Pe timp de pandemie

Privesc în jur și mă gândesc la tot ce se petrece

La izolare, teamă, griji; pe când oare vor trece?

Când vor ieși copii pe drum, ținându-se de mână

Fără să numere o zi, o săptămână sau o lună?

Unii-s nemulțumiți că stau închiși acasă,

Alții nervoși că n-au găsit dezinfectant sau mască.

Unii epuizați că trebuie să lucreze și mai mult

Iar alții triști de teama serviciului pierdut.

Și mă întreb, cu toate acestea, ce este de făcut?

Ce-ar trebui să facem noi, creștinilor, și ce am fi putut

Să spunem, să trăim, să-mpărtășim și celorlalți amici

Ca-n pace să rămână toți acum: copii, părinți, bunici?

Mai stai o clipă și gândește la viața ta, creștine,

Nu te uita și judeca pe alții, ci uită-te la tine!

Cât mai iubești, cât te mai doare durerea celui care

Se-ndreaptă fără să–nțeleagă spre veșnica pierzare?

Iar tu, de ce te temi și nu-nțelegi că cel mai important

Nu este virusul, ci pofta rea, care te-ndeamnă la păcat?

Mai lasă știrile și netul, ia Biblia și cerceteaz-o acum.

Timpul e pe sfârșit, veghează mai prudent al vieții tale drum. 

Nu-ți face mari provizii de mâncare, ia strictul necesar,

Dar pentru suflet rezervă-ți porție dublă de pace și de har.

Din apa vieții te adapă neîncetat și caută de te hrănește

Cu pâinea vieții care satură pe orișicine o dorește.

Ne vom smeri mai mult apoi, sau bucuroși de libertate

Vom alerga din nou  după nevoi și vom uita curând de toate?

Vom învăța ceva util și vom păși  mai înțelept,

Vom sta de Domnul mai lipiți sau ne vom risipi încet?

De ce eu nu mă tem

Într-un moment de tulburare de la nivel individual la nivel internațional, am ales să nu mă tem. De ce? Pentru că, mai înainte de toate, știu că lucrurile sunt sub control, oricât de scăpate de sub controlul omenesc ar părea. Pentru că am încrederea că, indiferent ce s-ar întâmpla, viața mea depinde de Dumnezeu în primul rând, și nu doar de un set de reguli omenești pe care ar trebui să le respect orbește. Este adevărat că aleg să mă protejez, să țin la viața mea și a celor din jur, dar să nu disper. Aleg să respect regulile care țin de siguranță și sănătate, dar fără să devină o obsesie. Nu mă tem de previziunile apocaliptice în legătură cu consecințele pe care le-ar putea aduce ziua de mâine, deoarece trebuie să fiu mereu gata de a mă dezlipi de acest pământ.

            Este bine să ne cercetăm cugetul înaintea lui Dumnezeu, dar nu doar în zile de criză, ci să o facem periodic, oridecâteori putem. Nu trebuie doar acum să fim pregătiți, ci orișicând.

            Viața creștină nu reprezintă o scutire de lucruri neplăcute, nu înseamnă că dacă te rogi nu te vei mai îmbolnăvi. Dar acest lucru nu înseamnă nici că nu trebuie să o mai faci. Boala nu este întotdeauna o răsplată pentru păcat, la fel cum, a fi sănătos, nu înseamnă că suntem fără de păcate.

            Nu sta nici nepăsător, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Respectă regulile necesare. Cercetează-te, roagă-te și află cum trebuie să trăiești pentru a fi pregătit pentru întâlnirea cu Domnul.  Învață și pe alții, și dacă este cazul, folosește prilejul acesta pentru a le împărtăși credința în Domnul, care dă tărie și încredere chiar și în vremurile cele mai tulburi.

            Alege să nu te temi, și chiar dacă se vor întâmpla unele lucruri atroce, să continui să fii ceea ce Dumnezeu cere de la tine și să-L asculți pe El.

            Te îndemn să faci puțină liniște în tine și să nu mai iei atât de mult aminte la panica care se propagă. Dacă ești creștin, teme-te de Dumnezeu și nu te lăsa tulburat de veștile sumbre.

            „Ferice de omul care se teme de Domnul și care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!

El nu se teme de vești rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.”(Psalmul 112: 1,7)

Când Dumnezeu răspunde la rugăciune

Te-ai rugat mult. Anii au trecut și parcă nimic nu se mai întâmpla. Tot ai așteptat și ai crezut că Domnul poate să îți deschidă o ușă, dar așteptarea întețea tot mai tare în tine dorul răspunsului și a împlinirii lucrurilor cerute. Au fost momente de descurajare, dar și momente în care revedeai promisiunile Sale și spuneai: ”Voi merge înainte și mă voi încrede, pănă ce se va întâmpla ceva”. Alteori te-ai îndoit și ai descurajat ca şi cum ai fi fost singura persoană căreia nu i s-a dat călăuzirea necesară.

Dacă vremea răspunsului tău nu a sosit încă, nu descuraja, chiar dacă mai ai de așteptat. Uneori va fi greu și vor curge multe lacrimi. Cu toate acestea, ce ai putea face mai bine decât să speri? Sunt lucruri pe care le vei vedea împlinindu-se repede, dar sunt şi lucruri pentru care vei avea de aşteptat un an, ani sau poate o viaţă întreagă.

El îţi cunoaște toate gândurile ascunse ale inimii și va da un răspuns. Sunt lucruri pentru care m-am rugat o zi sau un an, şi altele pentru care au trecut mai bine de 10 ani. La un moment dat poţi crede că este inutil sau că răspunsul este NU, doar că, ceea ce am învăţat eu, este că, un lucru la care nu am primit încă răspuns, nu înseamnă neapărat NU, ci poate fi doar un test al încrederii şi al răbdării până la împlinirea sa.

Nu-i aşa că ţi s-a întâmplat să nu mai ai nici o variantă de rezolvare a unei probleme, să te dai bătut, iar la un moment dat, în starea aceea de apăsare, să vezi cum Dumnezeu începe să mişte lucrurile şi să lucreze înspre rezolvarea ta? Mă refer aici la căutări sincere, care implică voia Domnului mai mult decât dorinţe personale.  Când, după o căutare îndelungă, ţi se deschide o uşă larg şi parcă nici nu îţi vine a crede că este real ce se petrece, nu-i aşa că rămâi în uimire şi nu poţi decât să rosteşti: “Slavă Domnului!”

Acum am înţeles că atunci când mă rugam, El lucra pentru mine şi pregătea soluţia salvatoare. Atunci nu am văzut aceasta pentru că nu puteam să ştiu viitorul. Nu înţelegeam de ce. Acum văd şi cunosc că nu a fost doar o frământare zadarnică şi că orice cuvânt rostit sau gând sincer şi curat este ascultat. Iar fiecare lucru este aşezat cu un scop bine determinat.

Am ales ca exemple ale unei aşteptări îndelungi pe Avraam, pe Iov şi pe Ana.

Şi Iov a avut de aşteptat şi de răbdat o vreme de suferinţă care părea că nu se mai sfârşeşte.“Iată, noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat. Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare. Avraam a aşteptat şi el cu răbdare împlinirea cuvintelor lui Dumnezeu şi a primit ce i-a fost promis ”…fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobândit făgăduinţa”. (Evrei 6:15)

Ani la rând Ana, soţia lui Elcana, se rugase Domnului pentru un copil, măcar că era stearpă. Ea a aşteptat şi a continuat să se roage. După ani de rugăciune şi batjocură din partea celor din jur, Dumnezeu îi dăruieşte pe Samuel. De aceea Ana s-a rugat şi a zis: „Mi se bucură inima în Domnul, puterea mea a fost înălţată de Domnul; Mi s-a deschis larg gura împotriva vrăjmaşilor mei, căci mă bucur de ajutorul Tău.” (1 Samuel 2:1)

Încă o dată am înţeles că Dumnezeu răspunde rugăciunilor. Şi ce uimire, ce recunoştinţă şi ce bucurie poate mărturisi un suflet care primeşte răspuns după mulţi ani de aşteptare. Cu cât aşteptarea a fost mai îndelungă, cu atât mai mult mulţumirea şi bucuria vor fi mai mari.

“Doamne, în Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde, Doamne Dumnezeule!” (Ps.38:15)

În încercare

Când valuri se abat asupra vieții tale,
Iar vântul înconvoaie corabia-ți plăpândă,
Când planurile toate se duc treptat la vale,
Iar greutăți și grijuri ființa îți afundă…

Să nu te temi. Nu te opri la vuietul de ape
Care s-au năvălit să îți doboare-a ta credință.
Încrede-te în Domnul, nu asculta de șoapte,
La El este posibil tot ce-i la om cu neputință.

Când rugăciunea spusă în taină și în gând
Nu a primit răspunsul, întâmpinând tăcerea,
Iar cerul plumburiu se-nchide ca și când
Nimic nu ar putea să-ți aline durerea…

Te pleacă iar în rugă și nu lăsa speranța
Ca să te părăsească pe drumul ce-ai pornit.
Nu da ‘napoi, creștine, e mult prea scurtă viața!
Când te încrezi în Domnul, deja ai biruit.

Iar când de așteptare ți-e sufletul trudit
Printre troiene ‘nalte de temeri fără număr,
Un glas de sus îți spune: „Voi fi cu tine, îți promit!
Voi sprijini necontenit, cu grijă, al tău umăr.”