil, de planul omenesc, de ceea ce dorești sau îți imaginezi. Când Dumnezeu îţi scrie povestea de dragoste, pregăteşte-te să înfrunţi tot felul de stări, de încercări, de vânturi ce vor căuta să te dărâme… Rămâne acea siguranţă în suflet, acel DA, prin care El te face să mergi mai departe în ciuda obstacolelor. Când El se implică, nu ştiu cum va fi, dar va fi plin de surprize. În nici un caz uşor, dar te vei şi bucura.
Dumnezeu o aduce pe Rebeca la Isaac, pe Rahela o scoate la fântână în calea lui Iacov, pe Rut o trimite pe ogorul lui Boaz… Și acestea sunt doar câteva dintre poveștile reale descrise în Biblie. Și povestea ta poate fi una dintre ele. Nu știu pe tine unde te va duce, dar în felul Său de a lucra există un plan original, care adesea te poate lăsa în uimire. O vreme crezusem că aceste povești sunt doar pentru alții, și că voi fi sortită regretelor. Și aceasta în ciuda faptului că a existat în permanență o speranță ce m-a însoțit de când am decis să las creionul poveștii mele de iubire în grija Creatorului, pentru a o scrie El pas cu pas… Nu s-a întâmplat imediat. Au trebuit să treacă mulți ani, timp în care speranțele scadeau, eșecurile mă făceau sa dau înapoi, iar așteptarea părea a fi o fata morgana.
Nici o poveste nu este perfectă. Există obstacole peste care, dacă trecem, devenim mai puternici. Există și lacrimi care purifică ochiul spre a vedea mai clar ce trebuie ales. Și mai există și acea minune a faptului că poți fi chiar tu protagonistul, că totul poate deveni real și pentru tine.
Poate că ai eșuat și ai inima frântă. Nu te închide față de dragoste. Ea poate renaște. Iubitul își are vremea lui. Nu te încăpățâna să insiști în ceva ce știi că nu poate duce la permanență, dar luptă atunci când ai primit încredințarea că este pentru tine. Am trecut prin multe etape, ajungând să cunosc frângerea, durerea, dezamăgirea, tristețea, bucuria.
Nu rămâne în tristețe. A fost cea mai greșită alegere pe care am făcut-o vreodată. Viața este făcută pentru a continua să speri. Ea nu se termină odată cu o relație frântă sau cu un vis refuzat. Autovictimizarea nu face decât să înrăutățească lucrurile.
Nu aștepta perfecțiunea care nu există decât în aparență. Ambalajele frumoase nu ascund întotdeauna produse de cea mai bună calitate.
Acceptă minusurile. Nu le lăuda, dar învață să le acoperi. Asta face dragostea și le ajută să se transforme în plusuri.
Bucură-te de fiecare clipă. Singurătatea îți dă încă posibilitatea de a crește, de a face lucruri ce îți pot fi de folos pe viitor. Poți încă visa cu ochii deschiși și să te bucuri de clipele ce le dorești. Scrie câteva scrisori pentru cineva special, chiar dacă nu-l cunoști, și la vremea potrivită vei vedea ce impact va avea.
Dragostea este un mister ce nu poate fi explicat prin cuvinte. Cea mai frumoasă poveste de dragoste poate fi scrisă doar de Dumnezeu. Alege să Îl implici întru totul în alegerile, gândurile, planurile tale și te vei bucura de un rod minunat.


duminică, 16 iunie 2019

Piatra de temelie a familiei


Familia este precum o construcție. Dacă amândoi punem cap la cap fiecare cărămidă și o așezăm corect, atunci avem șanse să iasă ceva stabil și trainic. Pentru a construi un cămin este nevoie de înțelepciune. Se construiește greu, dar se dărâmă ușor.
Mai întâi este nevoie de o temelie solidă. Pe ce vrei să îți clădești căminul? Contează să pornești corect. Orice greșeală de la temeilie va costa mai târziu, și cu greu o mai poți îndrepta. Ai grijă cum pui temelia relației tale. Baza contează foarte mult.
Într-o familie, fiecare trebuie să vină cu câte o piatră pentru zidire, fiecare aduce câte o îmbunătățire. Fără o reciprocitate în ce privește creșterea relației, aceasta nu va putea dăinui. Frumusețea constă tocmai în aportul pe care fiecare îl aduce, prin încurajarea, prin dorința ca să fie de folos celuilalt, prin dăruirea fără speranță de răsplată.  Și toate se fac cu dragoste și din dragoste. Este o disciplină a iubi și a decide să faci tot ce îți stă în putință ca relația în familie să meargă bine. Nu va fi întotdeauna ușor, dar piatra de temelie pe care o pui are o importanță colosală.
La baza unei relații trebuie să stea o temelie. Alege să ai o temelie pusă în Domnul Isus Hristos. Ceea ce începi trebuie să fie ancorat în învățătura Sfintei Scripturi. Ea ne învață dragostea și respectul, cele două lucruri esențiale pentru trăinicia unui cămin. Urmând învățăturile Sale te vei bucura de armonie și vei descoperi adevărata înțelepciune, necesară pentru a duce o viață de familie împlinită. Să acoperi, să ierți, să crezi în celălalt chiar și atunci când îți înșeală așteptările, să faci bine și atunci când ți se răspunde cu rău, să iei apărarea, să ajuți, să lucrezi fără a te da înapoi și tot ce începi să duci la bun sfârșit. Așa dăinuiește o familie.
Decide să iubești chiar și atunci când nu vei primi ceea ce îți dorești sau când dorințele tale nu coincid cu așteptările pe care le-ai avut. La baza unei relaţii sănătoase stau dragostea, respectul, încrederea, sinceritatea, comunicarea, iertarea şi multe alte elemente fără de care s-ar destrăma foate curând.
Mă gândeam… ce poate ține doi oameni împreună atâta timp? și mi-am dat seama că liantul unei relații de familie este angajamentul dragostei. Nu doar acea dragostea pasională, care atrage uneori, dar care în timp se diminuaeză, ci acea dragoste ce reprezintă o alegere conștientă, personală, voită. Atunci când rațiunea se împletește cu sentimentul, rezultă o dragoste durabilă.
Apropierea sufletească și spirituală a celor doi nu se poate realiza în absența unității determinată de apropierea de Dumnezeu. Tot ce începe cu Dumnezeu, va dăinui. Chiar dacă vor veni încercări, vor exista incertitudini, toate acestea nu vor putea să clatine acea relație bazată pe o temelie solidă. Atunci când îți încredințezi relația în mâna Dumnezeului ce le poartă pe toate și mergi împreună cu El pe drumul vieții în doi, chiar și imposibilul devine posibil.

joi, 23 mai 2019

Niciodată singur

Adeseori m-am întrebat cum voi putea să reușesc?
Cum voi putea eu face față când îmi e greu și să pornesc?
Dar eu priveam la neputința-mi, la drumul meu îngust și mic,
La ce puteam să fac doar singur, iar singur nu făceam nimic.

Și-n starea mea de deznădejde, din când în când la Dumnezeu
Mi se-ndreptau mintea și gândul, când mi-a răspuns, din cerul Său,
La glasul rugăciunii mele: „Într-adevăr, tu chiar nu poți
Să duci la capăt ce începi azi… Ce tot încerci să te socoți?

Vezi pe Avraam, Moise, Ilie, toți prin credință au făcut
Lucrări mărețe, dar nu singuri, ci când pe mine M-au avut.
Când se-ncredeau în planul Meu, izbândă ei aveau în toate,
Dar când dorința-și urmăreau, umblau greșit în ale lor fapte.

Cu ajutorul Meu vei trece din văi până în vârf de munte,
Dacă mă iei drept călăuză, îți voi fi zid și-ți voi fi punte.
Nu te baza întotdeauna pe ceea ce pricepi și știi,
Căci doar ce vei lucra cu Mine, la timpul său, va dăinui.

Eu sunt cu Tine! Ți-am promis că nu te voi lăsa
Atâta timp cât tu în Mine ți-ai pus încrederea.
Și ce-i prea greu să reușești în drumul tău prin viață
Posibil e prin al Meu har și prin a mea dulce povață.”

Mă uit la viitor și-mi spun: „Voi reuși prin Domnul!
El sprijin îmi va fi mereu, la timp trimite ajutorul.
Și când nu știu ce-am de făcut, lumină îmi trimite.
Cu El nimic nu e prea greu când mâna Își întinde.

Încrede-te, suflet al meu, nu mai privi la tine,
Puterea ta e-n Dumnezeu, la greu, dar și la bine.
Doar împreună când pornești cu El, la drum, e soare.
Să-L binecuvântezi acum și mergi voios pe cale!”

miercuri, 24 aprilie 2019

Și tu te-ai lepădat de Domnul?


Ți s-a întâmplat să treci prin momente în care, datorită sentimentului de teamă, rușine sau comoditate, nu ţi-ai mărturisit credința, deși aveai prilejul să o faci? Mă uit la Petru și parcă e o imagine atât de relevantă pentru noi.
„Doamne”, i-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar și în temniță și la moarte.”  Și Isus i-a zis: „Petre, îți spun că nu va cânta astăzi cocoșul, până nu te vei lepăda de trei ori că nu mă cunoști.”(22.33-34)
Deși el fusese acela care I-a zis Domnului că Îl va urma până la moarte, totuși nu a avut nici măcar curajul să-L mărturisească în fața slugilor ce se aflau lângă el în timp ce aștepta, încălzindu-se la foc, atunci când a fost întrebat cu privire la poziția lui față de Domnul Isus.
Poate și tu, care ai spus că vei merge cu Domnul până la moarte și că Îl vei urma toată viața ta, ce ușor te-ai lepădat de Numele Lui prin purtarea ta, printr-o vorbire nechibzuită, printr-o minciună sau printr-o alegere greșită… Ți-a fost rușine de oameni, ți-a fost teamă, și în acest fel te-ai lepădat. Dorința de a le fi lor pe plac, te-a îndepărtat de El. De câte ori ne-am purtat ca și cum nu L-am cunoaște și cât de des ne-am rușinat în fața celor care batjocoreau numele Lui, ne-am temut de cel care-L hulea și am tăcut… „Căci de orișicine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina și Fiul omului de el, cînd va veni în slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri.” (Luca 9.26)
Petru nu a putut nici Îl urmeze îndeaproape de Domnul când a fost luat de lângă ei precum un tâlhar… Petru mergea după El de departe. Ah, să nu stăm și noi departe, urmându-L doar din umbră, iar atunci când suntem trași la răspundere să Îl negăm.
Privirea țintă a Domnului Isus adresată lui Petru, l-a făcut pe acesta să regrete amarnic faptul că îi fusese teamă să își exprime poziția reală față de Domnul. Apăsat de durerea faptului că L-a trădat pe Cel pe care Îl iubise, dintr-o dată s-a simțit neputincios, mic și josnic. Nu putuse nici măcar să-L mărturisescă, dar să își mai dea viața pentru El? El care afirmase cu atâta tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine!” (Matei 26.35).
Petru și-a înțeles căderea și s-a căit, dar era prea târziu… Apoi a plâns cu amar. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Pentru că Petru a devenit un slujitor care avea să mărturisească Numele Lui până la moarte, și încă moarte pe cruce… Simțământul apăsător al minciunii îți poate întuneca conștiința.
Poate ți s-a întâmplat să-L dezamăgești pe Domnul, iar amintirea încă te răscolește, pentru că știi că L-ai trădat prin indiferența ta, prin felul tău greșit în ce privește a fi un îndrumător înspre El, așa cum întotdeauna ai crezut despre tine că vei fi… Lucrurile nu vor rămâne aici. După ce vei fi regretat totul, dacă îți dorești cu adevărat să-I fii un slujitor adevărat, va veni vremea în care Îl vei mărturisi cu îndrăzneală, chiar dacă acesta va duce până la „cruce” în viața ta.
Lecția ce o învață Petru din acestă experiență tristă o exprimă și în epistola sa, atunci când scrie ca și pentru noi „Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândețe și teamă.” (1 Petru 3.15-16)

marți, 9 aprilie 2019

În aşteptarea mirelui


Poate ai fost sau poate încă aștepți acea clipă în care vei deveni mireasă. Aproape orice fată se gândește cu emoție și bucurie la acest lucru, la acea zi în care va păși alături de alesul inimii sale înaintea celor dragi, declarând iubirea ce i-a unit, iar gândul acesta parcă însuflețește inima ei…
A fi mireasă presupune și un timp de pregătire. Este o vreme plină de emoție, de alergătură, de planuri…
În Sfânta Scriptură, Biserica aleasă de Domnul Isus Hristos este numită mireasa Lui. Cei pe care El îi alege, printre care poate și tu şi eu, sunt numiți mireasa Lui. Astfel că trebuie să acționăm precum o mireasă, să ne pregătim în așteptarea Mirelui preaiubit. Cu cât timpul trece și clipa revederii cu El se apropie, la fel este și cu cei care sunt Biserica Lui; aceștia își doresc cu nerăbdare să-L întâlnească, să-i fie credincioși și să petreacă o veșnicie alături de El.
Cum să ne pregătim? Orice mireasă își alege cu grijă felul în care se va îmbrăca și aranja pentru acea zi specială, dar și rochia care o va purta. Tot așa și noi trebuie să căutăm să  ne îmbrăcăm cu haine albe ale neprihănirii și să ne împodobim cu podoabe sfinte, care nu sunt lucruri de ordin exterior, ci țin de omul ascuns al inimii, de acel duh blând și liniștit, de mare preț înaintea Mirelui ceresc.
Orice mire își dorește o mireasă care să îi fi fost credincioasă de-a lungul vieții ei, chiar dinainte să se cunoască. El ne-a iubit și a mers până într-acolo că a ales să își dea viața pentru Biserica Lui aleasă. Orice mire își iubește mireasa, altfel nu ar fi făcut acest pas, iar această dragoste pare greu de explicat.
Este  perioada în care știi că mai ai atât de puțin de așteptat. Nu este oare timpul revenirii Domnului aproape, iar dorința noastră, ca și Biserică, ar trebui să fie aceea de a-L întâlni cât mai curând? Dorința întâlnirii cu El este caracteristică bisericii, iar lipsa dorinței de a-L întâlni pe Mirele ceresc este dovada faptului că nu-i eşti mireasă. Arde în tine dorul întâlnirii cu El?
Orice mireasă caută să-i fie plăcută mirelui ei, în așteptarea momentului nunții, atunci când bucuria îi va fi deplină. Este cea mai frunoasă și ilustrativă comparație din Biblie, aceea în care Biserica, precum o mireasă, Îl așteaptă pe Domnul Isus Hristos, mirele ei, ca să nuntească împreună.
Asigură-te că veghezi și Îl aștepți în curăție și cu credincioșie atunci când se va întoarce la tine:
„La miezul nopții, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieșiți-i în întâmpinare!” (Matei 25. 6)  Iar atunci, „Cum se bucură mirele de mireasa lui, așa se va bucura Dumnezeul tău de tine.” (Isaia 62.5)


vineri, 22 martie 2019

Smerit și după binecuvântare

După o aşteptare îndelungată a urmat o frumoasă victorie. Au fost şi eşecuri, şi întristare, dar nu te-ai dat bătut, ci ai perseverat, cu speranţă şi credinţă.  Și acum parcă ai striga tare, ca să știe toată lumea ce lucru minunat ți s-a întâmplat, ce mare Dumnezeu ai și ce frumos lucrează El, chiar și cu oameni simpli, așa cum spui uneori că eşti. Să rămâi smerit după ce ai fost binecuvântat sau ai avut un succes nu este un lucru ușor. Cere maturitate în credință să nu îți afișezi meritele pentru a fi aplaudat.
Și atunci, ce să faci? Să mergi în cămăruța inimii tale și să te pleci înaintea Aceluia care a făcut posibilă victoria ta. Să Îi mulțumești. Să plângi chiar și de bucurie, și să îi spui tot ce ai pe inimă. Înaintea Sa nu vei putea să te mândrești cu meritul tău care, de fapt, Îi aparține, căci fără ajutorul Lui, ai fi reușit? Gândește-te de la cine ai primit înțelepciunea, resursele și clipa pe care o trăiești. Recunoaște-L în toate căile tale și El va netezi în continuare drumul pe care urmează să mergi. Nu te lăsa orbit de o reușită. Perseverează și continuă să crești, să te dezvolți. O reușită poate fi doar începutul unei serii de procese prin care vei avea de învățat.  Într-o bună zi vei vedea că toate eforturile tale au meritat.
Bucură-te și împărtășește victoriile cu oamenii care te prețuiesc cu adevărat, cu aceia care plâng cu tine și se bucură alături de tine. Nu face din succesul tău o poveste pe care să o răspândești pretutindeni. „Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii şi smerenia merge înaintea slavei.”(Proverbe 15.33)
Învață din succesul tău să îi înțelegi pe alții. Să fii smerit după binecuvântare înseamnă să ai succes, dar să nu îl disprețuiești pe cel care nu a reușit, ci să îl încurajezi să meargă înainte dovedindu-i sprijinul tău. „Cel ce se smerește va fi înălțat.”(Luca 14.11)
Când Dumnezeu te binecuvântează fie cu belșug, fie cu o avansare, fie cu un rezultat frumos sau cu un dar anumit, oprește-te o clipă și analizează scopul pentru care ți-au fost dăruite acestea. Binecuvântarea ta va dăinui doar în măsura în care o vei pune în valoare și vei știi să o împărtășești cu alții. Resursele, capacitățile și darurile care ți-au fost date vor rodi și vor aduce binecuvântare numai atunci când vei fi dispus să le folosești și spre folosul altora.
Rămâi smerit și după binecuvântare! Și, să știi că și eu mă bucur alături de tine! :) 

vineri, 15 martie 2019

Păzește-ți inima!


De ce este inima atât de importantă și de ce ar trebui ea păzită mai mult decât orice altceva?
Dacă inima ar înceta să mai bată, viața s-ar opri. Inima este centrul vieții. Ea susține existența. În sens biblic, cuvântul „inimă” se poate referi fie la existența biologică, sufletească sau spirituală, putând semnifica cugetul, sufletul sau mintea.
            „Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții.” (Proverbele 4.23)
De ce anume să îți păzești inima? De răutate, de invidie, de ură, de bârfă, de îngrijorare, de supărare, de un anturaj nepotrivit. Pune un zid de protecție împrejurul ei, astfel încât gândurile vrăjmașe să nu poată pătrunde dincolo de această limită. Dacă le vei lăsa să pătrundă, vei avea ca și rezultat îndoit mai multe lucruri negative. „Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtișagurile, mărturiile mincinoase, hulele.” (Matei 15.19)
            Cum poți să îți păzești inima? Începe prin a cere ajutor Celui care a creat-o și o cunoaște mai bine decât tine însuți. Pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4.7)
Mai mult decât orice, inima trebuie să fie păzită și de tine. Iar ceea ce ține de tine este să nu o murdărești și să nu lași să pătrundă în ea acele gânduri care ar putea să o întineze.
            Inima poate trece prin diverse stări. Ea fie iubește, fie se bucură, fie are dorințe sau face la planuri. Poate fi tulburată, îngrijorată, rănită sau să-i fie teamă.
            Pentru că „o inimă liniștită este viața trupului” (Proverbele 14.30), de aceea trebuie avut grijă de ea. Cum o putem face?
            -Curățește-ți inima. Rugăciunea trebuie făcută cu o inimă curată, iar „dacă nu ne osândește inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu.” (1 Ioan 3.21) „Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule!” (Psalmii 51.10). Sămânța Cuvântului care ajunge într-o inimă bună și curată face rod în răbdare (Luca 8.15).
            -Trăiește curat, adunând Cuvântul Sfintei Scripturi în inimă, și căutând prezența lui Dumnezeu.
Strâng Cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.” (Psalmii 119.11)
Inima îmi zice din parte Ta: caută Fața Mea, și Fața Ta o caut, Doamne!” (Psalmii 27.18)
            -Înconjoară-te de oameni a căror prezență face bine inimii tale. O privire prietenoasă înveselește inima”. (Proverbele 15.30) O inimă veselă e un bun leac și înseninează fața.
            Nu o lăsa să se tulbure, ci lăudă-L pe Domnul din toată inima, pentru că  Domnul e aproape de cei cu inima înfrântă.” (Psalmii 34.18)
            „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” (Ioan 7.38)
Dacă vrei ca inima ta să răspândească râuri de apă vie precum un izvor curat, ai grijă cu ce o hrănești, pentru că aceea va genera. O inimă adăpată din Apa Vieții, va genera râuri de apă vie din Izvorul vieții. Astfel vor ieși încurajări, gânduri ziditoare, dorința de a face binele și de a căuta pacea cu orice preț.
            „Luați seama... ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu.” (Evrei 3.12)
            Dacă ce ai mai scump pe acest pământ este ancorat în Dumnezeu, atunci inima ta va fi ascunsă în El, acolo unde este și comoara ta... Unde e comoara voastră, acolo e și inima voastră.” (Luca 12.34)
            De aceea, ai grijă de inima ta și „Fii tare, îmbărbătează-ți inima și nădăjduiește în Domnul!” (Psalmii 27.14)
       

sâmbătă, 2 martie 2019

Predă controlul grijilor!


Predă controlul asupra vieții tale și nu mai frământa gândurile, întorcându-le pe toate părțile! Cu cât ții mai strâns legată problema în mintea ta, cu atât norii îngrijorării se vor răspândi tot mai mult, căutând să-ți întunece mintea. Știi ce se întâmplă atunci când predai controlul? Te eliberezi, inima se liniștește și mintea începe să ți se lumineze. Poate că ai tot dreptul să crezi că ceea ce ți se întâmplă este foarte dificil, că nimeni nu poate înțelege cu ce te confrunți, și că problemă precum ai tu nu mai are altcineva. Poate că nu găsești o soluție, iar inima o ia la goană într-un ritm alert, simți că te sufoci, dar starea de panică ce te cuprinde nu rezolvă nimic din necazul tău prezent.
Cum te poți elibera? Cum poți preda controlul problemelor tale?
Ei bine, nu există o formulă sau un lucru pe care să îl poți face pe loc. Eliberarea are legătură cu încrederea ta în Dumnezeu, Singurul care, pe lângă faptul că îți cunoaște toate problemele, le poate și purta pentru tine, astfel încât greutatea lor să nu te mai apese.
Poate ai văzut un tată care își conduce copilul către școală și care poartă în spate ghiozdănelul micuțului ca să-i ușureze acestuia greutatea pentru o bucată de drum. Tatăl tău, Dumnezeu, nu doar că vrea să  te scutească pentru o vreme de greutatea sarcinilor tale, dar El dorește să ți le și poarte, în măsura în care ești încrezător în El, până ce vei ajunge la destinație. „Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri” (Filipeni 4:6).
Așa că nu uita, oricare ar fi grija ta pentru astăzi, te rog să vorbești cu El, cu Tatăl tău, care Se bucură să îți fie de ajutor. Nu trebuie decât să ai încredere în El că o va și rezolva și Se va îngriji să îţi fie bine. Te avertizez că nu va fi ușor să predai controlul pe deplin, și poate vor fi anumite domenii în care vei continua să ții ușa încuiată. Dar, pe măsură ce încrederea ta în El va crește, vei deschide cu bucurie ușile tuturor domeniilor vieții tale, lăsându-L să intre și să te conducă mai apoi. Știu că voința nu se lasă așa ușor zdrobită. Vei experimenta durerea, pentru că de bunăvoie nu te poți lăsa condus. Atunci tu te vei ruga, iar El îți va răspunde… Predă-te azi, fără rezerve, pentru ca pacea să îți inunde ființa obosită de atâtea griji fără rost.
„Nu vă îngrijorați de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși” (Matei 6:34).


joi, 21 februarie 2019

Ce este iubirea

Iubirea-i taină, e surâsul, cuvântul furișat cu dor
În sufletul iubit ce-așteaptă să simtă al inimii amor.
Iubirea-i soare, e lumină, pe cer un mare curcubeu;
E ziua ce-o aștepți să vină, când ne-ntâlnim doar tu și eu.

Iubirea-i pasăre măiastră în crâng pe înserat,
Când puii își hrănește iute din zbor îndepărtat.
Iubirea-i mâna ce se-ntinde să dăruiască în ascuns
Atunci când nimeni nu îți știe durerea ta de nepătruns.

Iubirea e încurajare, blândețe, tact, sinceritate,
E dincolo de vorbe goale, ea tot emană bunătate.
Iubirea este glasul drag ce îl aștepți în ceas de seară
Să îți rostească un cuvânt și teama-ndată să dispară.

Iubirea este suferință și rugăciune în ascuns.
Să stai să asculți în tăcere când nu mai ai nimic de spus.
E dăruire, sacrificiu fără speranță de răsplată,
Aceasta se numește astăzi o dragoste adevărată.

Iubirea este ce-ai ales și-alegi în fiecare zi,
E grija ce o porți cu drag, e disciplină a iubi.
Ea se găsește-n acțiune, nu e un simplu sentiment,
E responsabilă, nu plânge, așteaptă cel mai potrivit moment.

Iubirea cere și efort,  dar nu se mânie la greu,
Se poartă blând, nu pizmuiește, nu caută folosul său.
Iar când vei fi cuprins de ea, să nu o lași nicicum să plece,
Iubirea e un dar ceresc și ea pe toate le întrece.

Iubirea-i dor nestins, e jarul ce arde neîncetat, mocnit.
Nu se sfârșește niciodată;  ea tot mai are de iubit.
Da, Dumnezeu este iubire, și-n suflet dacă-L ai pe El
Vei face totul cu iubire și fericit vei fi mereu.

miercuri, 23 ianuarie 2019

Nu am meritat

Nu am meritat și continui să nu merit ceea ce Tu îmi dai, Doamne Dumnezeul meu! Chiar dacă sunt momente în care nu înțeleg de ce mi se întâmplă multe lucruri dificile, încă nu pot să pătrund dragostea Ta necondiționată. Mă uit la mine că îți greșesc atât de des, iar Tu îmi răspunzi cu iubire…și îmi este rușine că în loc de pedeapsă primesc iubire. Chiar dacă eu nu mi-am păstrat credincioșia față de Tine, totuși Tu ai rămas credincios promisiunilor făcute. Exemplul Tău mă îndeamnă la pocăință, îmi văd micimea, slăbiciunea înaintea unui Dumnezeu a cărui dragoste nu poate fi egalată.
Eu n-am meritat să-mi răspunzi cu iubire, dar tocmai acest lucru mă face să iau aminte la atitudinea mea, la pornirile mele greșite și să vin cu ele tot înaintea Ta, rugându-Te să mă ajuți să le schimb.
Mă văd precum Petru, altădată, care “s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.” Sau ca și Iov care, își vede starea și spune: “Iată, eu sunt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură.”(Iov 40.4) Ce pot să înțeleg? Cum pot să răspund?
Știu că bunătățile Tale nu s-au sfârșit, ci se înnoiesc în fiecare dimineață când mă trezesc, în fiecare zi pe care o îngădui să o mai trăiesc, în fiecare cuvânt pe care îl primesc și îl rostesc, în fiecare faptă a dragostei ce o primesc….Mă copleșește bunătatea Ta. În lucruri mărunte o pot vedea și este uimitor să Te văd coborându-Te până la cele mai mici detalii în viața mea. Nu, nu ești prezent doar în lucrurile mari sau cele mai importante ale vieții, iar aceasta mă face să mă prăbușesc. Cum de eu, pulberea, aburul, umbra valorez atât de mult încât să Te pot vedea lucrând în viața mea?
Când privesc cerurile-lucrarea mâinilor Tale-luna și stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: „Ce este omul, ca să te gândești la el? Și fiul omului, ca să-l bagi în seamă?” (Psalmii 8.3-4)
 că nu am nici un merit, iar acest lucru mă face cu atât mai mult să simt responsabilitatea ce o am, aceea de a trăi viața într-un mod curat și plăcut Ție. Mulțumesc pentru atâta iubire, atâta bunătate, atâta binecuvântare…nemeritate.