Vremuri de inviorare

Este nevoie de inviorare, de o relatie reinnoita cu Dumnezeu, de atatea ori poate ca ati simtit si voi acelasi lucru, dar am zis ca vom face si am uitat. Astazi, iata ce spune Domnul:
“Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate şi îndurare;  te voi logodi cu Mine prin credincioşie, şi vei cunoaşte pe Domnul!” (Osea 2.19,20 )
Doamne, avem nevoie de Tine parca mai mult ca oricand, avem nevoie ca relatia noastra cu Tine sa fie una puternica, apropiata, sa ne vorbesti ca si lui Avraam, lui Moise, Iacov si lui Daniel.
Avem nevoie de inflacararea pe care numai Duhul Tau cel Sfant o poate reda sufletelor noastre atat de abatute, chinuite si amortite uneori! Dar, stim ca acest lucru implica si contributia noastra, da, trebuie sa ne autodisciplinam pentru a gasi timpul necesar umblarii cu Tine, trebuie sa mai renuntam la noi, si la visele noastre, ca sa te putem vedea pe Tine si lucrarile Tale minunate pe care le-ai pregatit pentru aceia care te cauta cu toata inima!
Sa insetam dupa Tine, caci Tu esti Izvorul Apelor vii, si numai in Tine sa isi  gasesca sufletul nostru placerea!

Nu voia mea, ci voia Ta

Doamne, stiu ca gandurile Tale nu sunt gandurile noastre si caile noastre nu sunt caile Tale, ci cat de sus sunt cerurile fata de pamant tot asa sunt si gandurile Tale fata de ale noastre. Noi ne facem planuri, “inima omului face la planuri, dar Domnul ii indreapta pasii”. De multe ori noi nu intelegem ca Tu ai o perspectiva, un plan si un timp diferite de ale noastre.
Si pentru ca “Tu esti Tatal nostru, noi suntem lutul si Tu olarul, care ne-ai intocmit: suntem cu totii lucrarea mainilor Tale.”(Isaia 64.8), de aceea te rugam sa rastignesti in noi orice dorinta care nu este in acord cu voia Ta, chiar daca acest lucru inseamna durere, dar “suferintele de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi de slava viitoare”.
“Cand voia lui Dumnezeu se intersecteaza cu voia omului, cineva trebuie sa moara.”(Addison Leitch)
Ajuta-ne ca sa ne supunem orice gand ascultarii de Tine, sa putem accepta ceea ce Tu ai pregatit deja pentru noi.

Nu voia mea, ci voia Ta

In toate s-o-mplinesc

Orice-as plati, cat m-ar costa

Dar vreau sa fie voia Ta

O, Tatal meu ceresc!

Renuntare

Intotdeauna renuntarea aduce durere. Cand inima iti plange este greu sa-i gasesti consolarea. Uneori este necesar sa o lasi pana isi varsa tot focul. Si asta poate dura timp. Dar, pe masura ce te maturizezi in credinta ajungi sa accepti realitatea asa cum este, sa poti renunta mai usor…
Renuntarea produce suferinta. Cand pierzi un lucru drag suferi. Dar, cel putin stii ca nu-l mai poti avea pentru ca l-ai pierdut. Dar cand renunti de bunavoie este mai greu, deoarece firea pamateasca iti sopteste sa nu faci acest pas, sa tii totul pentru tine. Nu este usor sa renunti; sa pierzi de bunavoie este o lucrare pe care Dumnezeu ne invata si care adesea se manifesta prin zdrobire. “Oricine isi va pastra viata o va pierde, dar oricine isi va pierde viata pentru Mine o va castiga.”(Matei 11.26) Se merita sa renunti la lucruri care stii ca L-ar dezonora pe Dumnezeu, la lucruri la care cugetul iti spune ca nu sunt dupa voia Sa. Da, se merita sa privesti toate aceste lucruri ca pe un nimic fata de pretul nespus de mare al cunoasterii Domnului nostru, lucruri trecatoare pe care punem adesea prea mult pret, in locul comorii din cer care nu va pieri niciodata. Uneori este nevoie sa jertfesti lucruri de mare pret in ochiii tai, atunci cand Dumnezeu o cere, tocmai pentru ca El are in vedere ceva mai bun pentru tine, dar acel ceva nu-l poti vedea decat prin ochiii credintei.
Doamne, ajuta-ne sa putem vedea prin ochiii credintei ceea ce Tu ai in plan pentru noi, chiar daca omenescul din noi  ne stinge speranta deseori! Ajuta-ne sa renuntam la dorintele noastre egoiste, la tot ceea ce Tu crezi ca nu ar aduce slava Numelui Tau! Mai bine sa renuntam acum, decat sa plangem mai tarziu!