Este Dumnezeu departe?

Uneori simtim ca Dumnezeu este departe, sau nu-L simtim prin faptul ca nu-L vedem

intervinind cu nimic, sau credem ca suntem parasiti, desi avem cunostinta ca El totdeauna este acolo, indiferent ce s-ar intapla si ca nici un par nu cade fara stirea Sa, dar mai cu seama ceea ce ni se intampla noua acum.
Unde este Dumnezeu cand avem nevoie disperata de El? El este chiar acolo, este ajutorul care nu lipseste niciodata in nevoie.
Am reprodus mai jos o intamplare binecunoscuta in care:
„Se spune ca, odata, un om mergea printr-un desert. Nu mai putea de oboseala; nu mancase nimic de mai multe zile, apa nu mai avea, iar soarele puternic il topea cu razele sale de foc. In afara de intinderea nesfirsita de nisip dogoritor, nu se vedea decit urmele omului, urmele pasilor sai.
Deodata insa, omul a observat ca alaturi de el au aparut si alte urme, ca si cind mai era cineva, o persoana ce mergea o data cu ea si ale carei urme le putea vedea alaturi de ale sale. Speriat, a strigat:
-De ce sunt patru urme pe nisip, cind eu sunt singur? Cine esti si de ce nu te vad?
Dar o voce i-a raspuns:
-Sunt Dumnezeu! Nu esti singur, fiindca Eu merg alaturi de tine. Astfel, vei fi ocrotit de orice rau si vei ajunge cu bine la capat!
Omul a cazut in genunchi si i-a multumit Domnului ca S-a indurat de el, dupa care si-a continuat drumul, convins ca acum v-a reusi. Si a mers, a mers, pina cind intr-un final a simtit ca nu mai poate face un pas macar. Cazut in genuchi a privit in spate si…ce i-a fost dat sa vada? Pe nisip, nu se vedeau decit urmele pasilor sai.
-Doamne, a spus omul indurerat, de ce m-ai parasit, de ce nu sunt decit doua urme in nisip?
Dar aceeasi voce i-a raspuns cu blindete:
-Pentru ca, pina acum, Eu te-am dus in brate.”
Poate ca ne simtim lipsiti de putere, la capatul puterilor cum obisnuim sa zicem noi, lipsiti de sperante, chiar daca nu afisam in public asta, dar ne intrebam in sufletul nostru cat va mai dura, cand se va ivi dimineata si pentru noi.
Acelasi Dumnezeu care a mers  alaturi de tine atunci cand ai trecut prin bucurii sau necazuri, si astazi te poarta pe bratele Sale, chiar daca tu nu vezi decat propriile urme pe nisipul vietii tale. Atunci cand simti ca nici macar un pas nu mai poti face...intreaba-L si-ti va raspunde, si vei simti protectia bratelor Sale.

Cu Dumnezeu niciodata nu esti singur

Se intampla uneori sa nu ai inaintea cui sa te plangi; alteori nu vrei sa te destainui nimanui si esti insingurat(a). A fi singur difera de a te simti singur…se prea poate sa fii singur, dar insusi gandul ca cineva te poarta in gand iti da insufletire pentru mai departe si iti poate umple universul singuratatii, precum si faptul ca pentru cineva poti insemna o lume. Tacerea lui Dumnezeu in ceea ce te priveste nu inseamna absenta, dar El iti testeaza increderea in acest timp; nu inseamna nici negare, ci poate fi o lectie pretioasa a rabdarii pe care numai in acest mod o poti invata.
Cand il ai pe Dumnezeu ca si Tata caruia ii poti spune tot ce se petrece in tine si pe Domnul Isus ca si frate fata de care nu suporti sa ai secrete, atunci nu esti singur. Trebuie doar sa te deschizi fata de Ei pentru ca impreuna formati o familie, si impreuna cu toti aceia care au aceasta legatura puternica poti forma o adevarata familie a lui Dumnezeu. Daca faci parte din ea, bucura-te, daca nu, trebuie sa renasti pentru a face parte din ea. Cum? Prin schimbarea mintii, a vechiului mod pacatos de a trai, gandi, reactiona catre o viata noua, numai prin Isus Hristos. El poate face aceasta schimbare in tine, fii gata sa te lasi schimbat de El, insa fii gata sa te si doara, caci o transformare totdeauna presupune durere, la fel ca si un vas de pret care trebuie sa treaca prin multe etape in mana celui care-l faureste pentru a deveni in final o lucrare importanta.

Nu esti singur

Cred ca fiecare din noi ne confruntam la un moment dat in viata cu singuratatea. Nu stiu cum este singuratatea ta. Uneori devine chiar chinuitoare, iar cand ii acordam atentie nu mai da pace. Dar, este oare singuratatea ta mai mare decat a altora? Probabil, dar nu mereu.  Sa ne gandim la oamenii inchisi pentru credinta lor, de exemplu Richard Wurmbrand, condamnat la inchisoare si torturat pentru crezul sau, aflat singur, intr-o celula dizgratioasa...Dar, cu toate acestea, el marturisea ca Dumnezeu i-a fost alaturi mereu. Deci, prezenta Sa il insotea, nu era singur. Tu de ce te simti singur?

Este o fraza memorabilia care spune ca:      

”Oamenii sunt singuri pentru ca ei construiesc ziduri in loc de poduri.”  Poti fi singur insa si in mijlocul prietenilor. Priveste totusi mai bine in jur, s-ar putea sa omiti prezenta celor care te inconjoara.

As vrea sa insist putin asupra singuratatii necesare prin care au trecut oameni despre care ne vorbeste Biblia.

Ilie a zis poporului: “Eu singur am ramas din proorocii Domnului”.(1 Regi 18.22)

“am ramas numai eu singur,si cauta sa-mi ia viata!”(1 Regi 19.10) Domnul ii raspunde ca “Mi-am pastrat sapte mii de barbati, care nu si-au plecat genunchiul inaintea lui Baal.”(1 Regi 19.8)

Moise trebuie sa petreaca 40 ani in pustiu, departe de conditiile oferite de casa lui faraon, cioban la oi. Si totusi, fara aceasta pregatire in pustiu nu ar fi fost capabil sa conduca poporul in urmatorii 40 de ani.

Singuratatea este uneori chiar necesara pentru a ne reculege in fata lui Dumnezeu. Domnul Isus “S-a suit  pe munte sa se roage, singur la o parte.”(Matei 14.23)

Voi incerca sa numesc singuratatea care este dupa voia lui Dumnezeu pustiu.

Pustiul este locul unde omul este purificat si in el se dezvolta caracterul lui Dumnezeu. In perioada noastra de pustiu este important  sa-I permitem lui Dumnezeu sa-si faca voia Lui in viata noastra. Lasa-L pe El sa se ingrijoreze cu privire la cum va functiona totul si cum vor lucra toate lucrurile impreuna...tu doar sa te lasi calauzit de El.

            Pustiul este locul unde ne duce Dumnezeu pentru a ne invata ca orice incercare de a face ceva pentru El, fara a avea calauzirea si capacitatea date de El, e fara folos, e zadarnic; este locul in care Dumnezeu ne incearca, ne smereste, ne curateste si rodeste in noi caracterul Sau. Este terenul de pregatire pentru slujirea viitoare. Cand El ne duce in pustie o face pentru a vedea daca suntem flamanzi dupa El sau daca vom flamanzi dupa confort si placere. Trecem printr-o vreme de uscaciune, de seceta spirituala pentru ca noi sa devenim insetati dupa El. Nu te afli in acest desert pentru ca tu ai  pacatuit; te pregateste pentru schimbarea care va veni.

“Iata, voi face ceva nou, si-i gata sa se intample: sa nu-l cunoasteti voi oare? Voi face un drum prin pustie, si rauri in locuri secetoase.”(Isaia 43.19)

Pentru a trece prin pustiu biruitori trebuie sa vedem realitatea asa cum o vede Dumnezeu. Dumnezeu te-a adus in acest loc pentru ca tu sa afli ce este in inima ta.

Nu inceta sa-Lurmezi pe El. Nu te da batut. Fii treaz si pastreaza-ti vie viziunea, nu conteaza cum sunt imprejurarile. Nu conteaza cat de greu iti este, nu uita ca

„...toate lucrurile sunt cu putinta celui ce crede”(Marcu 9.23)

Pentru singuratea ta cere Domnului puterea Sa!

Atata timp cat Dumnezeu este in inima ta, nu esti  singur niciodata!