Viața în offline

Cum ar fi dacă într-o zi te trezeşti şi ai nevoie să deschizi netul, dar nu merge…nici pe telefon. Te simţi frustrat şi mai aştepţi, apoi te gândeşti…de ce oare? Da, să nu îţi mai poţi contacta toţi acei prieteni mai mult sau mai puţin virtuali pe care îi ai şi să nu mai ştii nimic din ceea ce s-a întâmplat în lumea asta mare. Ce dezastru, nu? Parcă te văd cum pulsul îţi creşte  şi începi să te impacientezi. Şi aşa trece o oră, două, aproape o zi şi…nimic nou. Te simţi ca pe o insulă pustie? Aici este testul. Să vedem dacă eşti dependent. Gustul îl prinzi repede. Să te dezveţi de un obicei este mai greu decât să îl deprinzi.

Ce să fie? Să nu fie plătită factura? Şi fel de fel de gânduri îţi trec prin minte…te gândeşti să îţi suni un prieten ca să te consolezi în vreun fel, dar nici măcar la telefon nu ai semnal…upss… în cele din urmă, te aduni şi îţi spui: “Doamne, ce ar trebui să fac?”, iar Domnul îţi răspunde: „De când am aşteptat să te deconectezi de la toate şi să vorbeşti în sfârșit cu Mine!”

Uneori este nevoie să mai luaţi o pauză, prieteni. Renunțați de bunăvoie și nu așteptați să vă aflați la limită…tu alegi cum vrei să îți petreci timpul și clipele care trec. Se duc așa ușor navigând continuu în acest mediu virtual. Ce spui de o navigare în Sfânta Scriptură? Nu, nu te scuza deschizând din nou aplicația deșteaptă de pe telefon cu Biblia. Și eu o mai folosesc, dar bucuria descoperirii unui Cuvânt din Biblie, răsfoind-o, nu se compară cu acea căutare, în timp ce degetul alunecă pe touchscreen-ul  telefonului.  Întoarce-te la Cartea aceea pe care nu ai mai deschis-o și ale cărei foi subțiri nu le-ai mai subliniat demult. Acum câțiva zeci de ani, mulți și-au dorit-o să o aibă, iar unii, cu prețul vieții, au riscat să o distribuie. Oprește-te un moment, ia o pauză  și deconectează-te de la tot. Viața este prea scurtă să o petreci în acest fel.

Astăzi, aș vrea să trag un semnal de alarmă pentru oricine citește aceste cuvinte. Gândește-te la sufletul tău care are așa mare nevoie să rămână pe offline față de lume și toate mediile de socializare, și pe online în ce privește relația ta cu Dumnezeu!

Cum să mă rog?

Una dintre cele mai mari dovezi de dragoste față de o persoană este să-i vorbești lui Dumnezeu despre ea, adică să o porți în rugăciune. „Rugați-vă unii pentru alții” este îndemnul biblic demn de urmat. „Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii” (2 Timotei 2;1).

Rugăciunea nu înseamnă să încerci să îndupleci voia lui Dumnezeu cu privire la un anumit lucru, pentru că El este Suveran și face tot ce vrea. Rugăciunea nu înseamnă nici să stăruiești în dorința ta, care uneori poate fi greșită, iar în caz că nu s-a îndeplinit să te superi și să îți pierzi încrederea. Rugăciunea nu înseamnă nici să ceri ajutor doar în caz de nevoie. Trebuie să te rogi sau să mulțumești și la rău, dar și la bine.

Rugăciunea este o aliniere a voinței noastre la voia lui Dumnezeu. Această voie nu o putem ști sau înțelege pe deplin. Prin rugăciune ajungem să înțelegem ce vrea El de la noi.

Când accept să mă rog pentru cineva, nu-L voi implora pe Dumnezeu să rezolve problema, ci voi spune astfel: ”Doamne, Tu cunoști atât de bine acest caz, și chiar mai mult decât pot eu să-l înțeleg. Eu îți cer rezolvare și biruință. Dar, mai mult decât toate acestea, ajută această persoană să simtă că îi ești aproape. Indiferent care va fi rezultatul sau răspunsul Tău final, să-l poată accepta ca venind din partea Ta. Și, fie bine, fie rău, dă-i puterea să rămână credincioasă pe mai departe!”

În rugăciune recunosc dorința pe care o văd bună și doresc să se împlinească, dar în același timp voi spune: „Dacă voia Ta este contrară dorinței mele, ajută-mă să o accept și să mă pot supune, renunțând la ceea ce vreau eu.”

În Evanghelii avem descrisă rugăciunea Domnului Isus Hristos din grădina Ghetsimani. El nu a ținut la dorința Sa de a evita suferința, deși a adus-o înaintea Tatălui, ci S-a supus acceptând suferința, dacă aceea era singura soluție salvatoare pentru mântuire. „Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu…Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de la Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!” (Matei 26;39, 42).

Poate te rogi pentru evitarea unei suferințe, dar este posibil ca și acea suferință să fie îngăduită cu un scop, iar din durere Dumnezeu să scoată un om încercat și de folos altora.

Dacă te rogi pentru mântuirea semenilor, nu te opri. Înarmează-te cu răbdare, pentru că pot trece ani și să nu se schimbe nimic. Și când aștepți un răspuns, va trebui să ai răbdare. Acel timp de așteptare  poate fi deosebit de prețios în ce privește însăși transformarea ta.

Mijlocirea te costă. „Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel Legea lui Hristos” (Galateni 6:2). Uneori vor apăsa pe umerii tăi poverile pentru ceilalți, dar ori de câte ori le vei lăsa la cruce, te vei ușura. Te costă timp și te doare dacă cu adevărat simți cu celălalt, iar durerea lui devine și durerea ta.

Avem un Mijlocitor, iar ceea ce facem prin rugăciune este să Îi urmăm exemplul. “Nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite. Și Cel ce cercetează inimile știe care este năzuința Duhului, pentru că El mijlocește pentru sfinți după voia lui Dumnezeu ”(Romani 8:26, 27). “Hristos a murit! Ba mai mult, a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi!” (Romani 8.34).

Slujba de mijlocire nu este alta decât aceea de a-i aduce pe oameni înaintea singurului Mijlocitor care există între oameni și Dumnezeu: Isus Hristos.

Nu te mai teme!

Poate că ești cu gândul la un viitor necunoscut și plin de provocări. Poate te sperie faptul că nu știi ce va veni  și dacă vei fi în stare să faci față la ceea ce urmează. Poate sunt examene care te înspăimântă sau oameni dificili cu care va trebui să te întâlnești. Frica ta poate să aibă o motivație reală, precisă, justificată sau pot fi temeri care vin din îngrijorări cu privire la fapte posibile, care de fapt, nu se vor petrece niciodată.

Oricare ar fi teama ta, va trebui să o înfrunți și să nu o lași să te controleze. Să nu o lași să se lipească de sufletul tău, pentru că îi va dăuna. Cele mai multe temeri sunt în expresia lui „dacă se va întâmpla să?”…iar acel lucru nu se întâmplă de cele mai multe ori. Teama aceasta îți fură energia și te epuizează. Din fire ne temem și ușor putem da înapoi de la luptă, când  biruința nu era decât la un pas distanță, pas pe care nu l-am mai făcut din cauza fricii. Teama te poate face să amâni lucruri pe care nu le vei mai putea recupera niciodată.

Teama poporului evreu, condus de Moise, de a pătrunde în țara promisă pentru a lua în stăpânire teritoriul promis l-a costat 40 de ani de pribegie prin pustiu. Ajunși la locul mult dorit, la porțile țării binecuvântate, nu au avut curajul să intre în ea de teama locuitorilor ei, care păreau niște oameni pe care nu i-ar fi putut birui. Aveau tot dreptul să se teamă, doar că era nevoie să apeleze la credință. Ei se vedeau slabi și învinși, dar nici măcar nu începuseră să lupte.

„Pentru ce vă este frică, puțin credincioșilor?”(Matei 8.26). De câte ori nu facem și noi aceeași experiență ca ucenicii… Când se adună furtuna ispitelor, când valurile se prăvălesc peste noi, ne luptăm singuri cu furtuna, uitând că este numai Unul care poate ajuta. „Unde vă este credința?” Trebuie să învățăm să trăim fără sfârșituri sigure și să ne încredem mai mult în Dumnezeu.

Nu te teme! Înfruntă-ți uriașii care determină frica ta prin încrederea cu care și David a pornit în luptă cu un uriaș, în timp ce el era doar un copil. Nu prin forța lui l-a doborât pe Goliat, ci prin încrederea pe care și-a pus-o în Dumnezeu, care îl însoțea.

Domnul Isus a spus: ”În lume veți avea necazuri. Dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” Ceea ce biruiește frica este credința și dragostea. Teama exagerată și persistentă înseamnă îngrijorare și păcat. Antidotul este credința, încrederea în Acela care poate purta grjile și poate înlătura toate temerile.

De ce să nu te temi? Pentru că tu nu vei merge singur în lupta care îți stă în față. Pentru că ai încredere în puterea și înțelepciunea primită de la El. Pentru că nu vei lupta de unul singur și prin ajutorul Său vei reuși. Așa că, oricare ar fi provocarea care îți stă în față, nu te teme!