“Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi
arată calea pe care trebuie s-o aleagă.”(Psalm 25.12)
Acesta a fost versetul mottou care m-a tinut tare aceasta saptamana. Deja m-am obisnuit: fiecare zi aduce ceva nou: o noua problema sau situatie la care trebuie sa fac fata, situatii in care nu stiu ce ar fi mai bine sa aleg. Imi e greu sa iau decizii de una singura. Adesea sunt pusa in fata faptului implinit si trebuie sa-i gasesc o rezolvare. Simt ca am obosit si, de la o vreme, de-abia astept finalul de saptamana.
Sa luam urmatorul caz: Trebuie sa semnezi demisia colegului tau. Ce ai face? Pe de o parte tii la el, e omul pentru care poate te-ai rugat sa-L cunoasca pe Dumnezeu…pe de alta parte justitia isi spune cuvantul: vinovatul trebuie sa ”plateasca”. Te rogi lui Dumnezeu, stii ca a gresit, dar ca nu vrea sa recunoasca, regreti ce s-a intamplat, iti este mila pentru soarta ce-l asteapta si…ai vrea sa nu fii implicat in asta, ca sa nu ii faci pe altii sa sufere, dar nu poti evita situatia…
Stiu ca Dumnezeu calauzeste, El da lumina , stiu si trebuie sa o cred. Cred ca El va face lumina si decizia finala Ii apartine. Nu inteleg multe lucruri, dar oare trebuie sa le inteleg eu pe toate? Inca cred ca toate lucrurile lucreaza spre binele meu. As vrea sa impletesc dreptatea cu mila si iertarea, nu-i asa ca trebuie sa existe si o cale de mijloc?
Acesta a fost versetul mottou care m-a tinut tare aceasta saptamana. Deja m-am obisnuit: fiecare zi aduce ceva nou: o noua problema sau situatie la care trebuie sa fac fata, situatii in care nu stiu ce ar fi mai bine sa aleg. Imi e greu sa iau decizii de una singura. Adesea sunt pusa in fata faptului implinit si trebuie sa-i gasesc o rezolvare. Simt ca am obosit si, de la o vreme, de-abia astept finalul de saptamana.
Sa luam urmatorul caz: Trebuie sa semnezi demisia colegului tau. Ce ai face? Pe de o parte tii la el, e omul pentru care poate te-ai rugat sa-L cunoasca pe Dumnezeu…pe de alta parte justitia isi spune cuvantul: vinovatul trebuie sa ”plateasca”. Te rogi lui Dumnezeu, stii ca a gresit, dar ca nu vrea sa recunoasca, regreti ce s-a intamplat, iti este mila pentru soarta ce-l asteapta si…ai vrea sa nu fii implicat in asta, ca sa nu ii faci pe altii sa sufere, dar nu poti evita situatia…
Stiu ca Dumnezeu calauzeste, El da lumina , stiu si trebuie sa o cred. Cred ca El va face lumina si decizia finala Ii apartine. Nu inteleg multe lucruri, dar oare trebuie sa le inteleg eu pe toate? Inca cred ca toate lucrurile lucreaza spre binele meu. As vrea sa impletesc dreptatea cu mila si iertarea, nu-i asa ca trebuie sa existe si o cale de mijloc?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea ta