Deoarece zilele trecute
am trecut cu privirea prin mai multe bloguri, am obtinut si niste
rezultate. Ce am constatat?
Am incercat sa identific motivul pentru care, orice persoana, cu sau fara o identitate bine definita, are unul sau mai multe bloguri. Am ales sa observ tinerii.
Mi-am dat seama ca sunt persoane care efectiv isi povestesc viata prin blog, adica relateaza pana la cele mai banale intamplari, sau povestesc lucruri datorita carora sufera, cu scopul de a primi o incurajare sau poate pentru a se descatusa de o tensiune acumulata in sine. Mai scriu pentru ca au talent si vor sa-l fructifice cumva. Unii scriu pentru ca se simt neintelesi de parinti, rude sau societate, altii scriu din dorinta de a fi apreciati sau bagati in seama, sau poate ca nu mai suporta singuratatea si isi doresc noi prieteni. Sunt bloguri cu postari cu caracter impersonal, referindu-se la lucruri generale, sau bloguri in care predomina caracterul subiectiv. Multi timizi au ocazia de a se exprima cu mult mai bine in scris pe un blog decat o fac in realitate. Unii tin un fel de jurnal al vietii lor in care consemneaza toata activitatea precum si gandurile lor pe care adesea nu au curajul sa le spuna in public.
Am intalnit si putini care scriu deoarece simt in sufletul lor nevoia sa impartaseasca ceea ce Dumnezeu le-a incredintat si ceea ce traiesc, pentru ca au un interior frumos si din prea plin ofera si altora …
Desi amuzant, desenul de mai jos dovedeste un adevar mai mult sau mai putin sugestiv, pe care il veti descoperi voi :) .....
rezultate. Ce am constatat?
Am incercat sa identific motivul pentru care, orice persoana, cu sau fara o identitate bine definita, are unul sau mai multe bloguri. Am ales sa observ tinerii.
Mi-am dat seama ca sunt persoane care efectiv isi povestesc viata prin blog, adica relateaza pana la cele mai banale intamplari, sau povestesc lucruri datorita carora sufera, cu scopul de a primi o incurajare sau poate pentru a se descatusa de o tensiune acumulata in sine. Mai scriu pentru ca au talent si vor sa-l fructifice cumva. Unii scriu pentru ca se simt neintelesi de parinti, rude sau societate, altii scriu din dorinta de a fi apreciati sau bagati in seama, sau poate ca nu mai suporta singuratatea si isi doresc noi prieteni. Sunt bloguri cu postari cu caracter impersonal, referindu-se la lucruri generale, sau bloguri in care predomina caracterul subiectiv. Multi timizi au ocazia de a se exprima cu mult mai bine in scris pe un blog decat o fac in realitate. Unii tin un fel de jurnal al vietii lor in care consemneaza toata activitatea precum si gandurile lor pe care adesea nu au curajul sa le spuna in public.
Am intalnit si putini care scriu deoarece simt in sufletul lor nevoia sa impartaseasca ceea ce Dumnezeu le-a incredintat si ceea ce traiesc, pentru ca au un interior frumos si din prea plin ofera si altora …
Desi amuzant, desenul de mai jos dovedeste un adevar mai mult sau mai putin sugestiv, pe care il veti descoperi voi :) .....
CRed că mă încadrez în categoria celor care scriu pentru a se descărca, pentru a fi înţeleasă de cineva. Pentru mine blogul e o terapie care m+a ajutat şi mă ajută! :)
RăspundețiȘtergereIntr-adevar, este ca o terapie atunci cand ai multe de marturisit si mai ales cand gasesti pe aceia care te pot intelege; multumesc pentru parerea ta :)
RăspundețiȘtergereEu nu am un motiv clar pentru care scriu.
RăspundețiȘtergerePoate cel care îmi răsună cel mai puternic în minte e că vreau să ajut oamenii, într-un fel sau altul. Talent nu știu dacă am. De încurajat mă încurajez prin ceea ce scriu.
Începutul a fost firav. Am văzut la o fată un blog deosebit și am zis și eu vreau. Am avut tot felul de dorințe când am fost mică, de la desenat până la scris.
Cam astea sunt motivele.
O după-amiază superbă își doresc! :)
Multumesc, la fel si tie!
RăspundețiȘtergereChiar daca te cunosc forte putin, din ce am vazut, eu cred ca ai talent in multe domenii, scrisul fiind unul din ele :)