Asteptand cu rabdare

E grea asteptarea…inseamna in primul rand rabdare…asteptarea poate sa ceara lacrimi, dar are ca scop si formarea caracterului. Firea noastra vrea totul repede, acum, dar trebuie sa ramanem pe loc o vreme. Uneori nu putem inainta si tinta ne pare departe. Sa mai astept, dar cat sa astept? Sunt intrebari pe care vi le-ati pus poate frecvent. Dar, nu conteaza cat de mult vei astepta, conteaza sa te increzi in modul in care aceasta asteptare va avea un rezultat sigur, inspre binele tau. Ne indepartam prea usor de ceea ce ar trebui sa fie tinta alergarii noastre: “Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui si toate aceste lucruri va vor fi date pe deasupra.” Ce cautam noi mai intai? Sa ne fie implinite dorintele? Poate ca sunt bune aceste dorinte si in acord cu voia Domnului, dar mai intai de toate trebuie sa-L urmam pe El si apoi toate le vom primi.
“Te voi binecuvanta si vei fi o binecuvantare”..am luat acest indemn ca pentru mine. Il poti lua si tu. Si am crezut acest Cuvant al Domnului si mi-l reamintesc si astazi cand aspept ca planul Lui sa se implineasca in viata mea. Privind la Avraam…putem observa un exemplu real de asteptare…el nu a asteptat o saptamana, o luna sau un an…ci mult mai mult timpul implinirii fagaduintei lui Dumnezeu (fiul sau) si in aceasta perioada a reactionat si el de multe ori, a gresit, a incercat chiar sa grabeasca vremea, dar nu a facut altceva decat sa-si adauge suferinta in acest fel.
Sunt lucruri a caror implinire o asteptam…ar fi putut Avraam sa renunte la a mai astepta vazand ca lucrurile nu se schimba…dar ce l-a facut sa spere? Vocea lui Dumneze care ii vorbea si i-a repetat ca ceea ce i-a fost fagaduit se va implini. Nici un lucru nu este prea greu pentru Domnul. Asteptarea nu inseamna sa stai. Avraam a lucrat in acest timp, si-a continuat viata, dar din cand in cand se mai oprea si privea cerul si se gandea la fagaduinta pe care Domnul i-o facuse…intrebandu-se: cand se va implini?
Dar tu, ce astepti? Poate ca ai asteptari mari si indelungate, dar sa stii ca se vor implini, dar nu in felul tau, ci in felul lui Dumnezeu si cum este mai bine pentru tine, chiar daca nu intelegi acum.
Sa luam exemplul lui Avraam pentru ca “El nu s-a indoit deloc de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta, ci, intarit in credinta lui, a da slava lui Dumnezeu, deplin incredintat ca El ce fagaduieste, poate sa si implineasca.”(Romani 4.20,21) 

Rob lucrului de care esti biruit

Orice gand care ne preocupa mintea mai mult, orice lucru care ne ocupa predominant timpul…poate deveni un idol. Nici nu ne dam seama ca, de fapt acest idol este asa de subtil, fara sa-l observam la inceput, neutru mai apoi si incetul cu incetul se extinde ca un foc fara sa-l mai poti controla. Un gand, o patima, un lucru la care tii mult, o ambitie, un vis, o persoana, un obicei, care iti preocupa gandurile…. Poate ca ne intrebam de ce Dumnezeu nu ne lasa sa ne ducem la indeplinire anumite ambitii si dorinte, de ce le opreste, le sfarama si se alege praful de ele, de ce trebuie sa ingropam adesea cate un ideal la care am sperat, un lucru mult pretuit?
“Este spre binele meu ca m-ai smerit, ca sa invat oranduirile Tale.”(Psalm 119.71)
“Purtati-va ca niste oameni slobozi, fara sa faceti din slobozenia aceasta o haina a rautatii, ci ca niste robi ai Domnului.”(1 Petru 2.16)
“Voi ati fost cumparati cu un pret. Nu va faceti dar robi oamenilor.”(1 Corinteni 7.23)
“Nu stiti ca, daca va dati robi cuiva, ca sa–l ascultati, sunteti robii aceluia de care ascultati, fie ca este vorba de pacat, care duce la moarte, fie ca este vorba de ascultare, care duce la neprihanire?
Dar, multumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru ca , dupa ce ati fost robi ai pacatului, ati ascultat acum din inima de dreptarul invataturii, pe care ati primit-o. Si prin faptul ca ati fost izbaviti de sub pacat, v-ati facut robi ai neprihanirii.”(Romani 6.16-18)
Exista tot felul de robii moderne astazi. Cunoastem ca Dumnezeu ne vrea liberi de orice gand care ne leaga de pamant mai mult decat de El, dar sunt dorintele noastre de ascensiune bune, nu ar trebui sa dorim sa avansam? Nu, problema nu este aceasta, nu e gresit sa gandim asa, dar este gresit atunci cand uitam sa ramanem intr-o stare de smerenie inaintea Sa si a oamenilor, chiar atunci cand ajungem in locul dorit si avem lucrul acela.
Intr-o lume plina de legaturi care cauta sa ne lege tot mai mult de cele pamantesti, cautati libertatea, in Dumnezeu!
“Daca ramaneti in Cuvantul Meu, sunteti in adevar ucenicii mei; veti cunoaste adevarul si adevarul va va face slobozi.
Deci, daca Fiul va face slobozi, veti fi cu adevarat slobozi.”(Ioan 8.31,32,36)

A mai trecut un an

Privesc inapoi si constat cat de efemeri suntem… A mai trecut un an din viata mea… Si atatia altii pe langa el in trecerea ireversibila a vremii. Fiecare an ce trece isi lasa o amprenta asupra noastra. Inaintam si “chiar daca omul nostru de afara se trece, totusi omul nostru dinlauntru se innoieste din zi in zi.”  Sau cel putin asa ar trebui, sa se innoiasca.

 “Doamne, Dumnezeule, multe sunt minunile si planurile Tale pentru mine.” Anii mei trec asa de repede, dar “Tu ramai Acelasi, si anii Tai nu se vor sfarsi”(Ps. 102.27)
“Doamne, toate dorintele mele sunt inaintea Ta, si suspinurile mele nu-ti sunt ascunse.”(Psalm 38.9) Te rog sa umpli vasul meu cu dragoste, rabdare, daruire si intelepciune.
Faca-se voia Ta cea sfanta, placuta si desavarsita in viata mea!
Fa Tu, Doamne, din mine ce ai vrea sa fiu, exact asa cum spune si cantecul.

Fa-ti timp

Constat ca timpul incep a-l pretui abia atunci cand imi lipseste, atunci cand sunt prea multe de rezolvat. Cand exista din belsug nu pun asa mare pret pe el. Regret ca de multe ori l-am irosit fara a baga de seama, cand sunt atatea lucruri prioritare… In tumultul activitatilor se pare ca  imi rezerv timp pentru mai toate. Dar, se intampla ca atunci cand l-am avut din plin nu l-am folosit la adevarata sa valoare. La fel se intampla si cand pierd cate un lucru, abia atunci observ importanta lui.
Nu-l putem opri. In trecerea sa ireversibila… ne vedem dintr-o data parca ajunsi intr-o etapa a vietii si nici nu stim pe unde a trecut atata vreme…Este bine sa ne analizam mai des pentru a constientiza locul nostru pe pamant. In clipe de bucurie am vrea sa-l tinem in loc, iar in impas cat l-am mai zori sa treaca…
“Toate isi au vremea lor, si orice lucru de sub ceruri isi are ceasul lui.”(Ecles. 3.1)
Sa ne facem timp pentru lucrurile marunte, pentru a trai din plin acest dar numit viata, insa cu folos si cu satisfactia de a fi utili si cu increderea deplina ca ne aflam acolo unde ne vrea Domnul. “Vegheati dar in tot timpul si rugati-va.”(Luca 21.36) “Racumparati vremea, caci zilele sunt rele.”(Efeseni 5.16)
Daca nu stii cum sa-l intrebuintezi, pleaca-te in rugaciune si cere calauzire. In naivitatea mea crezusem o vreme ca timpul petrecut spre slava lui Dumnezeu trebuie folosit doar intr-un anume mod; mai tarziu am inteles ca fiecare avem o lucrare pe cat de personala pe atat de diferita, asa cum fiecare madular din trup are un rol specific si nu toate pot face acelasi lucru, dar pot lucra impreuna la realizarea lui.
Omul are viata scurta, iar clipa plecarii sale nu-i este cunoscuta. Nu se merita ca putinul timp liber sa-l irosim. Analizati-va si indreptati ceea ce se mai poate! Sunt oameni care au nevoie de timpul nostru. Nu trebuie decat sa deschidem ochii si sa privim in jur.
O poezie din copilarie  spunea un mare adevar:

„Când te duci seara la culcare

Sa-ti pui o mâna sub obraz,

Sa te-ntrebi cu-ngrijorare:

Ce bine am facut eu azi ?

O zi trecuta fara fapte

De care sa-ti aduci aminte,

În viata ta e ca o noapte

Sau ca un basm fara cuvinte.

E ca si cum n-ai fi trait,

Si ti-ai pierdut o zi din viata,

Si soarele s-ar fi oprit,

Cazut în somn de dimineata.”(Indemn- Demostene Botez)

Azi nu ai trait cu folos daca nu ai facut ceva pentru o persoana care nu-ti va putea rasplati niciodata!
Fiecare timp este un dar, fie ca este o zi, o luna sau un an. Trebuie sa traim fiecare clipa ca pe ceva unic, cu care nu mai avem ocazia sa ne intalnim.