miercuri, 8 iulie 2020

Binecuvântat la bine și la greu


Orice împrejurare din viața ta poate fi o binecuvântare atunci când asculți în totul de Dumnezeu, trăind o viață curată.
            Adeseori primim  mai mult decât am merita, iar rezultatul neascultării noastre nu este răsplătit imediat și nici pe măsura faptelor noastre. Pentru unii viața poate părea sau poate fii nedreaptă și nu pot înțelege de ce li se întâmplă acele lucruri. Altora toate le merg bine, măcar că nu dau importanță ascultării de Dumnezeu.
            Binecuvântarea nu este întotdeauna atunci când toate lucrurile din viață merg bine. Pare ciudat, dar chiar și o suferință, care în ochii noștri este privită drept necaz, poate fi sursa unor binecuvântări viitoare.
Ce este, de fapt, binecuvântarea, și de ce obișnuim să ne adresăm îndemnuri de binecuvântare?
Adresăm îndemnul de binecuvântare celor dragi, cărora dorim să le meargă bine și să prospere. În același timp dorim și ca Dumnezeu să se implice în viața acelui om , pentru că, nu-i așa, orice lucru bun vine numai de la El. Obișnuim să spunem că Domnul ne-a binecuvântat cu un anumit lucru sau persoană și este adevărat, pentru că de la El le-am primit.
Ce se întâmplă însă cu omul care se află într-un necaz, care a suferit pierderi sau care nu poate spera prea mult în ce privește lucrurile materiale? Un astfel de om nu mai poate fi numit binecuvântat? Opusul binecuvântării îl numim blestem. Iov fusese blestemat de Dumnezeu? Nicidecum, ci Domnul a permis să fie greu încercat prin pierderi și suferințe. Cu toate acestea, el era în continuare binecuvântat.
Dumnezeu nu ne-a promis că, dacă toate ne vor merge bine, suntem binecuvântați. Dar a promis binecuvântare celor care Îi ascultă Cuvântul și Îl păzesc. A promis că va revărsa grația divină celor cu inima curată, celor blânzi și milostivi, celor care suferă batjocura datorită Numelui Său, și chiar celor ce plâng acum, dar care mai târziu vor fi mângâiați. Sunt binecuvântați aceia care nădăjduiesc în El.
Într-una dintre pildele Domnului Isus, se vorbește despre un om bogat, a cărui țarină rodise mult și care-și zicea : “Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani, odihnește-te, mănâncă, bea și veselește-te!”(Luca 12.19) Era el un om „binecuvântat” pământește doar, pentru că, lucrurile agonisite sunt zadarnice pentru cel care își adună comori pentru sine și nu se îmbogățește față de Dumnezeu.
Dacă îți merge bine, mulțumește smerit și bucură-te, dar nu uita că binecuvânatarea nu depinde doar de ce ai primit.

sâmbătă, 20 iunie 2020

De ce să nu amâni


De multe ori am spus: “Voi face mai târziu. Mă voi ocupa de acest lucru mai încolo.”
Poate este vorba de o sarcină neplăcută, un răspuns ce trebuie dat, o întâlnire, o rezolvare a unui conflict, o temă sau un ajutor ce îl puteam da. Amânarea unui lucru poate fi, de multe ori, o amânarea a unor binecuvântări ce puteau fi primite dacă am fi acționat la vreme. De aici și bine-cunoscutul proverb: „Nu lăsa pe mâine ce poți face azi.”
            Sunt și lucruri care presupun așteptare, cazuri în care trebuie amânată o decizie. Atunci, ce anume nu trebuie amânat?
            Să nu lași pe mai târziu un bine pe care poți să-l faci acum. Cu această oportunitate poate nu te vei mai întâlni. Să nu amâni o faptă bună sau când ai de spus un cuvânt ziditor. S-ar putea să regreți că nu ai folosit astăzi timpul care ți s-a dat și l-ai irosit pe alte lucruri. Acel lucru bun pe care îl ai în minte, acea încurajare ce intenționezi să o adresezi cuiva, acele cuvinte pe care le consideri prea simple, pentru altcineva pot însemna enorm. “Nu zice aproapelui tău: “Du-te și vino iarăși, îți voi da mâine, când ai de unde să dai!” (Proverbe 3:28)
            Să nu lași pe mai târziu nici oportunitatea de a vorbi cuiva despre Dumnezeu. Nu poți știi dacă te vei mai întâlni vreodată cu acea persoană. Nu lăsa gândul acela bun care s-a ivit în mintea ta să plece fără să-l pui în practică. Să faci lucrurile acum și aici. Nu lăsa o vorbă bună pe mai târziu. S-ar putea să nu mai ai cui să o poți spune.
            Să nu lași pe mai târziu rugăciunea sau dorința de schimbare a unui obicei greșit. Nu amâna să asculți de cuvintele Scripturii, pentru că, consecințele neascultării pot fi dureroase. Să te căiești de lucrul greșit, să îți ceri iertare sau să te împaci cu cineva sunt lucruri care nu necesită amânare, ci mai degrabă urgență.
            „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile...” (Evrei 3:15)
            Fiecare lucru de sub ceruri își are vremea lui. Orice lucru făcut mai târziu decât la vremea potrivită va fi mai dificil de realizat și uneori chiar imposibil. Lucrează acum, ca să nu regreți mai târziu, ci să te poți bucura de rezultatul acțiunii tale. Ziua de mâine nu este a ta. Nu știi ce poate aduce o zi. De aceea, câtă vreme poți, apucă-te acum și astăzi de acel ceva pe care intenționezi să îl mai amâni!

sâmbătă, 23 mai 2020

Aşteptarea


Viața reprezintă o succesiune de așteptări. Așteptarea implică adeseori o renunțare sau o înfrângere a dorinței de a vedea lucrul dorit, împlinit pe moment. Așteptarea înseamnă răbdare. Unele așteptări nu vor fi împlinite niciodată. Altele numai în parte.
            Să aștepți pentru mântuirea unui suflet drag, să aștepți pentru schimbarea unei persoane, să aștepți să primești o veste bună, să aștepți să primești un lucru mult dorit, să aștepți să apară o persoană în viața ta, să aștepți ieșirea dintr-o problemă în care simți că te-ai scufundat de-a binelea, să aștepți să se împlinească un vis, o promisiune, un lucru pentru care te-ai rugat...
            Cum să aștepți într-un mod corect?
            Așteaptă cu maturitate. Toate aceste așteptări au de a face cu maturitatea. Unui copil îi este greu să aștepte pentru a primi un dar. El își dorește chiar atunci să-l aibă și dacă nu îl primește curând, începe să plângă. Uneori avem atitudinea aceasta imatură în așteptările noastre și ne plângem poate în taină nemulțumirile legate de așteptările neîmplinite.
            Prin așteptare ne este pusă la încercare chiar și maturitatea în credință. Se spune despre  patriarhul Avraam că, „pentru că a așteptat, a dobândit făgăduința”. Nu așteptarea în sine a condus la obținerea lucrului dorit, ci modul cum a fost făcută.
            Așteaptă cu credință și speranță. Ceea ce ne face să continuăm în așteptările noastre este acea încredere, uneori naivă, prin care sperăm că, lucrul pentru care ne rugăm va prinde viață.  Avraam a crezut, iar lucrul acesta i s-a socotit ca neprihănire.
            Așteaptă activ, fără să faci din această așteptare scopul suprem al vieții și fără să încerci să preiei controlul. Lucrurile din viața lui Avraam au continuat să se desfășoare, să își îndeplinească sarcinile și să se roage, păstrând o relaţie vie cu Domnul Dumnezeu. Totuși, în așteptarea lui, crezând că trebuie să se implice mai mult decât i s-a cerut, a încercat să preia el controlul. Astfel a gândit că ajută la planul lui Dumnezeu. Și în acest mod a rezultat fiul său Ismael, care însă nu era fiul primit prin făgăduință. Nu te pripi să primești lucrul așteptat, alegând prin vedere. Așteaptă prin credință, chiar dacă acest lucru implică mai mult timp.
            Așteaptă cu răbdare. Timpul Domnului nu va coincide de regulă cu timpul tău.
            Așteaptă și cu gândul că este posibil să nu se împlinească precum gândești tu. Atunci când fiul promis i-a fost cerut ca jertfă, nu știm ce a fost în inima lui Avraam, dar Scriptura spune:  „Căci se gândea că Dumnezeu poate să învie chiar și din morți, și drept vorbind, ca înviat din morți l-a primit înapoi.”(Evrei 11:19) 
            Uneori Dumnezeu poate să facă mai mult decât crezi sau gândești tu. Dincolo de visul înfrânt, poate da altul nou, chiar mai frumos.  De aceea, ai încredere și așteaptă!

joi, 21 mai 2020

Însingurarea

Există o însingurare legată de împrejurări, dar și una voită. Lipsa socializării naște introvertire, depresie și neîncredere în ceilalți.
Sunt bătrâni care rămân singuri și sunt nevoiți să stea izolați de mediul social din cauza neputinței lor. Aceștia se sting treptat dacă nu sunt încurajați și sprijiniți să poată socializa. Revederea și starea de vorbă cu ei poate să le însenineze brusc starea de dispoziție. Ei își doresc să vorbească, să fie ascultați și înțeleși.
Sunt tineri care se retrag din cercurile de prieteni. Ei se retrag treptat și parcă nici nu mai știu să comunice. O respingere, un refuz, o vorbă nepotrivită, toate acestea pot duce ușor la retragerea celor care sunt mai sensibili. Este foarte important pentru ei să mențină legăturile cu un cerc de prieteni credincioși, care să le atragă atenția cu blândețe, atunci când ar exista pericolul ca aceștia să cadă în vreo extremă. În ce privește însingurarea voită, aceasta are de-a face cu o autoizolare de lume sau teamă de a te face vulnerabil înaintea celorlalți.
Însingurarea nu a dus niciodată la lucruri bune, afară de aceea în care a fost făcută pentru reculegere, pentru rugăciune și pentru cercetare înspre pocăință. Dar și aceasta doar pentru un timp limitat.
Dacă crezi sau simți că ești singur, și asta din cauza unor împrejurări nefavorabile, caută totuși să te apropii de oameni de încredere. Și chiar dacă nu-i vei găsi ușor, caută tu să fii primul care acționează și demonstrează că poți fi un sprijin la nevoie.
Viața de credință aduce cu ea și sentimentul că nu ești singur, chiar dacă poate nu ai pe cineva alături sau foarte apropiat de sufletul tău. Avându-L pe Dumnezeu în inimă, nu vei mai resimți acest lucru ca fiind prea greu, atunci când El este împlinirea sufletului tău. El cunoaște soarta ta, iar la vremea potrivită va împlini și dorința părtășiei. Sunt oameni care au suferit o singurătate și durere mare, fiind închiși sau privați de liberatate pe nedrept. Dar ei, chiar în acele condiții, au rezistat și au primit putere să meargă mai departe, îndurând singurătate și durere.
Caută-l pe cel părăsit în singurătatea lui și află-i durerea pentru a-i putea fi de folos. Și tu te poți simți singur atâta vreme cât nu lași ca zidul de despărțirte către ceilalți să constituie o piedică în calea bucuriei tale.
Încă de la început, planul lui Dumnezeu pentru om nu a fost izolarea. De aceea, „Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur” (Genesa 2:18).
De ce nu este bine să fim singuri? De multe ori, oameni din Biblie au descris singurătatea ca o mare povară atunci când au trecut prin diverse necazuri. Iată cum Ilie se plânge de singurătatea în care se vede, ca și cum numai el ar fi fost singurul urmărit și prigonit: “am rămas numai eu singur, și caută să-mi ia viața!” (1 Împărați 19:11). David se simte trist și nenorocit atunci când își varsă inima înaintea Domnului în pustietatea durerii sale sufletești: „nu mai pot dormi și sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiș” (Psalmul 102:7).
Eclesiastul detaliază motivele pentru care a nu fi singur constituie un avantaj în multe împrejurări: „Vai de cine este singur și cade fără să aibă pe altul care să-l ridice! Tot așa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzească dacă e singur? Și dacă se scoală  cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă, și funia împletită în trei nu se rupe ușor” (Eclesiastul 4:10-12).
Poate că nu ești singur și te poți bucura de compania familiei sau a celor dragi. Atunci gândește-te și la cei care, voit sau nu, sunt singuri, și nu te opri până ce nu faci un pas înspre ei. Și dacă ești chiar singur, fă din singurătatea ta un prilej de a fi folositor, caută oamenii în nevoile lor, caută să cunoști noi oameni în viața reală și fii amabil oricând. Astfel niciodată nu vei rămâne singur.

sâmbătă, 9 mai 2020

Hristos, Paştele nostru


“căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimile curăţiei şi adevărului.” (1 Corinteni 5:7-8)

Când în Ierusalim intrase Domnul Isus Hristos călare
Pe-un măgăruș, întâmpinat de mulți copii cu osanale,
Templul l-a curățit de vânzători necredincioși,
Iar preoții și cărturarii scrâșneau din dinți de mânioși.

La cărturari și farisei le-a mustrat dur fățărnicia
Căci se purtau cu interese și-și ascundeau abil mândria.
Pe ucenici de tot ce-avea să I se-ntâmple i-a înștiințat,
Și după ce-au cinat cu toții, în Ghetsimani, El S-a rugat.

Când Iuda a venit decis să-şi trădeze Învățătorul,
Cei ce îl însoțeau armați au pus mâna pe Domnul.
Atunci toți ucenicii Săi L-au părăsit îndată,
Doar Petru de departe stând, Îl urmărea să-L vadă.

De teamă de trei ori s-a lepădat, că nu-L știe pe Domnul
După Cuvântul dinainte spus de blând Mântuitorul.
Deşi Iuda s-a căit târziu, zadarnic ca să scape
S-a spânzurat cum era scris, fiind sortit la moarte.

La preotul Caiafa dus, a fost Isus, apoi și la Pilat
Care voia să-L slobozească, pledând nevinovat,
Dar ascultând glasul mulțimii L-a dat să fie răstignit,
Bătut, scuipat și dezbrăcat, pe cruce țintuit.

Între tâlhari L-au pus pe cruce și îl batjocoreau,
Iar ce fusese scris de veacuri, fără a ştii, ei împlineau.
Prin sângele cel scurs pe cruce, prin jertfa de la Golgota
S-a dat pe Sine Domnul vieții, purtând povara mea și-a ta.

Dar la trei zile după moarte, Domnul Hristos, cum a prezis,
A înviat! Şi s-arătat la ucenici, cum le-a promis.
Iar ei, martori fiind, au răspândit la toți vestea cea bună
Prin care suntem mântuiți, scăpați de orice vină.

Credința în Isus Hristos, Cel care-a murit și a-nviat
Pentru ca noi să fim salvați, cu Dumnezeu ne-a împăcat.
Iar astăzi, liberi de păcate, o viață nouă să trăim,
Și Celui ce merită slava, neîncetat să-I mulțumim.

vineri, 27 martie 2020

Pe timp de pandemie













Privesc în jur și mă gândesc la tot ce se petrece
La izolare, teamă, griji; pe când oare vor trece?
Când vor ieși copii pe drum, ținându-se de mână
Fără să numere o zi, o săptămână sau o lună?

Unii-s nemulțumiți că stau închiși acasă,
Alții nervoși că n-au găsit dezinfectant sau mască.
Unii epuizați că trebuie să lucreze și mai mult
Iar alții triști de teama serviciului pierdut.

Și mă întreb, cu toate acestea, ce este de făcut?
Ce-ar trebui să facem noi, creștinilor, și ce am fi putut
Să spunem, să trăim, să-mpărtășim și celorlalți amici
Ca-n pace să rămână toți acum: copii, părinți, bunici?

Mai stai o clipă și gândește la viața ta, creștine,
Nu te uita și judeca pe alții, ci uită-te la tine!
Cât mai iubești, cât te mai doare durerea celui care
Se-ndreaptă fără să–nțeleagă spre veșnica pierzare?

Iar tu, de ce te temi și nu-nțelegi că cel mai important
Nu este virusul, ci pofta rea, care te-ndeamnă la păcat?
Mai lasă știrile și netul, ia Biblia și cerceteaz-o acum.
Timpul e pe sfârșit, veghează mai prudent al vieții tale drum. 

Nu-ți face mari provizii de mâncare, ia strictul necesar,
Dar pentru suflet rezervă-ți porție dublă de pace și de har.
Din apa vieții te adapă neîncetat și caută de te hrănește
Cu pâinea vieții care satură pe orișicine o dorește.

Ne vom smeri mai mult apoi, sau bucuroși de libertate
Vom alerga din nou  după nevoi și vom uita curând de toate?
Vom învăța ceva util și vom păși  mai înțelept,
Vom sta de Domnul mai lipiți sau ne vom risipi încet?

miercuri, 18 martie 2020

De ce eu nu mă tem


Într-un moment de tulburare de la nivel individual la nivel internațional, am ales să nu mă tem. De ce? Pentru că, mai înainte de toate, știu că lucrurile sunt sub control, oricât de scăpate de sub controlul omenesc ar părea. Pentru că am încrederea că, indiferent ce s-ar întâmpla, viața mea depinde de Dumnezeu în primul rând, și nu doar de un set de reguli omenești pe care ar trebui să le respect orbește. Este adevărat că aleg să mă protejez, să țin la viața mea și a celor din jur, dar să nu disper. Aleg să respect regulile care țin de siguranță și sănătate, dar fără să devină o obsesie. Nu mă tem de previziunile apocaliptice în legătură cu consecințele pe care le-ar putea aduce ziua de mâine, deoarece trebuie să fiu mereu gata de a mă dezlipi de acest pământ.
            Este bine să ne cercetăm cugetul înaintea lui Dumnezeu, dar nu doar în zile de criză, ci să o facem periodic, oridecâteori putem. Nu trebuie doar acum să fim pregătiți, ci orișicând.
            Viața creștină nu reprezintă o scutire de lucruri neplăcute, nu înseamnă că dacă te rogi nu te vei mai îmbolnăvi. Dar acest lucru nu înseamnă nici că nu trebuie să o mai faci. Boala nu este întotdeauna o răsplată pentru păcat, la fel cum, a fi sănătos, nu înseamnă că suntem fără de păcate.
            Nu sta nici nepăsător, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Respectă regulile necesare. Cercetează-te, roagă-te și află cum trebuie să trăiești pentru a fi pregătit pentru întâlnirea cu Domnul.  Învață și pe alții, și dacă este cazul, folosește prilejul acesta pentru a le împărtăși credința în Domnul, care dă tărie și încredere chiar și în vremurile cele mai tulburi.
            Alege să nu te temi, și chiar dacă se vor întâmpla unele lucruri atroce, să continui să fii ceea ce Dumnezeu cere de la tine și să-L asculți pe El.
            Te îndemn să faci puțină liniște în tine și să nu mai iei atât de mult aminte la panica care se propagă. Dacă ești creștin, teme-te de Dumnezeu și nu te lăsa tulburat de veștile sumbre.
            „Ferice de omul care se teme de Domnul și care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!
El nu se teme de vești rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.”(Psalmul 112: 1,7)


miercuri, 11 martie 2020

Când Dumnezeu răspunde la rugăciune


Te-ai rugat mult. Anii au trecut și parcă nimic nu se mai întâmpla. Tot ai așteptat și ai crezut că Domnul poate să îți deschidă o ușă, dar așteptarea întețea tot mai tare în tine dorul răspunsului și a împlinirii lucrurilor cerute. Au fost momente de descurajare, dar și momente în care revedeai promisiunile Sale și spuneai: ”Voi merge înainte și mă voi încrede, pănă ce se va întâmpla ceva”. Alteori te-ai îndoit și ai descurajat ca şi cum ai fi fost singura persoană căreia nu i s-a dat călăuzirea necesară.
Dacă vremea răspunsului tău nu a sosit încă, nu descuraja, chiar dacă mai ai de așteptat. Uneori va fi greu și vor curge multe lacrimi. Cu toate acestea, ce ai putea face mai bine decât să speri? Sunt lucruri pe care le vei vedea împlinindu-se repede, dar sunt şi lucruri pentru care vei avea de aşteptat un an, ani sau poate o viaţă întreagă.
El îţi cunoaște toate gândurile ascunse ale inimii și va da un răspuns. Sunt lucruri pentru care m-am rugat o zi sau un an, şi altele pentru care au trecut mai bine de 10 ani. La un moment dat poţi crede că este inutil sau că răspunsul este NU, doar că, ceea ce am învăţat eu, este că, un lucru la care nu am primit încă răspuns, nu înseamnă neapărat NU, ci poate fi doar un test al încrederii şi al răbdării până la împlinirea sa.
Nu-i aşa că ţi s-a întâmplat să nu mai ai nici o variantă de rezolvare a unei probleme, să te dai bătut, iar la un moment dat, în starea aceea de apăsare, să vezi cum Dumnezeu începe să mişte lucrurile şi să lucreze înspre rezolvarea ta? Mă refer aici la căutări sincere, care implică voia Domnului mai mult decât dorinţe personale.  Când, după o căutare îndelungă, ţi se deschide o uşă larg şi parcă nici nu îţi vine a crede că este real ce se petrece, nu-i aşa că rămâi în uimire şi nu poţi decât să rosteşti: “Slavă Domnului!”
Acum am înţeles că atunci când mă rugam, El lucra pentru mine şi pregătea soluţia salvatoare. Atunci nu am văzut aceasta pentru că nu puteam să ştiu viitorul. Nu înţelegeam de ce. Acum văd şi cunosc că nu a fost doar o frământare zadarnică şi că orice cuvânt rostit sau gând sincer şi curat este ascultat. Iar fiecare lucru este aşezat cu un scop bine determinat.
Am ales ca exemple ale unei aşteptări îndelungi pe Avraam, pe Iov şi pe Ana.
Şi Iov a avut de aşteptat şi de răbdat o vreme de suferinţă care părea că nu se mai sfârşeşte.“Iată, noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat. Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare. Avraam a aşteptat şi el cu răbdare împlinirea cuvintelor lui Dumnezeu şi a primit ce i-a fost promis ”…fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobândit făgăduinţa”. (Evrei 6:15)
Ani la rând Ana, soţia lui Elcana, se rugase Domnului pentru un copil, măcar că era stearpă. Ea a aşteptat şi a continuat să se roage. După ani de rugăciune şi batjocură din partea celor din jur, Dumnezeu îi dăruieşte pe Samuel. De aceea Ana s-a rugat şi a zis: „Mi se bucură inima în Domnul, puterea mea a fost înălţată de Domnul; Mi s-a deschis larg gura împotriva vrăjmaşilor mei, căci mă bucur de ajutorul Tău.” (1 Samuel 2:1)
Încă o dată am înţeles că Dumnezeu răspunde rugăciunilor. Şi ce uimire, ce recunoştinţă şi ce bucurie poate mărturisi un suflet care primeşte răspuns după mulţi ani de aşteptare. Cu cât aşteptarea a fost mai îndelungă, cu atât mai mult mulţumirea şi bucuria vor fi mai mari.
“Doamne, în Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde, Doamne Dumnezeule!” (Ps.38:15)

În încercare

Când valuri se abat asupra vieții tale,
Iar vântul înconvoaie corabia-ți plăpândă,
Când planurile toate se duc treptat la vale,
Iar greutăți și grijuri ființa îți afundă…

Să nu te temi. Nu te opri la vuietul de ape
Care s-au năvălit să îți doboare-a ta credință.
Încrede-te în Domnul, nu asculta de șoapte,
La El este posibil tot ce-i la om cu neputință.

Când rugăciunea spusă în taină și în gând
Nu a primit răspunsul, întâmpinând tăcerea,
Iar cerul plumburiu se-nchide ca și când
Nimic nu ar putea să-ți aline durerea…

Te pleacă iar în rugă și nu lăsa speranța
Ca să te părăsească pe drumul ce-ai pornit.
Nu da ‘napoi, creștine, e mult prea scurtă viața!
Când te încrezi în Domnul, deja ai biruit.

Iar când de așteptare ți-e sufletul trudit
Printre troiene ‘nalte de temeri fără număr,
Un glas de sus îți spune: „Voi fi cu tine, îți promit!
Voi sprijini necontenit, cu grijă, al tău umăr.”

sâmbătă, 8 februarie 2020

Când cerul tace


Nu știu cum este drumul tău, dar știu că și tu ai nevoie constantă de a cunoaște încotro va trebui s-o apuci. Poate că vei primi un răspuns sau poate nu vei primi nici măcar din partea celor cu care te sfătuiești. De multe ori nu am știut care este cea mai bună variantă de ales. Știu cum este să te rogi și să nu primești nici un răspuns. Atunci când cerul tace, este greu pentru suflet să mai înțeleagă ceva. Mai degrabă ar suporta un răspuns negativ la propria dorință decât tăcerea aceea apăsătoare.
            De ce uneori pare că Domnul Dumnezeu tace la nevoia noastră de a primi un răspuns mult așteptat? Nu am înțeles pe deplin. Ce poate însemna această tăcere?
            -Să aștepți în continuare? Dar a trecut multă vreme de când tot aștepți. Mai poți răbda?
            -Să mai rabzi puțin, iar încrederea să-ți fie probată astfel? Cunoaștem cu toții  experiența lui Avraam, ca model de așteptare, despre care s-a scris că, „astfel, fiindcă a așteptat cu răbdare, a dobândit făgăduința”. (Evrei 6:15)
            -Să te întorci cu toată inima și să-L cauți pe Domnul mai mult decât rezolvarea la problema ta? Să înveți că lucrul cerut nu este mai important decât a-L afla pe Domnul.
            -Să continui să te rogi chiar și când nu înțelegi și nu primești răspuns?
            -Poate este un lucru la care nu trebuie neapărat să primești un răspuns de sus, ci deja l-ai primit, dar tu nu ai observat?
            -Să te oprești, pentru că vremea răspunsului nu a sosit încă?
            “Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, și pleacă-ți urechea la strigătele mele! Nu tăcea în fața lacrimilor mele!” (Psalmul 39:12) „Doamne, călăuzește-mă pe calea plăcută ție... Netezește calea Ta sub pașii mei!” (Psalmul 5:8)
            Suflete drag, mai rabdă încă o vreme, mai roagă-te și mai așteaptă! Domnul se va îndura și îți va răspunde într-un fel sau în altul. „Cum se îndură un tată de copiii lui, așa se îndură Domnul de cei ce se tem de El.”(Psalmul 103:13) Până atunci, caută-L pe El și Împărăția Sa, iar pacea Domnului să se odihnească peste sufletul tău zbuciumat!