Să fii o pâine caldă!

„Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!”(Psalmii 34.8) El este Pâinea vieţii şi a sufletului tău. El este şi Cuvântul care aduce viaţă în tine. De aceea, când mănânci această Pâine, devii dependent de ea şi nu te mai saturi căutând-o. Hrăneşte-te cu aceste Cuvinte minunate şi aducătoare de viaţă din Sfânta Scriptură! Ele îl transformă pe acela care le adună şi le foloseşte ori de câte ori este nevoie. Încă se mai găseşte Pâine pretutindeni, iar pământul este plin de cunoştinţa Domnului din zi în zi. Biblia este încă în curs de traducere în sute de ţări, misionarii au împânzit colţuri ale lumii în care Evanghelia nu fusese vestită. Încă este belşug de Pâine.

Tu ce faci? Mănâncă şi fă-ţi provizii. Va veni şi vremea în care vei dori să o citeşti şi să o auzi, dar nu va mai fi timp. Veghează azi şi nu uita să fii şi tu, la rândul tău, o pâine caldă pentru toţi cei din jur!

Cât te costă să devii o pâine? Am să îţi spun eu. Nu este chiar aşa uşor. Iată cum totul porneşte de la un bob de grâu copt, zdrobit şi apoi cernut. Urmează frământarea, după care este lăsat la dospit şi apoi introdus în  cuptor, la flacără. Şi acestea sunt doar câteva etape. În mod asemănător, ca să devii o pâine trebuie să ajungi la o maturitate a credinţei tale, precum bobul este copt. Mai apoi urmează zdrobirea, una dintre cele mai dureroase etape, iar Dumnezeu foloseşte diferite instrumente pentru a-ţi zdrobi mândria, ambiţiile şi pentru a-ţi recunoaşte  greşelile. Te va cerne pentru a separa lucrurile nefolositoare din viaţa ta şi pentru a te face conştient de ce este rău şi de ce este bine.  Apoi te va frământa prin împrejurările vieţii şi vei creşte în cunoştinţă, în maturitate spirituală şi  încrederea ta în El va fi din ce în ce mai adânc înrădăcinată. Dar, atunci când vei fi crescut în ceea ce înseamnă credinţa, va aduce încercarea de foc.  Vei trece prin proba cuptorului care va dovedi dacă ai devenit sau nu o făptură nouă. Ce crezi, aşa-i că nu este uşor să devii o pâine? Cu toate acestea, crede-mă că merită să rezişti tuturor acestor greutăţi pentru a deveni ceea ce Dumnezeu vrea pentru cei din jurul tău.

Dar degeaba eşti pâine, dacă nu te frângi mai apoi pentru a-i sătura pe cei înfometaţi. Fii bun, lasă-te prelucrat în această şcoală a transformării în care Dumnezeu te formează, pentru ca mai apoi să te folosească spre binele multora! Sunt atâţia care au nevoie de tine ca pâine, au nevoie de un cuvânt, de o mângâiere sau o încurajare, de un ajutor pe care nimeni nu s-a oprit să îl ofere. Degeaba ai devenit şi pâine dacă te-ai răcit şi învechit. Trebuie să fii mereu proaspăt, să aduci mereu cuvintele potrivite la timp, iar ajutorul tău să vină exact când este nevoie.

De aceea, roagă-te să fii mereu nu o pâine oarecare, ci una caldă!

Cuvantul Sfintei Scripturi

Pe masura ce incep sa-l descopar mai mult imi dau seama ca nu-l cunosc mai deloc si simt nevoia de a explora tot mai mult aceasta Carte care a schimbat si schimba vieti.

Sa ne indragostim de acest Cuvant, care zilnic sa ne fie hrana pentru suflet. Fara de el, omul dinlauntru slabeste. Haidem sa-l cunoastem tot mai profund si pe masura ce inaintam in aceasta cunoastere sa trecem de la lucruri incepatoare spre maturitate spirituala, la fel cum un copilas trece de la lapte la hrana tare, la fel este si in viata de credinta, asa cum Pavel ne spune:”Si oricine nu se hraneste decat cu lapte, nu este obisnuit cu cuvantul despre neprihanire, caci este un prunc. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a caror judecata s-a deprins, prin intrebuintare, sa deosebeasca binele si raul.”(Evrei 5.13,14)

 “Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.”(2 Timotei 3. 16,17)

O iubesc eu indeajuns? Apelez la ea intotdeauna, in fiecare zi, sau numai atunci cand imi este greu?

Abraham Lincoln a spus: ”Eu cred ca Biblia este cel mai mare dar dat vreodata omului. Tot ce e bun, de la Mantuitorul lumii, ne este dat prin intermediul acestei Carti.”

Ce comoara de mare pret avem. Au fost vremuri in care a fost asa de pretuita si iubita  in timpul persecutiei, atunci cand, a avea o biblie in casa insemna un mare risc. Acum exista pretutindeni, cel putin  la noi in tara, dar nu mai este la fel de iubita. De ce ? Pentru ca alte comori i-au luat locul in inima oamenilor. Oare este nevoie neaparata de persecutie in randul crestinilor ca sa ajungem sa pretuim scrisoarea lasata de Dumnezeu pe pamant, mesajul Sau de  dragoste pentru noi?

Urmeaza un an nou, si cred ca cel mai frumos este sa luam decizia s-o citim in fiecare zi, mai mult decat am facut-o pana acum; exista programe de citire a Bibliei pentru fiecare zi. Recunosc ca nu am putut tine pasul in acest an, desi mi-am propus, dar nu cred ca este importanta cantitatea, ci cat de mult am aplicat din ceea ce am citit; nu de cate ori am trecut noi prin Biblie, ci de cate ori ea a trecut prin noi.

Domnul sa ne intareasca pasii in Cuvantul Sau care este viu si care ramane in vesnicie. Cuvantul Sau sa ramana in noi toti si sa simtim foame si sete dupa El.

Cantecul de mai jos cred ca exprima mai bine tot ceea ce am vrut eu sa spun in scurte cuvinte. Puteti sa inchideti ochiii si sa va lasati patrunsi de mesajul sau.

Ca sa devii paine…

Am studiat un lucru ce mi s-a parut a fi interesant, o comparatie foarte sugestiva la care bine facem daca luam aminte. Este vorba despre procesul de obtinere al painii si implicatiile lui in viata crestina. La inceput este nevoie doar de o samanta integra, sanatoasa [“Semanatorul a iesit sa semene samanta”, iar “samanta este Cuvantul lui Dumnezeu”(Luca 8.11)]. Apoi, trebuie sa existe un pamant roditor pentru a obtine o recolta bogata [“a crescut si a dat rod insutit”(Luca 8.8); “aceia care, dupa ce au auzit Cuvantul, il tin intr-o inima buna si curata si fac roada in rabdare”(Luca 8.15)]. Dar, abia dupa ce grauntele moare, aduce roada. Omul vechi trebuie sa moara pentru a renaste [“nascuti din nou nu dintr-o samanta care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvantul lui Dumnezeu”(1 Petru 1.23). Apoi, “fie ca doarme noaptea, fie ca sta treaz ziua, samanta incolteste si creste fara sa stie el cum”(Marcu 4.27). Si “cresteti in harul si cunostinta Domnului”(2 Petru 3.18)]. Pentru a creste, samanta trebuie sa fie udata ( cu “Apa vietii”, iar “celui ce-i este sete sa vina si sa bea”). Peste ea vin  ploile, apoi vine caldura si soarele care o ajuta sa ajunga la maturitate. Iar cand roada este coapta, se arunca secera, cand “graul si neghina” vor fi smulse si separate. De obicei procesul culegerii roadei doare (“roadele neprihanirii”). Boabele sunt alese, selectate, curatate (“multi vor fi curatiti, albiti si lamuriti”(Daniel 12.10),”va voi stopi cu apa curata si veti fi curati”(Ezech. 36.25).  Rodul este spalat [“cu trupul spalat de o apa curata”(Evrei 10.22) “prin spalarea nasterii din nou”(Tit 3.5)], iar invelisul exterior este adesea indepartat pentru a obtine o faina de calitate superioara (“dezbracarea de omul cel vechi care se strica dupa poftele inselatoare”). De observat ca procesul se petrece treptat, nu dintr-o data (lepadarea de sine, de lucrurile firesti treptat, unul cate unul). Boabele urmeaza a fi macinate, faina cernuta, reziduul ramas indepartat (alte lucruri nefolositoere cresterii). Procesul nu s-a terminat inca. Continua cu prepararea aluatului folosind si un agent de crestere (inviorari ale sufletului prin experiente impartasite, minuni traite, pasuni verzi si ape de odihna). Acesta impreuna cu apa vor ajuta la cresterea aluatului (dar, atentie la aluaturile straine, lipsite de “Apa vietii”). Urmeaza un timp de repaus dupa o framantare indelungata, timp in care are loc cresterea (in cunostinta, in credinta, in partasie, de multe ori in absenta multimii sau in pustie). Dupa aceasta perioada se aduce in cuptor unde se va tine pana la coacere, la o temperatura si pe o durata atent urmarite. Coacerea se face la foc potrivit, mai mare sau mai mic, pentru a fi patrunsa la interior, dar nu arsa. (“Daca vei trece prin foc, nu te va arde”). Din cand in cand brutarul mai deschide cuptorul (vreme de racorire) sa vada daca este gata, apoi o incearca si daca nu este bine coapta o mai lasa, eventual mai creste temperatura spre sfarsit (“a pregatit impreuna cu ispita si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda”). In cuptor au stat si cei trei prieteni ai lui Daniel, dar Domnul i-a tinut un timp acolo pentru a fi marturie “si nici macar miros de foc nu se prinsese de ei”(Dan. 3.27). “Cuptorul lamureste aurul”(Prov. 17.3). Si dupa ce este gata, va fi scoasa din cuptor, cand miroase foarte tare…se lasa sa se raceasca putin dupa care este numai buna de consum.
Mirosul painii calde, in sens spiritual vorbind, atrage simtirea, privirea, spre Cel care este Painea vietii ce S-a coborat din cer ca sa dea lumii viata si sa sature orice suflet flamand. Ne hranim cu faramituri, nu putem gusta direct din Paine, ci trebuie mai intai sa o rupem, apoi s-o mancam. Ce face ea? Ne satura, ne da putere si pornim mai departe la drumul ce ne asteapta.
Pentru a creste si a ne maturiza spiritual avem nevoie de “painea care intareste inima”(Psalm 104.15).
Din ea trebuie sa imparti si saracului, si vrajmasului si celui flamand.[“Omul milostiv..da saracului din painea lui”(Prov. 22.9) “imparte painea cu cel flamand”(Isaia 58.7) “daca este flamand vrajmasul tau, da-i paine sa manance”(Prov. 25.21)
Si, pentru ca Domnul a anuntat ca “va voi trimite foame in tara, nu foame de paine, nici sete de apa, ci foame si sete dupa auzirea cuvintelor Domnului”(Amos 8.11), de aceea “arunca-ti painea pe ape si dupa multa vreme o vei gasi iarasi”(Ecles. 11.1).
Atunci cand vei fi plin de Painea vietii, vei putea fi si tu paine pentru altii.
“Gustati si vedeti ce bun este Domnul!”(Ps. 34.8), Painea vietii, caci cine vine la El nu va flamanzi niciodata, si numai astfel vom fi si noi o paine calda pentru cei de langa noi “raspandind prin noi, in orice loc, mireasma cunostintei Lui” (2 Corinteni 2.14).