vineri, 22 martie 2019

Smerit și după binecuvântare

După o aşteptare îndelungată a urmat o frumoasă victorie. Au fost şi eşecuri, şi întristare, dar nu te-ai dat bătut, ci ai perseverat, cu speranţă şi credinţă.  Și acum parcă ai striga tare, ca să știe toată lumea ce lucru minunat ți s-a întâmplat, ce mare Dumnezeu ai și ce frumos lucrează El, chiar și cu oameni simpli, așa cum spui uneori că eşti. Să rămâi smerit după ce ai fost binecuvântat sau ai avut un succes nu este un lucru ușor. Cere maturitate în credință să nu îți afișezi meritele pentru a fi aplaudat.
Și atunci, ce să faci? Să mergi în cămăruța inimii tale și să te pleci înaintea Aceluia care a făcut posibilă victoria ta. Să Îi mulțumești. Să plângi chiar și de bucurie, și să îi spui tot ce ai pe inimă. Înaintea Sa nu vei putea să te mândrești cu meritul tău care, de fapt, Îi aparține, căci fără ajutorul Lui, ai fi reușit? Gândește-te de la cine ai primit înțelepciunea, resursele și clipa pe care o trăiești. Recunoaște-L în toate căile tale și El va netezi în continuare drumul pe care urmează să mergi. Nu te lăsa orbit de o reușită. Perseverează și continuă să crești, să te dezvolți. O reușită poate fi doar începutul unei serii de procese prin care vei avea de învățat.  Într-o bună zi vei vedea că toate eforturile tale au meritat.
Bucură-te și împărtășește victoriile cu oamenii care te prețuiesc cu adevărat, cu aceia care plâng cu tine și se bucură alături de tine. Nu face din succesul tău o poveste pe care să o răspândești pretutindeni. „Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii şi smerenia merge înaintea slavei.”(Proverbe 15.33)
Învață din succesul tău să îi înțelegi pe alții. Să fii smerit după binecuvântare înseamnă să ai succes, dar să nu îl disprețuiești pe cel care nu a reușit, ci să îl încurajezi să meargă înainte dovedindu-i sprijinul tău. „Cel ce se smerește va fi înălțat.”(Luca 14.11)
Când Dumnezeu te binecuvântează fie cu belșug, fie cu o avansare, fie cu un rezultat frumos sau cu un dar anumit, oprește-te o clipă și analizează scopul pentru care ți-au fost dăruite acestea. Binecuvântarea ta va dăinui doar în măsura în care o vei pune în valoare și vei știi să o împărtășești cu alții. Resursele, capacitățile și darurile care ți-au fost date vor rodi și vor aduce binecuvântare numai atunci când vei fi dispus să le folosești și spre folosul altora.
Rămâi smerit și după binecuvântare! Și, să știi că și eu mă bucur alături de tine! :) 

vineri, 15 martie 2019

Păzește-ți inima!


De ce este inima atât de importantă și de ce ar trebui ea păzită mai mult decât orice altceva?
Dacă inima ar înceta să mai bată, viața s-ar opri. Inima este centrul vieții. Ea susține existența. În sens biblic, cuvântul „inimă” se poate referi fie la existența biologică, sufletească sau spirituală, putând semnifica cugetul, sufletul sau mintea.
            „Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții.” (Proverbele 4.23)
De ce anume să îți păzești inima? De răutate, de invidie, de ură, de bârfă, de îngrijorare, de supărare, de un anturaj nepotrivit. Pune un zid de protecție împrejurul ei, astfel încât gândurile vrăjmașe să nu poată pătrunde dincolo de această limită. Dacă le vei lăsa să pătrundă, vei avea ca și rezultat îndoit mai multe lucruri negative. „Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtișagurile, mărturiile mincinoase, hulele.” (Matei 15.19)
            Cum poți să îți păzești inima? Începe prin a cere ajutor Celui care a creat-o și o cunoaște mai bine decât tine însuți. Pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4.7)
Mai mult decât orice, inima trebuie să fie păzită și de tine. Iar ceea ce ține de tine este să nu o murdărești și să nu lași să pătrundă în ea acele gânduri care ar putea să o întineze.
            Inima poate trece prin diverse stări. Ea fie iubește, fie se bucură, fie are dorințe sau face la planuri. Poate fi tulburată, îngrijorată, rănită sau să-i fie teamă.
            Pentru că „o inimă liniștită este viața trupului” (Proverbele 14.30), de aceea trebuie avut grijă de ea. Cum o putem face?
            -Curățește-ți inima. Rugăciunea trebuie făcută cu o inimă curată, iar „dacă nu ne osândește inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu.” (1 Ioan 3.21) „Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule!” (Psalmii 51.10). Sămânța Cuvântului care ajunge într-o inimă bună și curată face rod în răbdare (Luca 8.15).
            -Trăiește curat, adunând Cuvântul Sfintei Scripturi în inimă, și căutând prezența lui Dumnezeu.
Strâng Cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.” (Psalmii 119.11)
Inima îmi zice din parte Ta: caută Fața Mea, și Fața Ta o caut, Doamne!” (Psalmii 27.18)
            -Înconjoară-te de oameni a căror prezență face bine inimii tale. O privire prietenoasă înveselește inima”. (Proverbele 15.30) O inimă veselă e un bun leac și înseninează fața.
            Nu o lăsa să se tulbure, ci lăudă-L pe Domnul din toată inima, pentru că  Domnul e aproape de cei cu inima înfrântă.” (Psalmii 34.18)
            „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” (Ioan 7.38)
Dacă vrei ca inima ta să răspândească râuri de apă vie precum un izvor curat, ai grijă cu ce o hrănești, pentru că aceea va genera. O inimă adăpată din Apa Vieții, va genera râuri de apă vie din Izvorul vieții. Astfel vor ieși încurajări, gânduri ziditoare, dorința de a face binele și de a căuta pacea cu orice preț.
            „Luați seama... ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu.” (Evrei 3.12)
            Dacă ce ai mai scump pe acest pământ este ancorat în Dumnezeu, atunci inima ta va fi ascunsă în El, acolo unde este și comoara ta... Unde e comoara voastră, acolo e și inima voastră.” (Luca 12.34)
            De aceea, ai grijă de inima ta și „Fii tare, îmbărbătează-ți inima și nădăjduiește în Domnul!” (Psalmii 27.14)
       

sâmbătă, 2 martie 2019

Predă controlul grijilor!


Predă controlul asupra vieții tale și nu mai frământa gândurile, întorcându-le pe toate părțile! Cu cât ții mai strâns legată problema în mintea ta, cu atât norii îngrijorării se vor răspândi tot mai mult, căutând să-ți întunece mintea. Știi ce se întâmplă atunci când predai controlul? Te eliberezi, inima se liniștește și mintea începe să ți se lumineze. Poate că ai tot dreptul să crezi că ceea ce ți se întâmplă este foarte dificil, că nimeni nu poate înțelege cu ce te confrunți, și că problemă precum ai tu nu mai are altcineva. Poate că nu găsești o soluție, iar inima o ia la goană într-un ritm alert, simți că te sufoci, dar starea de panică ce te cuprinde nu rezolvă nimic din necazul tău prezent.
Cum te poți elibera? Cum poți preda controlul problemelor tale?
Ei bine, nu există o formulă sau un lucru pe care să îl poți face pe loc. Eliberarea are legătură cu încrederea ta în Dumnezeu, Singurul care, pe lângă faptul că îți cunoaște toate problemele, le poate și purta pentru tine, astfel încât greutatea lor să nu te mai apese.
Poate ai văzut un tată care își conduce copilul către școală și care poartă în spate ghiozdănelul micuțului ca să-i ușureze acestuia greutatea pentru o bucată de drum. Tatăl tău, Dumnezeu, nu doar că vrea să  te scutească pentru o vreme de greutatea sarcinilor tale, dar El dorește să ți le și poarte, în măsura în care ești încrezător în El, până ce vei ajunge la destinație. „Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri” (Filipeni 4:6).
Așa că nu uita, oricare ar fi grija ta pentru astăzi, te rog să vorbești cu El, cu Tatăl tău, care Se bucură să îți fie de ajutor. Nu trebuie decât să ai încredere în El că o va și rezolva și Se va îngriji să îţi fie bine. Te avertizez că nu va fi ușor să predai controlul pe deplin, și poate vor fi anumite domenii în care vei continua să ții ușa încuiată. Dar, pe măsură ce încrederea ta în El va crește, vei deschide cu bucurie ușile tuturor domeniilor vieții tale, lăsându-L să intre și să te conducă mai apoi. Știu că voința nu se lasă așa ușor zdrobită. Vei experimenta durerea, pentru că de bunăvoie nu te poți lăsa condus. Atunci tu te vei ruga, iar El îți va răspunde… Predă-te azi, fără rezerve, pentru ca pacea să îți inunde ființa obosită de atâtea griji fără rost.
„Nu vă îngrijorați de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși” (Matei 6:34).


joi, 21 februarie 2019

Ce este iubirea

Iubirea-i taină, e surâsul, cuvântul furișat cu dor
În sufletul iubit ce-așteaptă să simtă al inimii amor.
Iubirea-i soare, e lumină, pe cer un mare curcubeu;
E ziua ce-o aștepți să vină, când ne-ntâlnim doar tu și eu.

Iubirea-i pasăre măiastră în crâng pe înserat,
Când puii își hrănește iute din zbor îndepărtat.
Iubirea-i mâna ce se-ntinde să dăruiască în ascuns
Atunci când nimeni nu îți știe durerea ta de nepătruns.

Iubirea e încurajare, blândețe, tact, sinceritate,
E dincolo de vorbe goale, ea tot emană bunătate.
Iubirea este glasul drag ce îl aștepți în ceas de seară
Să îți rostească un cuvânt și teama-ndată să dispară.

Iubirea este suferință și rugăciune în ascuns.
Să stai să asculți în tăcere când nu mai ai nimic de spus.
E dăruire, sacrificiu fără speranță de răsplată,
Aceasta se numește astăzi o dragoste adevărată.

Iubirea este ce-ai ales și-alegi în fiecare zi,
E grija ce o porți cu drag, e disciplină a iubi.
Ea se găsește-n acțiune, nu e un simplu sentiment,
E responsabilă, nu plânge, așteaptă cel mai potrivit moment.

Iubirea cere și efort,  dar nu se mânie la greu,
Se poartă blând, nu pizmuiește, nu caută folosul său.
Iar când vei fi cuprins de ea, să nu o lași nicicum să plece,
Iubirea e un dar ceresc și ea pe toate le întrece.

Iubirea-i dor nestins, e jarul ce arde neîncetat, mocnit.
Nu se sfârșește niciodată;  ea tot mai are de iubit.
Da, Dumnezeu este iubire, și-n suflet dacă-L ai pe El
Vei face totul cu iubire și fericit vei fi mereu.

miercuri, 23 ianuarie 2019

Nu am meritat

Nu am meritat și continui să nu merit ceea ce Tu îmi dai, Doamne Dumnezeul meu! Chiar dacă sunt momente în care nu înțeleg de ce mi se întâmplă multe lucruri dificile, încă nu pot să pătrund dragostea Ta necondiționată. Mă uit la mine că îți greșesc atât de des, iar Tu îmi răspunzi cu iubire…și îmi este rușine că în loc de pedeapsă primesc iubire. Chiar dacă eu nu mi-am păstrat credincioșia față de Tine, totuși Tu ai rămas credincios promisiunilor făcute. Exemplul Tău mă îndeamnă la pocăință, îmi văd micimea, slăbiciunea înaintea unui Dumnezeu a cărui dragoste nu poate fi egalată.
Eu n-am meritat să-mi răspunzi cu iubire, dar tocmai acest lucru mă face să iau aminte la atitudinea mea, la pornirile mele greșite și să vin cu ele tot înaintea Ta, rugându-Te să mă ajuți să le schimb.
Mă văd precum Petru, altădată, care “s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.” Sau ca și Iov care, își vede starea și spune: “Iată, eu sunt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură.”(Iov 40.4) Ce pot să înțeleg? Cum pot să răspund?
Știu că bunătățile Tale nu s-au sfârșit, ci se înnoiesc în fiecare dimineață când mă trezesc, în fiecare zi pe care o îngădui să o mai trăiesc, în fiecare cuvânt pe care îl primesc și îl rostesc, în fiecare faptă a dragostei ce o primesc….Mă copleșește bunătatea Ta. În lucruri mărunte o pot vedea și este uimitor să Te văd coborându-Te până la cele mai mici detalii în viața mea. Nu, nu ești prezent doar în lucrurile mari sau cele mai importante ale vieții, iar aceasta mă face să mă prăbușesc. Cum de eu, pulberea, aburul, umbra valorez atât de mult încât să Te pot vedea lucrând în viața mea?
Când privesc cerurile-lucrarea mâinilor Tale-luna și stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: „Ce este omul, ca să te gândești la el? Și fiul omului, ca să-l bagi în seamă?” (Psalmii 8.3-4)
 că nu am nici un merit, iar acest lucru mă face cu atât mai mult să simt responsabilitatea ce o am, aceea de a trăi viața într-un mod curat și plăcut Ție. Mulțumesc pentru atâta iubire, atâta bunătate, atâta binecuvântare…nemeritate.

marți, 25 decembrie 2018

Ce am învățat de Crăciun


La origine evenimentul amintește de Nașterea Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Restul lucrurilor la care suntem martori în timpul acestei perioade nu are legătură cu ce s-a întâmplat atunci, și sunt adăugări ale oamenilor care au profitat de pe urma sărbătorii și i-au  diminuat treptat semnificația.
Iată și câteva lucruri pe care le-am învățat ținând cont de ceea ce s-a întâmplat la acea vreme:
Am învățat că trebuie să iubesc mai mult. Dumnezeu, din dragostea cu care ne-a iubit, a trimis pe singurul Său Fiu să se nască în lume cu un scop precis, ca oricine va crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.  A venit într-un mediu ostil și neprimitor și a făcut binele până la sacrificiul suprem. El este exemplul la care trebuie să iau aminte atunci când trebuie să dovedesc dragostea.
Am învățat că trebuie să dăruiesc. Dumnezeu ne-a dăruit pe Fiul Său, ce avea mai scump, pentru a ne dărui mântuirea, fără de care am fi fost pierduți. Și eu, la rândul meu trebuie să dăruiesc și să mă dăruiesc cu tot ceea ce ține de mine.
Am învățat că trebuie să caut Împărăția Sa și să prețuiesc Cuvântul dat prin Sfintele Scripturi. După ce S-a născut Isus în Betleem, au venit niște magi din Răsărit să-L caute și să se închine Pruncului Celui de curând născut. La fel au venit și niște păstori,care își pășteau turmele prin împrejurime. Atât magii, cât și păstorii  L-au căutat, L-au găsit, s-au bucurat și I s-au închinat.
Am învățat că trebuie să investesc și să mă cheltuiesc pentru ceea ce este de preț.  Magii I-au adus daruri de preț: aur, smirnă și tămâie. Ei au străbătut un drum lung, au investit timp și resurse în călătoria lor până la Betleem.
Am învățat că dacă Îl caut pe Domnul cu toată inima voi primi și călăuzire. Magii au făcut drumul până la locul unde era pruncul, călăuziți de o stea. La plecare au fost îndrumați din nou pe ce drum să se întoarcă, dar printr-un vis.
 Am învățat că trebuie să mă bucur atunci când mi se descoperă Cuvântul. Magii, când au găsit pruncul, nu au mai putut de bucurie”.
Am învățat că Dumnezeu vorbește către oameni din toate mediile sociale, li se descoperă și este lăudat de către ei. Atât magii, care erau considerați învățați ai acelei vremi, oameni cu vază, dar și păstorii, care erau oameni simpli, neînsemnați,  au fost înștiințați de nașterea Domnului la care au mers să I se închine.
Am învățat că viața nu este ușoară, și că întotdeauna întunericul va căuta să înghită lumina, răul să biruie binele și că există o luptă permanentă. Imediat după plecarea magilor, un înger se arată în vis lui Iosif și îl avertizează să fugă împreună cu Pruncul și Maria în Egipt, deoarece Irod căuta să Îl omoare.
Am învățat că nu întotdeauna condițiile bune de care beneficiezi în viață te vor ajuta să ajungi cineva. Domnul Dumnezeu a ales ca Fiul Său să se nască într-un mediu auster, în lipsă, într-un loc nefavorabil. Acest lucru nu a împiedicat lucrarea pentru care a fost trimis în lume. Dimpotrivă, S-a identificat cu toți aceia care nu au avut parte de un destin favorabil.
Am învățat că Domnul Isus Hristos S-a născut, prin voia Tatălui, și ceea ce trebuie să fac în acest timp, este să mă bucur de relația mea cu El.

sâmbătă, 15 decembrie 2018

O imagine de sine sănătoasă

Nu ai corpul pe care ți l-ai fi dorit. Nici părul nu îți stă așa cum ai vrea. Cu kilogramele ai avut mereu bătăi de cap, și chiar la fața ta ai mereu ceva de adăugat. Ți-ai dat repede seama că nu ești perfect și nu ești perfectă sau după standardele perfecțiunii imaginate de tine.
Te compari cu ceilalți și undeva într-un ungher al sufletului tău se cuibărește ușor șoarecele invidiei care începe să roadă din bucuria și mulțumirea pe care ar fi trebuit să le ai. Alteori se instalează resemnarea când spui că “eu oricum  niciodată nu voi fi ca el/ea”…Ambele atitudini sunt greșite. Trebuie doar să te accepți cum ești și să te mulțumești cu ceea ce ai primit.
David, în Psalmi, spune astfel : “Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.” (Psalmii 139.15)
Așadar, Dumnezeu știe cum ai fost construit, iar viața ta a fost plănuită în fiecare detaliu. Nimeni nu a venit pe lume la întâmplare, chiar dacă uneori se mai zice acest lucru, pentru că planurile oamenilor doar uneori se împlinesc, chiar și în ce privește aducerea unui copil pe lume, dar planul inițiat de Dumnezeu se împlinește întotdeauna.
“Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.”(Psalmii 139.16) iar Domnul Isus merge mai departe și spune că și firele din cap, toate vă sunt numărate. Așadar, imperfecțiunile trupului tău, ar putea să Îi fie necunoscute?  Sau acea infirmitate, sau acel complex care îți dă bătăi de cap, crezi că ar putea fi trecut cu vederea de El?
Prea scund sau prea înalt, prea slab sau prea gras, fără farmec , așa cum ești, nu te lăsa definit de părerile oamenilor din jur, nici de standardele frumuseții din societatea de astăzi. Identitatea ta nu se limitează la aspectul fizic, pentru că la un moment dat  trupul se va întoarce în țărână, de unde a fost luat, iar duhul la Dumnezeu, care l-a dat.
Așa cum ești astăzi, spune: “ Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele:  Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! (Psalmii 139,13-14)
În ochii Lui ai valoare, chiar dacă aici poți fi uneori disprețuit de unii sau neobservat de alții. Nu căuta să fii acceptat de ceilalți prin felul în care arăți. Imaginea este temporară, dar ce ai dincolo de ea va rămâne. Farmecul unui om îl face bunătatea lui.  Un duh blând și liștit, îngăduința răbdătoare, altruismul, bucuria exprimată și orice altă virtute te înalță chiar și în fața celor mai atrăgătoare persoane. Dacă imaginea fizică nu o poți schimba întotdeauna, calitățile morale pot fi întotdeauna crescute și te vei putea bucura de rezultatele lor.
Cineva a făcut următoarea afirmație care reflectă învățarea unei lecții prețioase : „Am învățat să fiu mulțumit cu pantofii pe care îi am când am văzut pe cineva care nu avea picioare.” Nu îți plac multe la tine, dar dacă nu le-ai mai avea deloc?


miercuri, 5 decembrie 2018

Cum își va ținea tânărul curată cărarea?


Ești creștin și îți dorești să trăiești o viață curată, plăcută înaintea lui Dumnezeu. Dar, de multe ori te confrunți cu o imagine de sine departe de a fi plăcută Domnului datorită greșelilor repetate sau a ispitei înspre păcat, care te distanțează de sfințenia Sa. Păcatul te desparte de prezența plină de pace și bucurie a lui Dumnezeu. Dacă îți lipsește pacea, dacă sufletul îți este plin de griji, și uneori  nici să te odihnești nu reușești, atunci trebuie să te cercetezi în privința relației cu Dumnezeu. Undeva, firul care te leagă de El s-a rupt. Grăbește-te să vii înaintea Lui, să îți recunoști greșelile și neputințele și să ceri iertarea Sa.
            David scrie în Psalmul 119 pe baza experienței sale în viața de credință. David dă răspuns acelora dintre noi care căutăm să rămânem curați într-o lume murdară, să rămânem nepătați într-o lume plină de compromis și minciună, să rămânem drepți în picioare când curentul lumii bate exact din direcția opusă.
            „Cum își va ținea tânărul curată cărarea?”(Psalmii 119.9) Sunt trei adevăruri care te pot ajuta să rămâi pe calea cea bună, curată și plăcută Domnului:
1. Orientează-te în funcție de adevărul revelat în Sfintele Scripturi. „ Îndreptându-se după Cuvântul Tău.” (Psalmii 119.9)
Ca să rămâi curat este nevoie, mai întâi de toate, să rămâi drept. Cum poți rămâne drept când tot felul de vânturi te apleacă dintr-o parte sau alta? Folosind Cuvântul Domnului, al Sfintelor Scripturi care dau învățătură în viața de credință. El este Îndreptarul. El îți dă direcția corectă ori de câte ori oscilezi. El te îndrumă când te-ai pierdut în gândurile tale neînțelepte. El te ridică când prea multe poveri te-au doborât la pământ că ai și uitat cum este să mergi drept. El îți dă călăuzire când nu mai știi pe care drum să pășești din cele care îți stau în față. El îți dă sfat când nu este nimeni care să te învețe și îți îndreaptă pașii atunci când te afli pe o cale greșită.
2. Caută în tot ce faci, să împlinești Cuvântul și stăruiește asupra acestui lucru. „Te caut din toată inima mea, nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale.”(Psalmii 119.10)
Un alt lucru demn de luat în considerare atunci când urmărești o viață curată este dorința de a-L găsi pe Domnul prin căutare sinceră, de a-L cunoaște mai mult pe El renunțând chiar la anumite activități. Și mai este și dorința de a persevera în rugăciune după o viață curată, în conformitate cu învățătura Cuvântului.
3. Adună-ți provizii pentru vremuri de nevoie.„Strâng Cuvântul tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.”(Psalmii 119.11)
Un al treilea lucru pe care l-am identificat este asimilarea Cuvântului lui Dumnezeu în mintea și sufletul tău. Să Îl memorezi, să Îl dorești și să te trezești dimineața cu dorința de a-Lcunoaște mai mult și să adormi cu El în gând...asta înseamnă foame și sete după Cuvânt. Astfel, vasul tău va fi umplut cu El, și te va spăla de păcatul  care te prinde atât de ușor, deoarece vei fi luat în stăpânirea Sa.
“Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule!” (Psalmii 51.10)

vineri, 23 noiembrie 2018

Vis refuzat sau un nou început?

Ce faci atunci când planurile îți cad la pământ, iar așteptările nu primesc răspunsul dorit? Orice vis înfrânt produce mai întâi durere, apoi confuzie, iar în cele din urmă resemnare. Să îți înnoiești speranțele nu este un lucru ușor. Să ai încredere că va fi bine, deși la orizont apare doar un viitor necunoscut și atât de instabil, cere o credință matură și o profunzime a relației cu Dumnezeu.
Când alții te lovesc nu e ușor să te ridici și să pornești din nou ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu este ușor să îți reorganizezi viața după ce ai constatat că anumite drumuri s-au închis. Dar, este posibil.
            Într-un moment de deznădejde profundă, Iov a zis : „Mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile  acelea făcute cu atâta iubire în inima mea...”(Iov 17.11)
Trebuie să fim conștienți că planurile noastre, indiferent cât de bune ar fi ele sau îndreptate către o țintă  spirituală înaltă, nu pot avea certitudinea împlinirii lor.
            Poate te afli la un nou început, și te întrebi ce va urma din moment ce viitorul pare așa de incert. Poate ai eșuat din nou și nu știi dacă vei face față la o nouă încercare.
Atunci când experimentezi perioade de pustiu, când simți cum seceta caută să îți usuce sufletul însetat de căutări și când parcă cei care ar fi trebuit să îți fie aproape se îndepărtează pe rând sau îți înșeală încrederea pe care ai  avut-o în ei, intervine acel sentiment de neputință care atrage deznădejdea. Nu uita, însă, că în viața ta  poate apărea un drum nou. „Iată, voi face ceva nou și-i gata să se întâmple. Să nu-l cunoașteți voi oare? Voi face un drum prin pustie și râuri în locuri secetoase.”(Isaia 43.19)
            Uneori vei rămâne surprins când vei vedea cum ușa aceea închisă, refuzul acela sau situația aceea pentru care te-ai zbătut atâta timp erau parte a purtării de grijă a Tatălui Ceresc. Sună ciudat, dar da, planul Său pentru tine poate fi nespus de diferit față de cum gândești la acest moment.
Dacă te afli într-un astfel de moment, este cazul să îți reînnoiești speranțele. Să crezi din nou într-un început diferit, și o lucrare nouă, care te așteaptă să o realizezi.
            Așa că, mergi înainte cu puterea aceasta pe care Domnul Dumnezeu ți-o dă. Câtă vreme încă mai ai resurse, mai ai voință, vei mai avea putere de a continua.  Și, oricât de mic te vezi în ochii tăi, cu atât mai mare Îl vei vedea pe Dumnezeu lucrând în viața ta. El este cu omul zdrobit, cu cel care se vede mic  în ochii lui și înalță pe cel smerit.
            Niciodată să nu te oprești din a spera, orișicât de greu ți s-ar părea drumul la un moment dat. Concluzionez cu un adevăr spus de fostul om politic britanic, Winston Churchill: „Succesul nu este final, eșecul nu este fatal: curajul de a continua este ceea ce contează.”

vineri, 16 noiembrie 2018

Ca o frunză în zi de toamnă


E toamnă. E târziu. Iar frunze cad în zbor
Și-mi amintesc aievea cât sunt de trecător.
Se-aștern covor peste covor în urma mea
Și simt un iz de ceai ce-nvăluie pădurea.

Cad frunze. Cad și doruri. Și amintiri rebele
Care se duc, alergă  prin nori și printre stele.
Se duc clipele noastre de bucurii și de dureri
Când rugăciunea ni se-nalță spre Acela ce trimite mângâieri.

E toamna bucuriei când văd cum rod bogat
Se strânge  în sufletele însetate de Dumnezeul Prea Înalt.
E și toamna tristeții, când cei dragi mă părăsesc
Și rând pe rând se-ndepărtează, și simt cât de mult îmi lipsesc.

Iar când, din mersul pe cărare m-am oprit tăcut,
Din zborul ei am încercat să prind o frunză, care la pământ
Se cobora firavă și mi-a căzut în pumn,
Dar n-am putut s-o las, ci am păstrat-o  într-un vechi album.

Și eu, și tu, suntem ca frunza care se leagănă în vânt,
De multe ori așa aproape ca să cădem jos la pământ.
Dar Dumnezeu, în Mâna Sa ne prinde și dă vieții un rost
Purtându-ne cu drag și milă, ne duce blând la adăpost.