Sunt mulți cei care în aceste zile sunt nevoiți să stea izolați, fie răpuși de o viroză sau altă suferință în trup, cu un oarecare sentiment de tristețe, de neputință sau de dorința de a fi alături de cei dragi.
Nimic nu este la întâmplare, cu atât mai puțin această
stare de suferință în care te afli fără să fi vrut. Poate că te gândeai că nu
te va afecta niciodată sau poate aveai ceva temeri. Dacă te afli la spital sau
acasă, rămâi încredințat că nici un fir de păr nu cade fără știrea Tatălui
ceresc. De aceea, nu te îngrijora de consecințe. Ceasul durerii este totdeauna
controlat, chiar dacă uneori pare de nesuportat și de neînțeles.
Reamintește-ți scopurile pe care Domnul le-a sădit în
inima ta. Gândește-te, prin această pauză de la rutina ta zilnică, că nu vei
trăi veșnic pe pământ, și că într-o zi vei lăsa totul aici. Dezlipește-ți inima
de pământ și meditează la legătura ta cu cerul. Nu este ușor să te gândești la
lucrurile de sus în durere, dar nu este nici imposibil. Și dacă nu acum, în
aceste condiții, atunci când?
Nu te îngrijora. Viața ta, precum și a celor de lângă tine, este bine
cunoscută de Dumnezeu. Nu este nimic care să-L surprindă. Vorbește cu El. Fii
sigur că nu va permite să se abată asupra ta o încercare care să-ți depășească
puterea.
“În lume veți avea necazuri” a spus Domnul Isus. Așadar,
nu vei fi scutit de ele. Trebuie să accepți acest lucru. Durerea și suferința
este parte a vieții terestre.
Și totuși se apropie sărbătoarea, și totul amintește de
nașterea Domnului nostru, pe care Îl iubim fără să-L fi văzut, și credem în El,
după cum am primit lumina din Sfânta Scriptură. El S-a născut pentru ca să avem
viața. Nu viața aceasta de pe pământ, plină de tot felul de suferințe, ci o
viață veșnică. Domnul Dumnezeu ne-a ales pentru ca Fiul Său să ne dea această
viață. Ce privilegiu! „Și viața veșnică
este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus
Hristos, pe care L-ai trimis Tu.“(Ioan
17:3) În speranța aceasta nu mai ne uităm la
lucrurile de aici, care sunt trecătoare, și însuși trupul nostru, supus morții
într-o zi. Dar avem nădejdea aceasta a veșniciei, pe care o trăim încă de pe
acum, de când am început să gustăm viața veșnică, prin cunoașterea Sa. Acest
lucru poate fi o mângâiere pentru sufletul obosit și trupul ce caută alinare. Dincolo de
aceste aspecte omenești ale unei sărbători greșit înțeleasă uneori, gândește-te
la privilegiul vieții veșnice făgăduite de Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus
Hristos, motivul sărbătorii noastre.
