Speranță în întuneric

 “Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrânii, îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: ‘Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!’”(Matei 27:41-43)

Cel mai probabil descurajarea i-a cuprins pe ucenici și pe toți cei care se încrezuse în Domnul Isus, ca Mântuitor al lor, atunci când fusese prins, arestat, bătut, batjocorit și umilit până la moarte pe cruce. Cel de la care se așteptase salvarea părea că are nevoie de a fi salvat. Și totuși, cei care L-au urmat, au crezut în El până la capăt. Pentru ei, încrederea în Cel ce era Domnul vieții și al morții, a fost ancora de care s-au ținut, iar mai târziu au înțeles că nu au crezut în zadar.

Cum să poți crede într-un Mesia care moare? Probabil se așteptau să facă o minune, așa cum făcuse de nenumărate ori, dar ei nu știau că El de fapt, trebuia să împlinească planul de mântuire pe care Tatăl îl pregătise. De aceea  “Fruntașii își băteau joc de Isus și ziceau: „Pe alții i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuși dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.” (Luca 23:25)

Dacă Îl urmezi pe Domnul Isus în lumină, atunci Îl vei urma și în întuneric. Dacă L-ai iubit  când îți mergea bine, te vei încrede în El și la greu. Cei care s-au încrezut în Isus au continuat să spere chiar și atunci când, omenește, ar fi zis că nu mai este nicio șansă ca El să fie cu adevărat Mesia. Eliberatorul, Mântuitorul, Salvatorul cel mult așteptat, era acum căzut, înfrânt, umilit, zdrobit și omorât. El, care înviase pe Lazăr din morți, acum se stingea pe lemnul crucii. Speranța lor părea fără sens și totuși, “credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.”(Evrei 11:1)

Și, într-adevăr,  ceea ce li se vestise, mântuirea lor era  pregătită tocmai prin patimile pe care Domnul le suferea în acel timp. “Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.”(Isaia 53:8,10)

Noi astăzi avem întreg tabloul de ansamblu și credem într-un Mântuitor care a murit pentru păcatele nostre, dar a și înviat  spre a ne aduce la viață împreună cu El. Tocmai de aceea,  încrederea noastră ar trebui să fie cu mult mai puternică și deplină în planul lui Dumnezeu de mântuire, gata pregătit pentru noi, înainte de întemeierea lumii.

Prețul slujirii

 S-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; şi, pe când stătea El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. Ucenicilor le-a fost necaz, când au văzut lucrul acesta, şi au zis: „Ce rost are risipa aceasta? Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, şi banii să se dea săracilor.”

Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine. Pentru că pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. (Matei 26,6-13)

Pe femeia care a turnat mirul cel scump pe capul și trupul Domnului Isus nu a interesat-o părerea celor din jur sau că fapta sa va fi judecată. De altfel, cei care au comentat au fost chiar ucenicii, care vedeau acest lucru ca pe o risipă.

Ea probabil că nu urmărea să fie lăudată pentru fapta ei sau ca mireasma acelui mir să atragă atenția, pentru că Domnul i-ar fi cunoscut intenția. Era un mir de nard pur, scump, într-un vas de alabastru pe care l-a folosit într-un gest frumos care a costat-o. Pe de o parte faptul că a plătit pentru el o sumă considerabilă, iar pe de altă parte comentariile disprețuitoare ale celor care au văzut-o. Devotamentul tău față de Hristos te va costa. Fie că te vei cheltui financiar, sau vei sacrifica timp, reusurse, sau vei fi disprețuit și batjocorit. 

Gestul ei a fost apărat de Domnul înaintea celor care o judecau, iar fapta sa a rămas să fie pomenită în Sfintele Scripturi ca mărturie. Și “oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”(Matei 26:13)

Domnul Isus spune că ea a făcut un lucru frumos pentru El în vederea pregătirii Sale pentru îngropare. Slujirea ei arată astfel prețuirea față de Domnul Isus care pare să fi fost insuflată, sub călăuzirea Duhului lui Dumnezeu. Cel mai probabi, fără să știe că Domnul Isus urma să Se jertfească și să moară, slujirea ei fusese sub providența divină a lui Dumnezeu. Slujirea sau faptele bune ale credincioșilor sunt pregătite mai dinainte de Dumnezeu pentru a călca în ele.

Deși era o femeie păcătoasă, ca oricare altul dintre noi, ea a ales să sacrifice un lucru de valoare pentru Domnul ei. Ucenicii spuneu că mirul acela ar fi valorat 300 de dinari. Această sumă reprezenta echivalentul a aproximativ un an de muncă pentru un lucrător obișnuit din acea vreme

Tu cum Îl adori pe Domnul tău? Ce anume sacrifici pentru lucrarea Sa? Ce ești dispus să jertfești pentru El? Când faci o slujbă pentru slava lui Dumnezeu te interesează mai mult ce cred ceilalți despre faptele și atitudinile tale?

Ce decizie să iau?

Nu știu ce decizie va trebui să iei astăzi sau în perioada imediat următoare, dar știu că ai la dispoziție câteva lucruri care te pot ajuta să alegi înțelept.

Ia decizia în urma rugăciunilor.

Ia decizia după ce ai cercetat Cuvântul Domnului în domeniul care te interesează. Crezi că există ceva ce nu place lui Dumnezeu în decizia ta? Care este motivația de a alege planul A și nu planul B? Are ca și scop final glorificarea lui Dumnezeu sau doar propria plăcere sau ambiție?

Dumnezeu ne-a trimis Duhul Sfânt care să ne călăuzească în momentele de cumpănă. Ai făcut liniște și te-ai aplecat înlăuntrul tău ca să asculți ce îți vorbește?

Asumă-ți riscuri. O alegere bună nu poate fi însoțită doar de aplauze și încurajări. Pot exista și împotriviri care o vor face mai târziu și mai prețioasă.

“Planurile pe care le face inima atârnă de om, dar răspunsul pe care-l dă gura vine de la Domnul.”(Proverbele 16:1) Nu uita că Dumnezeu are ultimul cuvânt. 

Indiferent de calea pe care o vei alege, dacă ai aplicat cele de mai sus și nu ai îndoieli, atunci lasă-te condus de providența Sa în ceea ce urmează alegerii tale. Nu va fi ușor, dar încrede-te deplin în ceea ce poate face El cu viitorul tău, în urma ascultării și a predării depline a controlului vieții Atotputernicului Dumnezeu.