joi, 5 iulie 2018

Copleşit de bunătatea Sa


După aşteptări îndelungi pot urma şi binecuvântări nebănuite. După frământări în rugăciune pot să apară şi rezultate folositoare.  Am înţeles că orice rugăciune în taină este ascultată. Orice suspin negrăit nu-I este ascuns Aceluia care cunoaşte orice gând al inimii. Şi cred că „El Îşi va împlini dar planurile faţă de mine şi va mai face şi multe altele.”(Iov 23.14) Astăzi simt recunoştinţă şi vreau să Îi spun doar atât : mulţumesc!
Uneori simţi că aşteptarea nu se mai sfârşeşte. Şi trec zile, trec ani şi tot mai mulţi nori se adună. Există totuşi o lumină care reflectă o promisiune pe care Domnul Dumnezeu ţi-a făcut-o, aminteşte-ţi! Speranţa pe care El o pune în suflet te va ajuta să aştepţi cu credincioşie. Pentru ea se merită să aştepţi chiar dacă nu ştii cum şi când, dar ştii că se va întâmpla. Chiar dacă totul ţi-ar sta împotrivă, pentru acel moment de bucurie se merită ani de trudă, de resemnare, de frământare sau incertitudine.  La un moment dat vei vedea rezultatul şi, copleşit de bunătatea Sa, te vei vedea  atât de mic, atât de neînsemnat şi totuşi aşa de mult preţuit! Dar, ce este omul? O fărâmă de praf, o umbra, dar în acest vas de lut a pus Domnul  o comoară şi a hotărât să bucure făptura ce a creat-o cu mâinile Lui!
Vrem să ştim totul, să putem controla ce va urma să se întâmple şi uneori nici nu avem linişte până ce nu avem acea siguranţă că deţinem controlul. Nu vei putea să deţii controlul absolut şi nici nu trebuie ca lucrurile să se desfăşoare conform planului Tău. Dă drumul cârmei şi învaţă să te laşi condus!
Aşteptările îndelungi nasc binecuvântări mari. Poate aştepţi de multă vreme, dar nu te opri! Nădejdea ta va fi răsplătită într-o zi. Nimic nu este ascuns de El, nici fapta ta neştiută de nimeni, nici încurajarea, nici mila sau dorinţa de a-I fi pe plac. Când voia Lui este prioritatea ta, când te temi să faci un pas greşit de la Calea Sa şi eşti gata să renunţi mai bine la ce-ţi doreşti  decât să-I greşeşti….El nu te va lăsa.
Astăzi scriu într-un moment de recunoştinţă faţă de bunătatea Domnului. Adesea am simţit mai mult tristeţea şi da, ştiu că în viaţă întâlnim mai multă durere decât bucurie, mai multe probleme decât rezolvări. De aceea preţuieşte clipele de bucurie ….puţine, rare, scurte, dar intense şi se merită să le trăeşti. Gustă fericirea atâtă vreme cât rămâi smerit în limitele ascultării de Dumnezeu  şi ai să afli “cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El. “(Psalmii 103.11)


duminică, 17 iunie 2018

Moarte sau viaţă?


Nu o aşteptăm, dar vine pe neanunţate. Nu suntem pregătiţi şi nu cred că vom fi  100% niciodată. Un accident, un pas greşit, o boală în trup pot apărea subit. Nu ştim clipa plecării, a morţii.
Totuşi, pentru unii este previzibilă apropierea ei...cum ar fi cazul unui cancer în fază terminală ce anunţă că zilele sunt numărate. Şi, ar trebui ca omul să se pregătească, mai cu seamă când ştie că mai are aşa puţin timp şi se va întâlni cu Creatorul. Cu toate acestea cei mai mulţi nu o fac. De ce? Pentru că este o vreme şi acesta este astăzi, fie că îţi este bine sau greu. Se întâmplă ca mai târziu să vrei şi  să nu mai poţi, să nu mai ai puterea necesară sau să te superi pe soartă sau să te înrăieşti...Sau mai este previzibilă atunci când te afli la o vârstă înaintată...iar atunci ar trebui pus un mare semn de întrebare. Dar cei mai mulţi nu o fac...
Totuşi, de cele mai multe ori moartea nu ne anunţă printr-o boală şi nici nu ajungem să mai îmbătrânim. Se poate întâmpla oricând..Ce rămâne? Nu mai ai nici timp să ceri iertare celor cărora le-ai greşit, nici să te pocăieşti sau  să te pui în ordine în ce priveşte relaţia cu Domnul Dumnezeu. Unde vei pleca? Îţi este teamă?
Viaţa nu este o rutină, nu este nici o treaptă spre reîncarnare şi nu este totul doar aici şi acum, aşa cum cred unii. Nu este vorba doar de trecerea în nefiinţă ca şi cum la mormânt totul s-ar fi terminat...Tocmai de aceea este necesară pregătirea pentru viaţa de dincolo încă de pe acum.
Da, nu poţi gândi cât de repede te duci, cât de fragil poate fi firul vieţii de pe acest pământ...
Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine. Da, omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, strânge la comori şi nu ştie cine le va lua. (Psalmi 39.5-6)
Atâtea frământări fără rost, atâtea griji inutile şi suferinţe amplificate...măcar că zilele noastre aleargă mai iuţi decât un alergător,... trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se repede asupra prăzii.”(Iov 9:25-26)
Pentru cei care au nădejdea în Dumnezeu  moartea trupului nu reprezintă decât o trecere într-o altă viaţă cu Dumnezeu. Dar cei care nu au şi care nu L-au cunoscut pe Dumnezeu, ei vor fi morţi de două ori. Moartea spirituală trebuie să fie teama oricărui om. „La moartea celui rău, îi piere nădejdea”.(Proverbe 11.17)
Deşi toţi vom muri pentru că toţi am păcătuit, iar plata păcatului este moartea, totuşi  există o diferenţă, iar acesta se datorează faptului că există două morţi...una pentru păcat, iar cealaltă este moartea veşnică. Aceasta din urmă este opusul vieţii veşnice promisă de Însuşi Domnul Isus: ”Şi viaţa veşnică este acesta: să te cunoască pe Tine, Singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.”(Ioan 17.3)
Dacă ai siguranţa vieţii veşnice moartea nu va mai fi o teamă pentru sufletul tău. Dacă cauţi să Îl cunoşti pe El şi Îl afli, iar mai apoi împlineşti cuvintele Sale în viaţa ta, vei trăi veşnic aşa cum Domnul a promis.  “Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.”(Ioan 8.52)
Crediţa în Domnul Isus Hristos este totodată cheia spre această viaţă, pentru că El spune că “ cine crede în Mine are viaţa veşnică.”(Ioan 6.47)
“Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”(Ioan 6.40)
Astfel că, până ce vei păşi dincolo, roagă-te să rămâi credincios până la sfârşit împlinindu-I cuvintele. Aşa să ne ajute Domnul Dumnezeu pe fiecare dintre noi!


luni, 4 iunie 2018

Profeţii-oameni obişnuiţi în lucrări neobişnuite


            Profeţii Vechiului Testament au fost acei oameni aleşi de Domnul Dumnezeu şi chemaţi într-o lucrare specială, aceea de a fi purtători ai  Cuvântului Său pentru o anumită vreme.
Să privim puţin la câteva calităţi şi defecte ale acestora. I-am luat ca şi exemplu pe: Ieremia, Isaia, Ezechiel, Daniel şi Iona.
Ieremia-calităţi
-Perseverent şi răbdător este purtat de Dumnezeu prin multe încercări, dar işi duce până la capăt slujirea. Perseverează în lucrul care îi este dat să îl facă, deşi se face urât poporului prin mesajul adus şi nu este dorit de acesta, dar nu s-a oprit ci a continuat să vorbească aşa cum Domnul îl sfătuia.
-Dovedeşte empatie faţă de concetăţenii lui. Nu s-a putut detaşa afectiv de mesajul transmis, astfel că el traia şi suferea în acelasi timp alături de cei din popor  mesajele transmise. În Cartea plangerilor  a plâns pentru poporul iudeu care se depărtase de Dumnezeu şi slujea idolilor şi care a atras astfel pedeapsa divină.
Câteva cusururi ale profetului Ieremia
-Timid, fricos- astfel încât a primit  cu greu misiunea care i-a fost încredinţată .(Ieremia 1.6).
-Mai tot timpul trist şi deprimat, acest lucru se asociază şi cu caracterul unora dintre scrierile lui (din Plângerile lui Ieremia).
 Isaia-calităţi
- Se smereşte şi are păreri potrivite cu starea inimii lui (Isaia 6.5);
- Dovedeşte ascultare deplină în slujba sa fiind pus în situaţii umilitoare, fiind necesar să umble gol şi desculţ timp de 3 ani ca semn de înştiinţare (Isaia 20.2) sau în situaţii în care sunt chemaţi şi membrii familiei lui, precum fiul său Şear Iaşab (Isaia 7.3). În tot acest timp el nu se plânge şi nu protestează , ci duce la îndeplinire toate sarcinile primite de la Dumnezeu;
-Modelul de om implicat în viaţa comunităţii, acuzându-i pe cei care „zic răului bine şi binelui rău“ (5. 20) Scrierile lui se caracterizează şi prin expresii de judecată şi ameninţare care încep cu „vai de”.
Puncte slabe recunoscute de Isaia:
-Înainte de a fi trimis în lucrare, Isaia se recunoaşte a fi păcătos şi nevrednic comparându-se cu sfinţenia revelată a lui Dumnezeu;
- Înţelege că în starea în care se află nu putea aduce un cuvânt din partea lui Dumnezeu  (“om cu buze necurate”) (Isaia 6.5).
Ezechiel-calităţi
-.Evlavios încă din tinerete, Ezechiel a trait o viata curată. Majoritatea populației din vremea aceea era dedată la idolatrie și pângărită de imoralitate. Ezechiel însă, asemenea lui Daniel, a fost crescut într-o familie evlavioasă care l-a învățat „să nu se spurce“ cu lucruri sau obiceiuri contrare poruncilor Legii. (Ezec. 4:14).
- În cuprinsul cărții, Ezechiel este numit „fiul omului“, un titlu pe care nu-l mai poartă în Biblie nimeni, cu excepția Domnului Isus Hristos.
- Ezechiel rabdă îndelung şi se supune în timpul acelor acţiuni simbolice ciudate,  suferind nu numai la nivel fizic, dar şi în suflet.
Câteva puncte slabe ale profetului Ezechiel
Ezechiel este unul dintre profeţii cărora le cam lipsesc descrierea punctelor slabe.
- Ezechiel se lamentează de câteva ori atunci când primeşte câte un cuvânt mai greu din partea Domnului (Ezechiel 20.49)
-. Adesea  se simte neajutorat, neînţeles şi batjocorit de către cei din vremea lui cărora trebuia să le aducă mesajul, dar şi datorită sarcinilor greu de îndeplinit.
- Ezechiel “mergea amărât şi mânios” pentru că mâna Domnului apăsa asupra lui dupa primirea sulului care conţinea hotărâri de judecată, bocete şi jale.
Daniel-calităţi
-Caracter integru, hotărât şi  credincios lui Dumnezeu şi principiilor sale, refuzând să „se spurce mâcând din bucatele aduse de la masa împăratului" (Dan. 1.8).
- Exemplu pentru generaţia, astfel încât nu s-a găsit nimic rău la comportamentul lui urmărit cu atenţie de duşmanii săi invidioşi pentru că el încerca să aibe o reputaţie nepătată “dar n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios şi nu se găsea nicio greşeală la el şi niciun lucru rău” (Daniel 6.4)
- Fizic nu avea nici un cusur trupesc, frumos la chip- lucru care reiese din criteriile pe baza cărora a fost ales la curtea împăratului.(Daniel 1.4)
-Înzestrat cu înţelepciune în orice ramură a cunoaşterii, cu minte ageră şi pricepere,în stare să slujească în casa împăratului.(Daniel 1.4)
-Talentat în tot felu de scrieri, priceput în toate vedeniile şi toate visele, lucru care rezultă din temerea neîncetată de Dumnezeu(Daniel 1.17) şi de zece ori mai destoinic decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele.
- Smerit, aduce slavă lui Dumnezeu şi îl pune pe El pe primul loc, recunoscând că înţelepciunea şi descoperirile sunt primite de la El
- Om al rugăciunii pe care o practica indiferent de stare sau circumstanţe.
Puncte slabe ale lui Daniel
Datorită caracterului său integru şi a credicioşiei sale nu reies scadenţe ale caracterului lui Daniel din cartea sa, ci mai mult calităţi. Totuşi şi el a fost un om normal, cu o fire ca a tuturor.
- Daniel  era înspăimântat şi tulburat de vedeniile avute, astfel că i se schimbase chiar şi culoarea feţei (Daniel 7.15,28)
- Viziunile avute i-au provocat stare de leşin şi slăbiciune trupească (Daniel 8.18, 27) astfel încât a “stat leşinat şi bolnav mai multe zile”.
  Calităţi remarcate la Iona  în urma experienţei sale
-Rugăciunea sa, din capitolul doi, dezvăluie multe lucruri despre profet. Ea arată că Iona cunoştea foarte bine Scripturile, întrucât a făcut deseori referire la cartea Psalmii.
-Iona este recunoscător lui Dumnezeu care l-a salvat într-un mod unic şi supranatural. În încheierea rugăciunii, Iona spune: „Îţi voi aduce jertfe şi cuvinte de mulţumire. Voi împlini făgăduinţa pe care am făcut-o. “ (Iona 2:9).
- Iona devine ascultător la al doilea mesaj din partea Domnului şi se supune sarcinii încredinţate.
- A dat dovada de curaj şi spirit de sacrificiu oferindu-se să moară pentru fapta sa datorată neascultării de voia Domnului ...„Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare, iar marea se va potoli faţă de voi! Fiindcă ştiu că din cauza mea a venit această furtună puternică peste voi“ (Iona 1.12).
 Trăsături negative ale lui Iona:
În ciuda multor trăsături de caracter negative, Iona a fost ales de Domnul  şi folosit în lucrarea din Ninive.
-Neascultător, în loc să ducă mesajul de pocainţă la Ninive, el  merge în direcţia opusă, la Tars;
- Fără dragoste de popoarele străine, nu îi păsa de soarta celor care mergeau înspre pierzare, nu a fost gata să împartă harul lui Dumnezeu şi cu alţii.
- Nemulţumit, cârtitor, pentru că Dumnezeu nu i-a pedepsit pe niniviteni conform strigării sale;
- Mânios şi încăpăţânat, astfel încât îşi doreşte mai bine să moară; Iona a continuat să fie mânios chiar şi după ce Dumnezeu i-a dovedit că are milă de el.
Aşadar putem observa cum şi profeţii au fost oameni obişnuiţi, cu o viaţă neobişnuită datorită sarcinilor încredinţate. Chiar în zilele noastre sunt profeţii ale acestor oameni care se află în curs de a fi împlinite.
Domnul ne poate folosi şi pe noi, aşa cum suntem, cu defectele şi talentele noastre. Poţi fi un om cuminte precum Daniel sau un neascultător ca Iona. Cu amândoi Domnul a avut de lucru, iar părţile colţuroase ale caracterului vor fi rotunjite cu intrumentele Olarului. Pentru acest lucru va trebui să ne sfinţească, lucrare care prespune adesea durere, sarcini neplăcute şi costisitoare sau drumuri pe care nu am vrea sa le urmăm. Însă, ascultarea de glasul Lui a dus întotdeauna la un sfârşit glorios în ciuda unei vieţi dificile. De aceea, orice lucrare la care El te cheamă, orice lucru pe care îl simţi ca venind din partea Sa, nu te teme să îl împlineşti pentru că nu îl vei împlini cu puterea pe care o ai, ci El va lucra folosindu-se doar de tine ca un slujitor care Îi poartă Numele. O lucrare măreaţă presupune o dedicare absolută, o viaţă predată pe deplin. Răspunde chemării Lui şi nu te teme! "Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi!"(Psalm 60.12)

marți, 17 aprilie 2018

O alegere, o ungere şi o viaţă în ascultare


Când Domnul Dumnezeu hotărăşte un om pentru o anume lucrare spre slava Lui nu va întreba dacă acesta îşi doreşte şi nici nu va da lucrarea în funcţie de pregătirea lui în acel domeniu. Sunt alegeri pe care doar Dumnezeu le poate face în dreptul nostru.
Am privit la Saul şi la David, doi împăraţi care la origine au fost oameni simpli şi care nu s-au gândit probabil că vor ajunge acolo unde Dumnezeu i-a rânduit, să împărăţească peste Israel.
Saul nu era un om însemnat sau dintr-o familie mare, la fel cum şi David era mezinul dintre cei opt fii ai lui Isai. Saul pornit să caute măgăriţele rătăcite ale tatălui său nu s-ar fi gândit să ajungă la proorocul Samuel care avea să-l şi ungă ca împărat. Asemenea David, întors de la turma de oi a tatălui său pe care o păstorea nu s-ar fi gândit că acasă îl aştepta Samuel pregătit să îl ungă ca împărat. Astfel, nici unul dintre ei nu era pregătit pentru o astfel de slujbă, chiar dacă poate aveau câteva abilităţi. Ei nici nu au căutat să fie împăraţi, măcar că fusese unşi. Saul se ascunde între vase atunci când se aruncă sorţul, iar David chiar nu se afla acasă atunci când proorocul îi vizitase fiind considerat fiul cel mic şi mai puţin important.
Alegerea pentru o lucrare a lui Dumnezeu o face Însuşi Dumnezeu. Nu omul este acela care alege, pentru că alegerea lui va trebui suportată prin forţe proprii, în timp ce alegerea Domnului este însoţită de putere, de prezenţa Duhului Său prin care orice obstacol este învins şi orice luptă deja câştigată. Iată cum Saul, imediat ce este uns împărat nu mai este acelaşi om pentru că „Dumnezeu i-a dat o altă inimă” (1 Samuel 11.9) urmând să izbutească în luptele împotriva filistenilor.
David, imedat ce este uns ca împărat  „Duhul Domnului a venit peste David începând din ziua aceea şi din cele următoare.”(1 Samuel 16.13) Au început şi victoriile în luptele cu filistenii începând cu înfrângerea lui Goliat.
Aşadar, este o alegere prin voia lui Dumnezeu.
Apoi, este o ungere care face diferenţa şi în urma căreia cei aleşi sunt îmbrăcaţi cu putere  şi înţelepciune. Fără această ungere de la Domnul, Saul şi David ar fi fost la fel ca şi ceilalţi oameni, dar ei L-au avut pe Domnul de partea lor.
Ce anume a făcut să rămână prezenţa Duhului lui Dumnezeu în viaţa lor? Ascultarea de Cuvântul Lui. Orice abatere a fost sancţionată drastic. Astfel datorită neascultării Duhul Domnului s-a îndepărtat de  la Saul în ciuda insistenţelor sale ulterioare, a pierdut împărăţia şi chiar un duh rău a fost trimis să-l chinuiască. Şi David păcătuieşte şi nu ascultă întru totul de Cuvântul Domnului, iar greşeala sa l-a costat scump şi a afectat intens viaţa familiei sale până la sfârşitul zilelor lui.
Ce să învăţăm de la Saul şi David?
Nu depinde de tine să alegi numite direcţii în viaţă. Uneori este nevoie doar să mergi pe drumul tău şi să lucrezi cu credincioşie acolo unde El te-a aşezat, iar oportunităţile se vor ivi de unde nici nu te gândeşti.
Dacă El te-a ales pentru o lucrare, îţi va trimite şi resursele necesare şi te va echipa cu darurile de care ai nevoie.
Mergi pe acest drum în ascultare deplină de El pentru că o  lucrare nu va rezista şi nu va propăşi decât dacă lucrezi în ascultare, luând seama la tot ce este scris.


marți, 3 aprilie 2018

Prin El avem victorie


Când Domnul Dumnezeu face lumină, nimic nu Îi poate întuneca planul. Când El porunceşte, ia fiinţă. Când pune gândul în mintea omului face posibilă şi împlinirea lui. Dacă El vrea, imposibilul devine posibil. Norii negri sunt alungaţi, furtuna se linişteşte, valurile se potolesc, iar soarele răsare la Cuvântul Său. Când El îngăduie, munţii din faţa ta devin mobili mutându-şi locul, iar văile devin şesuri line şi înverzite. Cel slab devine puternic, dar nu prin ceea ce el poate să realizeze.
Astfel, luând ca şi exemplu pe Ghedeon din cartea Judecătorii, se spune că el era cel mai mic din cea mai săracă familie a lui Manase. Cu toate acestea, Dumnezeu nu a trimis pe îngerul Său în funcţie de rang sau merit, ci la Ghedeon, cel care se şi socotea neînsemnat în vremea şi neamul lui. Ghedeon se uită la ceea ce este el şi ce poate să facă el (“Cu ce să izbăvesc pe Israel?”).  Ce a trebuit el să înveţe? Că Domnul nu l-a ales pentru ceea ce el era în stare să facă ci pentru a-şi duce la îndeplinire scopul. De aceea, din 32.000 oameni înarmaţi au rămas doar 300 în lupta condusă de Ghedeon, cu care avea să-i înfrunte pe cei aproape 135.000 vrăjmaşi şi nici măcar ei nu au fost aceia care au luptat cu îndârjire, ci mai mult au asistat la victorie...
Iată cum din nimic, El face ceva, din lucruri slabe şi fără importanţă scoate luptători destoinici pentru a-şi proclama victoriile.
Dar ... Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt,pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 1.27-29)
De ce? Pentru ca nu omul sau puterea lui să triumfe, ci a Domnului să fie toată slava.
Astfel, nu forţa sau priceperea ta va aduce rezolvare. Totul vine de la El.Chiar şi credinţa. Nu este a ta.  Este un dar de la El. De fapt, credinţa este har, milă şi îndurare. Te-ai gândit că tot ce te înconjoară, evenimentele sau întâmplările sunt doar har şi adesea chiar te copleşesc...Nu, nu este rodul meritelor tale şi nici a înţelepciunii proprii, doar “Cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit?“
Retrage-te o clipă din iureşul vieţii, îngenunchează şi spune doar atât: “ Mulţumesc, Doamne!” Mila Ta nu are margini! M-ai ales şi ai făcut atâtea lucruri pentru mine nu pentru că merit, ci pentru că eşi mare şi faci minuni! Numai Tu eşti Dumnezeu!

sâmbătă, 24 martie 2018

Încă puţin


Te temi uşor, mult prea uşor
În timp ce aşteptarea creşte
Credinţa-n tine nu rodeşte
Când grijile te înconjor.

Te lupţi şi cazi din nou pe drum
La orice pas aceleaşi piedici
Şi-ţi vine greu să te ridici
Când tot întrebi: „Ce fac acum?”

Te simţi înfrânt şi obosit
Când multe gânduri te frământă
Fiinţa toată ţi-o-nspăimântă
Iar sufletul ţi-e chinuit.     

Suspini adesea şi aştepţi
Să vină primăvara vieţii
Când rece bate vântul sorţii
Pe calea-ngustă ce te-ndrepţi.

Priveşte azi în sus şi crede
Că nici un nor n-a fost statornic
Pe cerul vieţii mai puternic
Ca soarele ce totul vede.

Nu te opri! Cât poţi aleargă
Timpul e scurt. Ziua de mâine
Ştii bine că nu-ţi aparţine.
Fă bine, mângâie, răni leagă.

Nădejdea ta e-n Dumnezeu
Ce te-a purtat şi ocrotit
De-atâtea ori când rătăcit
Priveai neputincios la greu.

Te-ncrede şi mai mult, căci El
Îţi dă lumină pe cărare
De-ai fi pe munte sau în vale
Trimite ajutor din cer.

Încă puţin şi aşteptarea
La vremea ei se va sfârşi
Dacă mai crezi încă o zi
Ai să rodeşti la timp răbdarea.

Te-nviorează şi zâmbeşte
În clipa scurt-a veseliei
Nu da ocolul bucuriei
Ce a promis, El împlineşte.

Va împlini şi pentru tine
Doar El e Domnul Dumnezeu
La El nimic nu e prea greu
Când te-nconjoară cu iubire.


sâmbătă, 24 februarie 2018

De ce te temi?


"S-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia. Şi El dormea la cârmă, pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?” El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare. Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?”
I-a apucat o mare frică şi ziceau unii către alţii: „Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vântul, şi marea?” (Marcu 4.37-41)
De ce mă tem? Pentru că sunt om slab, pentru că văd în mine neputinţă, rezist cu greu ispitelor şi mă îneacă uşor îngrijorările. Pentru că privesc mai mult la cum pot eu să rezolv problemele şi îmi este greu să cred că la Dumnezeu chiar este posibil orice. Pentru că încă mă lupt cu porniri egoiste, cu păreri înalte în ceea ce mă priveşte şi lupt pentru susţinerea drepturilor mele şi nu-mi place să pierd..
O credinţă slabă dă naştere la temeri atunci când viaţa ne încearcă ...Ne poticnim şi la primul vârtej de vânt strigăm după ajutor speriaţi, de parcă El nu ar fi acolo, la cârma corăbiei noastre. Ne clătinăm şi ne pierdem blocaţi în mijlocul încercării de parcă am fi uitat Cine ne-a fost alături la greu pe parcursul întregii existenţe.
Dar, încercările nu vin doar asupra celor slabi, ci mai cu seamă asupra celor tari ca să le probeze încrederea. Sunt lucruri care rămân şi lucruri pe care le pierdem în funcţie de ce am strâns. Aurul şi argintul rămân şi în urma trecerii focului, dar fânul şi paiele se mistuie. O credinţă bazată pe lucrurile pieritoare de pe acest pământ se va pierde asemenea seminţe căzute între spini, dar o credinţă care are în vedere şi viaţa de dincolo va rezista în măsura în care a fost alimentată cu lucruri preţioase sufletului.
După ce se restabileşte pacea în afara corabiei, Domnul Isus vine cu mustrarea către cei aflaţi înăuntru...”Tot nu aveţi credinţă?”
David, omul lui Dumnezeu a spus....„Eu strig cu glasul meu către Domnul şi El îmi răspunde din muntele Lui cel sfânt.”(Psalmul 3.4)
Au fost momente când am simţit cum corabia mi se prăbuşeşte şi am strigat:” Doamne, Tu poţi!” iar El mi-a răspuns ...Nu, nu L-am văzut cum spune „Taci!” valurilor şi vântului care mă înconjurau, dar după o vreme m-a ridicat şi m-a dus pe o stâncă de unde am putut să văd minunea înălţării din adânc pentru că a intervenit cu salvarea la momentul ştiut doar de El, ca să înţeleg că nu strigătul meu, ci puterea Lui a făcut posibilă izbăvirea.
Cei aflaţi în corabie poate din cauza temerilor se îndoiseră zicând “Nu-ţi pasă?”, dar cum ar putea să nu-I pese Aceluia care cunoaşte chiar şi gândurile oamenilor?
Corabia acoperită de valuri, iar El dormea...Nu ai avut acest sentiment? Te-ai confruntat poate cu acea senzaţie că nimănui nu îi pasă de ceea ce ţi se întâmplă şi că nici pe Domnul Dumnezeu nu Îl mai simţi prezent sau că este prea departe de tine pentru că oricum nu meriţi?
Chiar şi după ce au asistat la minunea potolirii furtunii ei s-au temut şi mai mult....dar de acestă dată teama avea legătură nu cu starea lor în faţa pericolului ci cu măreţia unui Dumnezeu atotputernic care îi însoţea şi pe care din zi în zi Îl descopereau mai mult...
Unde îţi este credinţa la greu? Acelaşi Dumnezeu care odinioară a potolit furtuna poate să potolească orice îngrijorare, orice temere şi orice nelinişte din sufletul tău. Încrede-te indiferent cât de puternică ar fi furtuna ta. Iar pacea Sa, care întrece orice pricepere, să îţi păzească inima şi gândul!

joi, 1 februarie 2018

Cu Dumnezeu pe calea mea...


M-ai însoţit până acum cu grijă şi bunăvoinţă,
Mi-ai luminat al vieţii drum şi-ai  ocrotit a mea fiinţă.
În toate am văzut iubirea cu care m-ai înconjurat;
Spre Tine-am înălţat privirea şi Tu m-ai binecuvântat.

Când m-au cuprins fiorii spaimei, curaj mi-a dat al Tău Cuvânt;
Când pacea mi-a fost tulburată, la Tine linişte-am găsit.
Iar dorul, îndoiala, teama, în Tine şi-au găsit răspuns.
Furtuna ai oprit îndată, când numai un cuvânt ai spus.

Ai fost cu mine tot mereu, în văi, pe munţi, în rugăciune
N-am înţeles de ce mi-e greu, de ce-ncercarea mă răpune.
Dar astăzi ştiu că eşti cu mine chiar dacă n-am răspunsuri multe.
Mi-am pus încrederea în Tine! Eşti izbăvirea mea în lupte!

Trecut-au ani şi timpul zboară fără să-l pot opri vreun ceas.
Mai lasă-mă o vreme iară, să merg, s-alerg fără popas!
Să fiu un vas ales de cinste în voia Ta şi planu-Ţi mare,
Prin viaţa mea şi prin cuvinte să împlinesc a Ta lucrare.

sâmbătă, 20 ianuarie 2018

Tot ce începe duce la bun sfârşit

„Ferice de omul care... îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui.....tot ce începe duce la bun sfârşit. “(Psalm 1.2-3)
Se întâmplă mai ales la început de an, să ai sentimentul că va fi un nou început pentru tine, dar zilele trec şi nimic nu se prea schimbă. De ce? Pentru că începuturile noi presupun schimbări sau chiar transformări radicale. Nimic nu vine de la sine, nimic nu se naşte fără efort. Ca să naşti ceva trebuie să suferi, iar ca să rasara ceva dintr-o sămânţă trebuie ca mai întâi să moara bobul din care ea va rasari.
Sunt dorinţe...să fii mai bun, să fii mai iertător, să iubesti mai mult, sa fii altfel. Toate aceste lucruri  nu se vor întâmpla numai pentru că le doresti oricât de puternică ar fi dorinţa. Un nou început înseamnă să laşi în urmă lucruri vechi, să renunţi la ele pentru a face loc unor lucruri noi. Dacă îţi doreşti să fii mai mult asemenea chipului Domnului tău, atunci pregăteşte-te să te frângi, să renunţi la unele dorinţe, să omori pofte şi obiceiuri rele.
Sau poate vrei să începi să înveţi lucruri noi despre care nu ai avut nici o idee până în prezent, să deprinzi  obiceiuri noi şi bune, să lucrezi la un vis sau o viziune. Orice lucru are un început, dar dacă nu perseverezi, vei ajunge exact în locul din care ai pornit.
Calea cea mai scurtă este adeseori tentantă, dar dacă o apuci vei avea parte doar de o bucurie de moment.  Alege calea cea mai grea, pentru că numai ea te va duce direct în vârful muntelui, spre ţinta dorită. Nu  privi înapoi asemenea soţiei lui Lot. Fii asemenea lui Iosif care, şi-a urmat visul până la capăt îndurând batjocura fraţilor la aflarea visurilor lui, urmând înstrăinarea de familie, viaţa de rob şi temniţa până să ajungă domn peste toată ţara Egiptului. Nu renunta doar pentru ca nu ai susţinere sau ţi se pare un drum prea greu pentru puterile tale. Omul care îşi găseşte plăcerea în Dumnezeu este statornic, nu lasă o lucrare neterminată, ceea ce începe sfârşeşte cu bine şi îşi dă tot interesul ca lucrul făcut să fie bun până la sfârşit.
“Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui.” (Eclesiastul 7.8) De ce? Pentru că mulţi încep un lucru, dar puţini perseverează şi luptă până la sfârşit pentru a-l realiza. Trebuie să perseverezi în continuarea oricărui lucru început pentru a-l finaliza. Altfel nu te vei putea bucura de roadele lui.
Există un început al credinţei noastre, dar acesta nu este destul dacă pe parcurs aceasta slăbeşte şi se pierde…numai cine va răbda până la final va fi mântuit.
Dacă ai început ceva, nu te opri pe drum. Trebuie ca eu să finalizez ceea ce mi s-a încredinţat pentru că şi “Domnul va sfârşi ce a început pentru mine.” (Psalm 138.8)
“Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă, dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el. Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”( Evrei 10.38-39)
Îndrăzneşte să visezi! Începe ce ţi-ai propus! Mergi spre ţintă şi nu te opri până ce nu o vei atinge!


luni, 1 ianuarie 2018

Final de an

În pas grăbit se scurge timpul, lăsând în urmă amintiri
Cu oameni dragi, cu noi, cu gândul la revederi, reîntâlniri.
În anul care se deschide să fim mai buni, să îndrăznim
Să credem că orice se poate când stăruim, sperăm, iubim.

Şi înc-un an a mai trecut, şi vor mai trece alţii poate.
Rămâne-n urmă ce-am făcut, zidit, încurajat prin fapte.
Acum, când ceasul grabnic bate, din toată inima vă-ndemn
Fiţi credincioşi, bogaţi în roade şi în credinţa ce-o avem.