Când încercări în viață spre tine dau năvală,
Iar vântul te îndoaie, furtuna te doboară,
Rămâi încrezător și nu-ți pierde nădejdea
Oricât de mare și grozavă ar fi în jur primejdia.
Când te încearcă amărăciunea și întristarea vine,
Iar întunericul din noapte e-n fața ta, creștine,
Te-ncurajează și rezistă până vor trece norii.
Așteaptă cu răbdare dimineața, să se arate zorii.
Îngrijorări și temeri de vor lovi mereu
Ca să te-ngenuncheze….Să strigi la Dumnezeu!
El a promis că nu există necaz și îngrijorare
La care să nu dea răspuns, să n-aibă rezolvare.
Și chiar de-ar spumega șuvoaie să te-nece,
Să te dărâme jos, să nu mai ai nădejde;
Mai este o speranță, chiar și când nu-nțelegi
Nici rostul încercării prin care astăzi treci.
Căci nu există-n lume problemă, încercare
Pe care Domnul să n-o știe, să fie la-ntâmplare.
El, care ți-a purtat până acum de grijă-n toate
E în control, la timpul Său, și din necaz te scoate.
