Orice împrejurare din viața ta poate fi o binecuvântare
atunci când asculți în totul de Dumnezeu, trăind o viață curată.
Adeseori
primim mai mult decât am merita, iar
rezultatul neascultării noastre nu este răsplătit imediat și nici pe măsura
faptelor noastre. Pentru unii viața poate părea sau poate fii nedreaptă și nu
pot înțelege de ce li se întâmplă acele lucruri. Altora toate le merg bine,
măcar că nu dau importanță ascultării de Dumnezeu.
Binecuvântarea
nu este întotdeauna atunci când toate lucrurile din viață merg bine. Pare
ciudat, dar chiar și o suferință, care în ochii noștri este privită drept
necaz, poate fi sursa unor binecuvântări viitoare.
Ce este, de fapt, binecuvântarea,
și de ce obișnuim să ne adresăm îndemnuri de binecuvântare?
Adresăm îndemnul de binecuvântare
celor dragi, cărora dorim să le meargă bine și să prospere. În același timp
dorim și ca Dumnezeu să se implice în viața acelui om , pentru că, nu-i așa,
orice lucru bun vine numai de la El. Obișnuim să spunem că Domnul ne-a
binecuvântat cu un anumit lucru sau persoană și este adevărat, pentru că de la
El le-am primit.
Ce se întâmplă însă cu omul care
se află într-un necaz, care a suferit pierderi sau care nu poate spera prea
mult în ce privește lucrurile materiale? Un astfel de om nu mai poate fi numit
binecuvântat? Opusul binecuvântării îl numim blestem. Iov fusese blestemat de
Dumnezeu? Nicidecum, ci Domnul a permis să fie greu încercat prin pierderi și
suferințe. Cu toate acestea, el era în continuare binecuvântat.
Dumnezeu nu ne-a promis că, dacă
toate ne vor merge bine, suntem binecuvântați. Dar a promis binecuvântare celor
care Îi ascultă Cuvântul și Îl păzesc. A promis că va revărsa grația divină
celor cu inima curată, celor blânzi și milostivi, celor care suferă batjocura
datorită Numelui Său, și chiar celor ce plâng acum, dar care mai târziu vor fi
mângâiați. Sunt binecuvântați aceia care nădăjduiesc în El.
Într-una dintre pildele Domnului
Isus, se vorbește despre un om bogat, a cărui țarină rodise mult și care-și
zicea : “Suflete,
ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani, odihnește-te, mănâncă, bea și
veselește-te!”(Luca 12.19) Era el un om „binecuvântat” pământește doar, pentru
că, lucrurile agonisite sunt zadarnice pentru cel care își adună comori pentru
sine și nu se îmbogățește față de Dumnezeu.
Dacă îți merge bine, mulțumește
smerit și bucură-te, dar nu uita că binecuvânatarea nu depinde doar de ce ai
primit.
