Ce binecuvântați am fost

Ce binecuvântați am fost să știm c-avem un Tată
Care în fiecare zi, cu drag, grija ne poartă.
În anul care a trecut, noi am văzut prea bine
Iubirea Sa de Dumnezeu, care uniți ne ține.

Ce binecuvântați am fost cu bucurii nespuse,
Cu sentimente și-ntâmplări de Dumnezeu conduse.
Ne-a binecuvântat mereu, chiar și prin încercare;
Și când am plâns și ne-a fost greu, tot ne-a dat rezolvare.

Când ne-am rugat și n-am știut ce cale să alegem,
Nu ne-a lăsat pe-un drum greșit, străini să nu-nțelegem.
El ne-a condus și pas cu pas ne-a luminat cărarea
Când, frământați și în necaz, ne încerca răbdarea.

Ce binecuvântați am fost s-avem așa Părinte,
Care duios ne-a mângâiat cu sfintele-I cuvinte.
Când mari poveri ne-au apăsat și griji aveam în minte,
Ne-a dat curaj să ne-ncredem, să mergem înainte.

Ce binecuvântați am fost din zori și până-n noapte,
Să ne hrănim, să ne-mbrăcăm, lucrând cu spor în toate.
Și de nimic nu am dus lipsă în cele pământești,
Când sufletul sorbea cu dor cuvintele cerești.

Ce binecuvântați am fost când am putut s-aducem
O bucurie, un cuvânt, o mângâiere dulce
Acelor care așteptau, tăcuți, s-apară o lumină
În viața lor și se rugau smerit pentru o zi senină.

Ce binecuvântați am fost și ne simțim întruna,
Când pacea ne cuprinde-ades și înfruntăm furtuna.
Și binecuvântați vom fi de-acum până-n vecie
Cu viață veșnică, minuni și o nespusă bucurie.

Şi a mai trecut un an

Iată-ne ajunşi din nou la final de an, în care pare că se încheie o etapă a existenţei noastre şi o alta stă să înceapă. Este momentul să analizăm ce a mers bine şi ce nu, ce am reuşit să obţinem şi ce mai putem face. Întotdeauna este loc de o schimbare. Dacă îţi doreşti o schimbare în bine la nivel personal, te îndemn să cauţi să te apropii de Dumnezeu mai mult. Doar aşa vei reuşi în orice schimbare dorită la nivelul inimii. 

Privind la anul ce s-a încheiat, văd atâtea binecuvântări pe care, de una singură, niciodată nu aş fi putut să le dobândesc în viaţa mea, fără ajutorul şi călăuzirea primite de sus. A fost un an deosebit, chiar unic pentru mine. Şi nu am decât cuvinte de mulţumire către Domnul Dumnezeu.

Unele lucruri propuse pentru acest an au ieşit, dar la altele mai este de lucrat. Nu obosi în urmărirea scopului tău dacă ai început o lucrare bună. Perseverează şi bucură-te de reuşite. Ce nu a ieşit să fie o motivaţie în plus pentru a încerca cu un şi mai mare entuziasm.

În anul ce vine stabileşte-ţi noi ţinte şi nu te abate de la scopul pe care vrei să îl atingi. Şi nu uita: cu Dumnezeu orice lucru este posibil!

“Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi înălţa! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioşie.”(Isaia 25.1)

Când spui Crăciun, la ce gândești?

Când spui Crăciun, ce-ți vine-n minte?
Sunt luminițe, globuri, brad,
Cadouri, cozonaci, colinde?
Numai acestea te atrag?

Când spui Crăciun, la ce gândești?
La sania ce moșul cară
Și renii-aceia din povești
Ce mulți copii visează-n iarnă?

Când spui Crăciun, ce vezi în față?
Pe sfântul Prunc născut în iesle,
Ce a schimbat întreaga viață
A celor ce aveau să creadă ce zisese?

Când spui Crăciun, ce simți în suflet?
Ce sentiment e mai presus?
Ai bucurie, curat cuget
Să te apropii de Isus?

Când spui Crăciun, mai iei aminte,
Zâmbind cu drag, să dăruiești
Mai mult decât mii de cuvinte,
Să fii exemplu cât trăiești?

Când spui Crăciun, mai meditezi
Ce mai sărbătorești, de fapt?
Nu-i o petrecere, nu vezi?
E Fiul Celui Prea Înalt.

Când spui Crăciun, îți amintește
Și caută-L pe Dumnezeu.
Atunci El S-a născut ca rege
Pentru sufletul tău și-al meu.

Cum te pregătești de Sărbătoare?

Cu ce gânduri privești perioada numită, de cei mai mulți, Crăciun? Ce sentimente îți stârnește? Unii trec indiferenți și își văd de lucru ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, alții se bucură la ideea unei alte sărbători în care pot să fie liberi și să petreacă după bunul plac alături de prieteni sau familie. Unii par  indiferenți și ușor deranjați, pentru că nu-s de acord cu atmosfera creată sau că nu ar corespunde cu perioada reală a nașterii Domnului, alții spun că pentru ei toate zilele sunt la fel și că nu trebuie sărbătorită o zi anume. Unii deranjați de prea multă spiritualitate au înlocuit „Christ” cu o necunoscută „X”.  Mulți așteaptă sacul moșilor imaginari. Pentru alții înseamnă cadouri oferite sau primite. Unii zic că-i sărbătoare cu origini păgâne, alții preferă colindele și bradul împodobit. Unii se apropie mai mult de lăcașurile de închinare sau participă la diverse programe.

            Tu, cum privești? Cum ar trebui privită această sărbătoare? Cum ar vrea Dumnezeu să ne raportăm la această perioadă care ne reamintește de lucrarea minunată prin care Domnul și-a trimits Fiul fără de păcat în lumea murdară ca dar de răscumpărare pentru păcatele noastre?

            Poate cu iubire, cu bunătate, cu o inimă deschisă spre El? Să te bucuri chiar și de frumusețea emanată de un loc frumos decorat, să iubești și pe cei care nu îți împărtășesc crezul la nivelul lucrurilor mărunte, dar care adesea nu au valoare veșnică?

            Nu te împotmoli în explicații și strădania de a dovedi ce crezi tu, câtă vreme celălalt nu poate renunța la unele lucruri pentru că așa a primit el, ci mergi mai în profunzime și arată-i frumusețea trăirii unei inimi schimbate de prezența Sfântului sărbătorit.

            Adevăratul creștin se bucură de sărbătoare, de faptul că Numele Domnului mai poate fi pronunțat, de colind, de reamintirea evenimentului de acum 2000 de ani și se cercetează pe sine.

            Nu lăsa ca bucuria să îți fie furată de părerile oamenilor! Dorește-ți însă ca și ei să poată cunoaște fericirea pe care numai Domnul o poate aduce în inima lor. Dacă reușești să-i apropii de El, atunci ferice de tine!

            Adevăratul creștin se bucură de vestea cea bună care i s-a făcut cunoscută, și aduce laudă Celui născut să aducă mântuirea. Cercetează adevărul și se lasă transformat. Da, este motiv de bucurie, după cum a anunțat și îngerul: „Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” (Luca 2:10-11)

Conflictul

Apare subit, neașteptat și neanunțat, dar strică bucuria prezentului. Avem păreri diferite. Gândim diferit. Vedem același lucru din mai multe unghiuri. Uneori este greu să înțelegem ce anume îl supără pe celălalt. Pentru noi un lucru este bun și nu înțelegem de ce lui i se pare rău. Suntem diferiți. Și poate nici unul, nici celălalt nu are o problemă. Perspectiva fiecăruia este corectă într-o anumită măsură. Avem o sensibilitate diferită la același lucru. Suntem ființe fragile la nivelul sufletului și al sentimentelor, încât mă întreb… cine ne va putea înțelege pe deplin? Cel care ne-a creat. Da, El și numai El ne știe și înțelege frământările atunci când ceilalți nu ne înțeleg. David exprimă atât de sugestiv mâhnirea prin psalmii săi.

„Pentru ce te mâhnești, suflete, și gemi înlăuntru meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda.” (Psalmul 42:5)

„Sunt foarte amărât: înviorează-mă după Cuvântul Tău!” (Psalmul 119:107)

Nu știu de care latură a conflictului te afli, dar pot să îți spun că, de oricare parte te-ai afla, ai ceva de făcut. Poate ești acela care i-ai greșit semenului tău sau poate că el ți-a greșit. Caută împăcarea. Nu ține supărarea.  Semnul maturității spirituale este căutarea restabilirii legăturii păcii între voi doi.

Uneori din grabă, lipsă de înțelepciune și chibzuință, putem reacționa greșit și să rănim astfel cugetul fratelui nostru…

Dacă ți s-a greșit, iartă, și nu mai zăbovi. Și tu ai fost iertat, așa că, de ce să ții o supărare doar pentru că nu-ți poți stăpâni mânia și dorința de a-ți vedea dreptul împlinit? Îți amintești pilda datornicului? Căruia i s-a iertat datoria de către stâpân, dar el nu a iertat celui ce-i era dator? Aceeași morală se aplică și pentru noi. „Și tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său. (Matei 18:35)

Poate ți s-a greșit din neștiință. Cu atât mai mult să ierți. Și chiar dacă voit ți s-a greșit, tot trebuie să ierți. Gândește-te la Domnul Isus, care a suferit pe cruce, și în culmea chinului Său a putut să se roage, spunând despre cei care îi făceau rău: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” Crezi că ție ți s-a greșit mai mult?

Ia atitudinea de rob al Domnului, dacă vrei să Îi slujești: „Robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toți, în stare să învețe pe toți, plin de îngăduință răbdătoare, să îndrepte cu blândețe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința ca să ajungă la cunoștința adevărului; și venindu-și în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinși ca să-i facă voia.” (2 Timotei 2:24-26)

Astfel dar, orice situație care ar aduce conflict în viața ta, ar putea fi rezolvată în ceea ce ține de tine. Nu îți pierde pacea. Conflictul este inamicul numărul unu al pierderii păcii din inima ta. Iartă, caută împăcarea, lasă jos orgoliul și urmează exemplul Celui pe care spui că Îl iubești și care a spus că „ cel ce vrea să fie cel dintâi, trebuie să fie cel din urmă și slujitorul tuturor.”

Care este darul tău?

Poate ți s-a pus întrebarea aceasta sau poate că ai meditat la ea, privind cu nedumerire, deoarece nu găsești nimic care să te pună în evidență într-un anumit domeniu al vieții tale spirituale. Cel mai adesea ideea de dar a fost asociată cu ceva ce izbește privirile, cu ceva prin care să te remarci, lucru care, de cele mai multe ori, nu face bine vieții tale spirituale și care te poate duce chiar și până în culmile mândriei.

Poate ai remarcat că în cercurile religioase sunt remarcați prin daruri cei care au o voce deosebită sau abilitatea de a comunica în public din învățătura biblică. Dar aceștia nu reprezintă decât o mică parte a celor care alcătuiesc Trupul Domnului Hristos, nu-i așa? Atunci se ridică întrebarea: ceilalți ce daruri ar trebui să aibă? Sunt felurite daruri, dar este același Trup, sunt multe daruri, dar nu toate sunt bine cunoscute. Astfel, cineva care nu are prea multe talente vizibile ar putea spune: „care este darul meu? Eu nu am niciunul?”. Și sunt mulți creștini care și acum își caută darul sau darurile cu care ar putea să Îl slujească mai bine pe Domnul. Trebuie să înțelegem un alt adevăr când vine vorba despre daruri. Acestea sunt date pentru folosul altora și nicidecum pentru a ne evidenția pe noi înșine înaintea lor. Apostolul Pavel mai spunea: „Cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Și dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit?” (1 Corinteni 4:7)

Uneori ni se pare că doar cei din față sunt aceia cărora Dumnezeu le-a dat daruri. Gândește-te însă că și ție ți-a dat posibilitatea de a fi de folos Trupului Domnului. Dacă am avea toți același dar, cu siguranță că nu am putea acoperi toate nevoile Bisericii. Dar tocmai aceasta este ideea. Nu este întâmplător mediul în care trăiești, nici anturajul în care te situezi sau biserica în care te afli acum. Pretutindeni tu poți face o slujbă, poți lăsa o mireasmă plăcută, poți da sens vieții altora prin lucruri simple, prin gesturi și fapte mărunte, prin cuvinte care zidesc și prin multe alte modalități care îndreaptă privirea înspre bunătatea și grija Domnului.

Pe de altă parte, doar începând să faci lucruri noi, să te implici în lucruri despre care nu știi dacă le-ai face bine, vei putea să descoperi un anumit dar în slujire și nu numai. Roagă-te, începe să faci ceva nou și de folos, observă dacă acel lucru aduce zidire, îmbărbătare, chiar și pentru o persoană… Îmi amintesc cum, cu ani în urmă, pe când începusem timid a scrie, cineva, care nu mă cunoștea în mod personal, m-a încurajat să merg înainte, și acel lucru mi-a dat avânt chiar și atunci când multă vreme am crezut că ceea ce fac este inutil. Și mi-am zis că, dacă numai unei persoane îi va fi cândva de folos, se merită toată osteneala. Uneori poți să încerci un lucru, și la un moment dat să constați că nu este tocmai cel potrivit, că deși ai început cu avânt, acum ți s-au tăiat aripile. Nu-i nimic. Poți începe ceva nou. Niciodată nu va fi suficient să îți dezvolți o singură abilitate. Mereu va exista ceva ce poți face, cu resursele de la momentul respectiv. Doar acela care nu vrea să investească va spune că nu poate face nimic util.

Se merită să îți folosești darurile? Da, și vei avea parte și de bucurii, și de tristeți. Bucurie datorită faptului că vei vedea că poți fi de folos pentru ceilalți creștini, din partea cărora poți primi și încurajări. Tristețe deoarece vor  fi împotriviri, momente de deznădejde cu privire la slujba ta, oameni cărora nu le va plăcea și uneori îți vor sta împotrivă. Și totuși, dacă o lucrarea este de la Dumnezeu, va dăinui.

Există riscul ca în timp să te mândrești și să uiți că nu îți aparține meritul de a face acea slujbă. Rămâi smerit, chiar și după binecuvântare, căci doar așa darul tău va fi de un real folos Bisericii Domnului Isus.

Ce faci cu viața ta?

Ce ai ales să faci cu viața ta?
Vezi? Timpul trece, iar clipele ușor se duc.
Trece în zbor tristețea, trece și bucuria,
Iar viața ta în pas grăbit se-apropie de amurg.

Cât mai aduni și pentru ce alergi?
Cât investești în lucruri pieritoare?
Încă mai este timp să te gândești
Cum ai putea să dai vieții valoare.

Ce faci cu viața ta și încotro te-ndrepți?
Atât de prețioasă este orice clipă…
Ai grijă la ce cugeți și cum o petreci:
În lucruri pentru suflet sau numai în risipă?

Oprește-te din drumul tău al cărui scop nu-l înțelegi!
Fii înțelept, stai drept, Scriptura cercetează,
Ajută pe cel slab și vei avea ce roade să culegi
Atunci când la final viața încetează.

Dă sens vieții tale, aleargă doar spre țintă;
Căci premiul alergării te-așteaptă dacă lupți.
Mai meditează astăzi la viața ta măruntă,
La  drumul cel de lacrimi spre care te îndrepți.

Ce faci cu viața ta? Te-ai hotărât de-acuma
S-o iei pe-o cale nouă, să mergi pe-un drum curat?
Calea credinței se numește și este numai una;
Mergând pe ea cu sârguință, tu vei fi transformat.

Iar cu credincioșie de vei umbla smerit în toate,
Pe acest drum îngust al vieții tale pe pământ,
Vei primi în dar de la Acel’ care ți-a dat suflare
Viața veșnică promisă prin al Său Cuvânt.

Duşmanul întristare

Ai aflat o veste ce te-a bulversat şi te gândești cu teamă la consecințele pe care un anumit lucru le poate avea pentru viitorul tău și al celor din jur. Involuntar, un val de tristețe te cuprinde și te simți înlănțuit în mrejele ei. Chiar dacă vrei să te ridici, totuși amintirea acelui lucru revine iar și iar, ținându-te captiv într-o stare  de neputință și deprimare, astfel încât nu mai poți vedea decât acel lucru rău, pe lângă atâtea binecuvântări primite.

Mi s-a întâmplat să trec pe aici. De aceea vreau să îți spun ce am învățat eu că trebuie să fac pentru a nu rămâne în această stare extrem de periculoasă:

-Am zis că vreau să mă ridic, să nu rămân în această stare, victimizându-mă fără rost, pentru că nu voi realiza nimic plângându-mi de milă, oricât de grea ar fi situația.

-Am conștientizat că există o luptă la nivel spiritual. Dușmanul meu fiind în prim plan tristețea și deznădejdea. După ce mi-am dat seama că pot lupta împotriva lor, am zis: „Ce trebuie să fac?”

-Am renunțat să mai fac scenarii negative cu privire la ceea ce ar putea urma să se întâmple, lucruri care doar aduceau îngrijorare și temeri. Indiferent ce ar urma, nimic nu poate fi la întâmplare. Eu am un Dumnezeu care mi-a purtat de grijă, și o va face în continuare, chiar dacă ar trebui să trec printr-o groapă cu lei sau printr-un cuptor aprins.

-Am deschis Biblia și mai cu sârguință am început să adun provizii, să îmi hrănesc sufletul cu Apa ce îl putea înviora și lumina mintea, să mă rog şi să văd că situația nu poate fi atât de rea precum am crezut.

-Am decis să mă încred până la capăt, și indiferent cum ar evolua lucrurile, să accept  și să pot spune: „Mulțumesc Doamne!”, chiar dacă acum nu înțeleg de ce.

„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta mea biruitoare.” (Isaia 41:10) “Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, încrede-te în El și El va lucra!” (Psalmul 37:5)

Nu este întotdeauna ușor, poate nu vei reuși să parcurgi toate aceste etape, dar dorința de a te ridica, conștientizarea luptei, încurajarea primită din Cuvânt și predarea deplină în brațele Domnului pot fi uneori singura soluție salvatoare din cursa dușmanului întristare.

Când trebuie să iei o decizie

Când înainte îţi apare un drum nou și atât de necunoscut, nu este ușor să iei decizia de a merge pe el fără îndoieli. Luarea unei decizii poate părea simplă în ochii unora sau extrem de dificilă pentru alții. Nu este ușor să iei o decizie. Să o alegi pe cea bună este lucrul ce pare și mai dificil.  Când nu știi încotro să te îndrepți într-un anumit domeniu, când o etapă din viață s-a încheiat și urmează o alta nouă și nu știi ce drum ar trebui să urmezi, ia aminte la câteva lucruri:

- lasă în urmă trecutul... oricât de plăcută a fost rutina în care te-ai obișnuit și din care tocmai ai ieșit, nu trebuie să te mai gândești la cum a fost în trecut. Acum urmează ceva nou...

- dacă tocmai ai reușit să faci o alegere, nu mai ezita. Poate te întrebi: „Dacă drumul acesta nu va duce nicăieri? Dacă voi falimenta? Dacă mă voi strădui, iar la final nu voi culege nici un rod bun?” Ți s-a întâmplat să gândești așa, mai ales la început de drum? Nu este ușor să iei o decizie înțeleaptă, uneori va părea că e o nebunie lucrul pe care îl începi, la care te gândești acum și al cărui final nu îl poți imagina. Uneori ceea ce trebuie să faci este să nu stai pe loc, așteptând. Acționează! Intră pe un drum și observă confirmările. Pe măsură ce înaintezi vei vedea dacă drumul acela este cel potrivit sau nu. Doar stând și nefăcând nimic, lucrurile vor rămâne pe loc, iar grija ta cu privire la acea decizie te va frământa în continuare.

- ia decizii ținând cont de conștiința altora, de felul în care îi va influența și pe cei din jur. Urmărește în ce fel îți poate afecta liniștea și bunăstarea familiei.

- gândește-te ce efect va avea această decizie asupra bunăstării tale spirituale, mintale, emoționale sau fizice... Implică un compromis dincolo de care nu vei putea trece? Implică un ajutor pe care doar acceptând acest drum îl poți acorda? Vei putea face bine sau rău?

            Dar ce să faci atunci când nu vezi nici un drum bun de apucat? Atunci când nu ai nici o siguranță în ce privește următorul pas? Dacă nu vezi nici o lumină poate e vremea să mai aștepți până ce vei zări acea luminiță care să te direcționeze corect. Nu știu alt îndrumător mai bun decât acela pe care l-am avut în tot acest timp... ”Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea.”(Psalmul 119:105) Atunci când nu am știut încotro, m-am rugat și am mers înainte cu gândul că, dacă îmi doresc voia divină în viața mea, chiar și drumul necunoscut pe care merg va duce înspre binele meu și nu mă voi rătăci pe el.

            Unele decizii te vor costa. Uneori va fi nevoie să riști cu un preț mare. Estera s-a riscat să mergă la împărat, măcar că acest lucru putea să-i aducă moartea. Cu toate acestea, ea a luat decizia în baza ascultării de Mardoheu, care lucra după porunca divină. Astfel, o decizie care putea să aducă moartea unei singure persoane, a dus la salvarea unui popor întreg.

            Iosua și Caleb au decis să mergă înainte, măcar că toți cei aleși să iscodească țara Canaanului au dat înapoi, înspăimântați de oamenii uriași.  Măcar că adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, cei doi au decis să mergă înainte, să lupte și să ia în stăpânire țara, prin credința că Domnul le va da izbândă.

            David a decis să meargă prin credință și să înainteze în lupta împotriva lui Goliat, deși omenește nu avea nici o șansă de reușită. El s-a bazat pe ajutorul lui Dumnezeu.

            Daniel a decis să nu își întineze conștiința, a ales o cale diferită de ceea ce autoritatea supremă a vremii i-o impunea. El a decis să mergă înainte și să urmezeu calea credinței în singurul Dumnezeu adevărat, măcar că acest lucru l-a pus în numeroase primejdii de moarte.

            Deciziile lor au implicat curajul. Puteau să își piardă viața, dar mai presus de viața lor a contat scopul pentru care luase acea decizie.  Uneori este nevoie de o doză de curaj pentru a face față provocării deciziei pe care tocmai ai luat-o. Nu este vorba despre o îndrăzneală fără judecată, ci de a merge cu credință, că Dumnezeu va lucra, bazat pe promisiunile Sale.

            Indiferent de decizia ce o vei avea de luat, pășește prin credință. Uneori poate părea extrem de dificil să iei o decizie bună, dar ceea ce trebuie să faci uneori este doar să pornești și să crezi că, dacă ai ca și țintă împlinirea voii Domnului pentru viața ta, orice decizie la care nu ai o siguranță de 100% nu te va duce înspre eșec, ci spre un drum nou cu provocări, pe care nu vei porni singur.„Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci El va fi călăuza noastră până la moarte.”(Psalmul48:14)

Cugetări alese din umblarea cu Dumnezeu

Cu bucurie vreau să vă anunț publicarea primei mele cărți, intitulată „Cugetări alese din umblarea cu Dumnezeu”. Este o carte pentru suflet, în care puteți să găsi răspunsuri la diverse frâmântări și cuprinde gânduri din perioada tinereții mele, pe care am ales să le expun în speranța că vor fi de folos și altora.

            “Cugetări alese din umblarea cu Dumnezeu” cuprinde o colecţie de gânduri alese pentru suflet, meditaţii şi devoționale scrise de-a lungul timpului cu emoţie, dor, tristeţe sau bucurie.

            Veți regăsi o succesiune de trăiri surprinse în diferite etape ale vieții din care am avut de învăţat. Acestea vă pot fi comune dacă dorăți să trăiți o viaţă ghidată după principiile biblice. Meditaţiile abordează aspecte ale vieții de credinţă, îndeamnă la cercetare în ce privește relația cu Dumnezeu şi încurajează trăirea creştină, în ciuda obstacolelor la tot pasul.

            Pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu... şi doresc ca toţi oamenii să poată simţi bucuria prezenţei Lui în inima lor. Într-o lume umbrită de confuzie, El aduce răspunsuri, şi în locul unde întunericul domneşte, aprinde o lumină prin Cuvântul Său revelat. Aici am privilegiul să vă pot împărtăşi lucruri pe care le-am descoperit mergând pe calea credinţei. Cugetări din ultimii 10 ani am ales să le expun într-un mod simplu, motivator, sensibil în cele 424 pagini ale cărții.

            Pentru comenzi, puteți lăsa un email la adresa: symy.divinice@yahoo.com

Îmi va fi bine atunci când îți va fi bine

Să cauți mereu binele celuilalt nu este întotdeuna ușor. Nici măcar atunci când îl iubești. De ce? Pentru că avem o fire care își manifestă adesea egoismul, răutatea, nerăbdarea și iartă greu. Viața în doi este un examen evident pentru firea veche. Și este cu atât mai greu cu cât iubirea de sine este în control. Ce ai vrea să îți facă celălalt trebuie să faci și tu întocmai.

„Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel” (Matei 7:12). Cum ai putea să faci astfel? Sunt câteva lucruri pe care le-am descoperit că ajută în acest proces.

Să ceri putere pentru a rezista, pentru a birui ispita mâniei, a aprinderii, a certurilor care pot apărea din lucruri mărunte.

Să ceri putere pentru a face cu plăcere binele celuilalt, să porți grija, să aduci un zâmbet, o bucurie, un gest afectiv, chiar și atunci când poate nu ai dispoziția necesară. Viața în doi are provocări multiple. Dacă ai crezut că dorințele tale se vor împlini odată cu trăirea unei vieți împlinite alături de jumătatea ta, află că doar o parte din ele se vor împlini. Dar vor apărea noi provocări.

Să iubești e cea mai mare provocare. Să te dăruiești, să te jertfești, să faci tot ce ține de tine pentru fericirea celuilalt este o provocare a vieții în doi.

Să cauți pacea atunci când, iminent, cel rău îți dă motive să te tulburi. „Cine iubește viața și vrea să vadă zile bune să-și înfrâneze limba de la rău și buzele de la cuvinte înșelătoare. Să se depărteze de rău și să facă binele, să caute pacea și s-o urmărească” (1 Petru 3:10-11).

Să corectezi cu blândețe, conștientizând cât de diferiți suntem și că obiceiurile dobândite în timp nu se schimbă ușor.

Să te porți cu răbdare… uneori vei avea impresia că îți vei ieși din fire, dar este numai o părere. Nu există ispită mai mare decât puterea omenească. Aici este un test major și vom avea mereu de lucrat.

Să ierți oricând, oriunde și oricât de mult se poate. Niciodată nu lăsa pe mai târziu iertarea. „Fiți și voi buni unii cu alții, miloși,  și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32).

Să lupți pentru binele celuilalt. Nu este destul să-i dorești binele, ci trebuie să și lucrezi la aceasta. Să lupți, pentru că vor apărea piedici pe această cale. Să faci mai mult decât ți-ai fi dorit pentru tine. Este luptă pentru fire, dar este și bucuria ce vine atunci când binele celuilalt devine parte a bucuriei tale. Aici este frumusețea. Dragostea învinge orice obstacol.

„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul” (1 Corinteni 13:4-7).

Trebuie să fii conștient(ă) de următorul adevăr, care să devină o parte din gândul tău: „În ciuda atacurilor ce vin din firea veche, dorința mea va râmâne întotdeuna binele tău… Atunci când binele tău va fi și al meu, relația va funcționa fără eforturi. Rolul meu este să aduc fericire pe chipul tău, pentru că pot fi o persoană fericită cu adevărat alături de o persoană care este deja fericită. Astfel, „Domnul ne va da și fericirea, și pământul nostru își va da roadele” (Psalmul 85:12).

Misterul dragostei

Încerc să înțeleg misterul ce unește două inimi. Cum de este posibilă această unire spirituală, sufletească, fizică? O asemenea lucrare nu poate fi decât rodul unei povești scrisă atent de un Autor ce dă viață personajelor sale  într-un mod original. Dar aici nu vorbesc despre o poveste, ci despre o realitate. Despre dragostea aceea care unește mai presus de logică, de organizare, de planuri… Acea dragostea care este pusă în inimă de Dumnezeu. Doi oameni atât de diferiți să simtă împreună, să se apropie pas cu pas și să formeze o familie… Este o taină. Nu vorbesc despre acei fluturași în stomac care dispar la ceva timp după consumarea emoției, ci de aprinderea focului dragostei. Ea începe cu o mică flacără care se aprinde, mai apoi are nevoie de ceva bușteni care ard mocnit până ce se formează jarul și presupune o maturizare… Poate fi încercată. Proba focului o va verifica. Dacă e doar pasiune sau atracție se va stinge treptat. Dar dacă e o sămânță ce crește treptat și înflorește, va rezista presiunilor înconjurătoare.

Cum pune Dumnezeu doi oameni împreună? Cum de ajung să se cunoască, deşi îi despart atâta distanţă? Cum de există acea apropiere şi cum de se plac, deşi încă nu se cunosc? Este o minune, minunea aceea care trece dincolo de palpabil, de planul omenesc, de ceea ce dorești sau îți imaginezi. Când Dumnezeu îţi scrie povestea de dragoste, pregăteşte-te să înfrunţi tot felul de stări, de încercări, de vânturi ce vor căuta să te dărâme… Rămâne acea siguranţă în suflet, acel DA, prin care El te face să mergi mai departe în ciuda obstacolelor. Când El se implică, nu ştiu cum va fi, dar va fi plin de surprize. În nici un caz uşor, dar te vei şi bucura.

Dumnezeu o aduce pe Rebeca la Isaac, pe Rahela o scoate la fântână în calea lui Iacov, pe Rut o trimite pe ogorul lui Boaz… Și acestea sunt doar câteva dintre poveștile reale descrise în Biblie. Și povestea ta poate fi una dintre ele. Nu știu pe tine unde te va duce, dar în felul Său de a lucra există un plan original, care adesea te poate lăsa în uimire. O vreme crezusem că aceste povești sunt doar pentru alții, și că voi fi sortită regretelor. Și aceasta în ciuda faptului că a existat în permanență o speranță ce m-a însoțit de când am decis să las creionul poveștii mele de iubire în grija Creatorului, pentru a o scrie El pas cu pas… Nu s-a întâmplat imediat. Au trebuit să treacă mulți ani, timp în care speranțele scadeau, eșecurile mă făceau sa dau înapoi, iar așteptarea părea a fi o fata morgana.

Nici o poveste nu este perfectă. Există obstacole peste care, dacă trecem, devenim mai puternici. Există și lacrimi care purifică ochiul spre a vedea mai clar ce trebuie ales. Și mai există și acea minune a faptului că poți fi chiar tu protagonistul, că totul poate deveni real și pentru tine.

Poate că ai eșuat și ai inima frântă. Nu te închide față de dragoste. Ea poate renaște. Iubitul își are vremea lui. Nu te încăpățâna să insiști în ceva ce știi că nu poate duce la permanență, dar luptă atunci când ai primit încredințarea că este pentru tine. Am trecut prin multe etape, ajungând să cunosc frângerea, durerea, dezamăgirea, tristețea, bucuria.

Nu rămâne în tristețe. A fost cea mai greșită alegere pe care am făcut-o vreodată. Viața este făcută pentru a continua să speri. Ea nu se termină odată cu o relație frântă sau cu un vis refuzat. Autovictimizarea nu face decât să înrăutățească lucrurile.

Nu aștepta perfecțiunea care nu există decât în aparență. Ambalajele frumoase nu ascund întotdeauna produse de cea mai bună calitate.

Acceptă minusurile. Nu le lăuda, dar învață să le acoperi. Asta face dragostea și le ajută să se transforme în plusuri.

Bucură-te de fiecare clipă. Singurătatea îți dă încă posibilitatea de a crește, de a face lucruri ce îți pot fi de folos pe viitor. Poți încă visa cu ochii deschiși și să te bucuri de clipele ce le dorești. Scrie câteva scrisori pentru cineva special, chiar dacă nu-l cunoști, și la vremea potrivită vei vedea ce impact va avea.

Dragostea este un mister ce nu poate fi explicat prin cuvinte. Cea mai frumoasă poveste de dragoste poate fi scrisă doar de Dumnezeu. Alege să Îl implici întru totul în alegerile, gândurile, planurile tale și te vei bucura de un rod minunat.

Piatra de temelie a familiei

Familia este precum o construcție. Dacă amândoi punem cap la cap fiecare cărămidă și o așezăm corect, atunci avem șanse să iasă ceva stabil și trainic. Pentru a construi un cămin este nevoie de înțelepciune. Se construiește greu, dar se dărâmă ușor.

Mai întâi este nevoie de o temelie solidă. Pe ce vrei să îți clădești căminul? Contează să pornești corect. Orice greșeală de la temeilie va costa mai târziu, și cu greu o mai poți îndrepta. Ai grijă cum pui temelia relației tale. Baza contează foarte mult.

Într-o familie, fiecare trebuie să vină cu câte o piatră pentru zidire, fiecare aduce câte o îmbunătățire. Fără o reciprocitate în ce privește creșterea relației, aceasta nu va putea dăinui. Frumusețea constă tocmai în aportul pe care fiecare îl aduce, prin încurajarea, prin dorința ca să fie de folos celuilalt, prin dăruirea fără speranță de răsplată.  Și toate se fac cu dragoste și din dragoste. Este o disciplină a iubi și a decide să faci tot ce îți stă în putință ca relația în familie să meargă bine. Nu va fi întotdeauna ușor, dar piatra de temelie pe care o pui are o importanță colosală.

La baza unei relații trebuie să stea o temelie. Alege să ai o temelie pusă în Domnul Isus Hristos. Ceea ce începi trebuie să fie ancorat în învățătura Sfintei Scripturi. Ea ne învață dragostea și respectul, cele două lucruri esențiale pentru trăinicia unui cămin. Urmând învățăturile Sale te vei bucura de armonie și vei descoperi adevărata înțelepciune, necesară pentru a duce o viață de familie împlinită. Să acoperi, să ierți, să crezi în celălalt chiar și atunci când îți înșeală așteptările, să faci bine și atunci când ți se răspunde cu rău, să iei apărarea, să ajuți, să lucrezi fără a te da înapoi și tot ce începi să duci la bun sfârșit. Așa dăinuiește o familie.

Decide să iubești chiar și atunci când nu vei primi ceea ce îți dorești sau când dorințele tale nu coincid cu așteptările pe care le-ai avut. La baza unei relaţii sănătoase stau dragostea, respectul, încrederea, sinceritatea, comunicarea, iertarea şi multe alte elemente fără de care s-ar destrăma foate curând.

Mă gândeam… ce poate ține doi oameni împreună atâta timp? și mi-am dat seama că liantul unei relații de familie este angajamentul dragostei. Nu doar acea dragostea pasională, care atrage uneori, dar care în timp se diminuaeză, ci acea dragoste ce reprezintă o alegere conștientă, personală, voită. Atunci când rațiunea se împletește cu sentimentul, rezultă o dragoste durabilă.

Apropierea sufletească și spirituală a celor doi nu se poate realiza în absența unității determinată de apropierea de Dumnezeu. Tot ce începe cu Dumnezeu, va dăinui. Chiar dacă vor veni încercări, vor exista incertitudini, toate acestea nu vor putea să clatine acea relație bazată pe o temelie solidă. Atunci când îți încredințezi relația în mâna Dumnezeului ce le poartă pe toate și mergi împreună cu El pe drumul vieții în doi, chiar și imposibilul devine posibil.

Niciodată singur

Adeseori m-am întrebat cum voi putea să reușesc?
Cum voi putea eu face față când îmi e greu și să pornesc?
Dar eu priveam la neputința-mi, la drumul meu îngust și mic,
La ce puteam să fac doar singur, iar singur nu făceam nimic.

Și-n starea mea de deznădejde, din când în când la Dumnezeu
Mi se-ndreptau mintea și gândul, când mi-a răspuns, din cerul Său,
La glasul rugăciunii mele: „Într-adevăr, tu chiar nu poți
Să duci la capăt ce începi azi… Ce tot încerci să te socoți?

Vezi pe Avraam, Moise, Ilie, toți prin credință au făcut
Lucrări mărețe, dar nu singuri, ci când pe mine M-au avut.
Când se-ncredeau în planul Meu, izbândă ei aveau în toate,
Dar când dorința-și urmăreau, umblau greșit în ale lor fapte.

Cu ajutorul Meu vei trece din văi până în vârf de munte,
Dacă mă iei drept călăuză, îți voi fi zid și-ți voi fi punte.
Nu te baza întotdeauna pe ceea ce pricepi și știi,
Căci doar ce vei lucra cu Mine, la timpul său, va dăinui.

Eu sunt cu Tine! Ți-am promis că nu te voi lăsa
Atâta timp cât tu în Mine ți-ai pus încrederea.
Și ce-i prea greu să reușești în drumul tău prin viață
Posibil e prin al Meu har și prin a mea dulce povață.”

Mă uit la viitor și-mi spun: „Voi reuși prin Domnul!
El sprijin îmi va fi mereu, la timp trimite ajutorul.
Și când nu știu ce-am de făcut, lumină îmi trimite.
Cu El nimic nu e prea greu când mâna Își întinde.

Încrede-te, suflet al meu, nu mai privi la tine,
Puterea ta e-n Dumnezeu, la greu, dar și la bine.
Doar împreună când pornești cu El, la drum, e soare.
Să-L binecuvântezi acum și mergi voios pe cale!”

Și tu te-ai lepădat de Domnul?

Ți s-a întâmplat să treci prin momente în care, datorită sentimentului de teamă, rușine sau comoditate, nu ţi-ai mărturisit credința, deși aveai prilejul să o faci? Mă uit la Petru și parcă e o imagine atât de relevantă pentru noi.

„Doamne”, i-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar și în temniță și la moarte.”  Și Isus i-a zis: „Petre, îți spun că nu va cânta astăzi cocoșul, până nu te vei lepăda de trei ori că nu mă cunoști.”(22.33-34)

Deși el fusese acela care I-a zis Domnului că Îl va urma până la moarte, totuși nu a avut nici măcar curajul să-L mărturisească în fața slugilor ce se aflau lângă el în timp ce aștepta, încălzindu-se la foc, atunci când a fost întrebat cu privire la poziția lui față de Domnul Isus.

Poate și tu, care ai spus că vei merge cu Domnul până la moarte și că Îl vei urma toată viața ta, ce ușor te-ai lepădat de Numele Lui prin purtarea ta, printr-o vorbire nechibzuită, printr-o minciună sau printr-o alegere greșită… Ți-a fost rușine de oameni, ți-a fost teamă, și în acest fel te-ai lepădat. Dorința de a le fi lor pe plac, te-a îndepărtat de El. De câte ori ne-am purtat ca și cum nu L-am cunoaște și cât de des ne-am rușinat în fața celor care batjocoreau numele Lui, ne-am temut de cel care-L hulea și am tăcut… „Căci de orișicine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina și Fiul omului de el, cînd va veni în slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri.” (Luca 9.26)

Petru nu a putut nici Îl urmeze îndeaproape de Domnul când a fost luat de lângă ei precum un tâlhar… Petru mergea după El de departe. Ah, să nu stăm și noi departe, urmându-L doar din umbră, iar atunci când suntem trași la răspundere să Îl negăm.

Privirea țintă a Domnului Isus adresată lui Petru, l-a făcut pe acesta să regrete amarnic faptul că îi fusese teamă să își exprime poziția reală față de Domnul. Apăsat de durerea faptului că L-a trădat pe Cel pe care Îl iubise, dintr-o dată s-a simțit neputincios, mic și josnic. Nu putuse nici măcar să-L mărturisescă, dar să își mai dea viața pentru El? El care afirmase cu atâta tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine!” (Matei 26.35).

Petru și-a înțeles căderea și s-a căit, dar era prea târziu… Apoi a plâns cu amar. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Pentru că Petru a devenit un slujitor care avea să mărturisească Numele Lui până la moarte, și încă moarte pe cruce… Simțământul apăsător al minciunii îți poate întuneca conștiința.

Poate ți s-a întâmplat să-L dezamăgești pe Domnul, iar amintirea încă te răscolește, pentru că știi că L-ai trădat prin indiferența ta, prin felul tău greșit în ce privește a fi un îndrumător înspre El, așa cum întotdeauna ai crezut despre tine că vei fi… Lucrurile nu vor rămâne aici. După ce vei fi regretat totul, dacă îți dorești cu adevărat să-I fii un slujitor adevărat, va veni vremea în care Îl vei mărturisi cu îndrăzneală, chiar dacă acesta va duce până la „cruce” în viața ta.

Lecția ce o învață Petru din acestă experiență tristă o exprimă și în epistola sa, atunci când scrie ca și pentru noi „Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândețe și teamă.” (1 Petru 3.15-16)

În aşteptarea mirelui

Poate ai fost sau poate încă aștepți acea clipă în care vei deveni mireasă. Aproape orice fată se gândește cu emoție și bucurie la acest lucru, la acea zi în care va păși alături de alesul inimii sale înaintea celor dragi, declarând iubirea ce i-a unit, iar gândul acesta parcă însuflețește inima ei…

A fi mireasă presupune și un timp de pregătire. Este o vreme plină de emoție, de alergătură, de planuri…

În Sfânta Scriptură, Biserica aleasă de Domnul Isus Hristos este numită mireasa Lui. Cei pe care El îi alege, printre care poate și tu şi eu, sunt numiți mireasa Lui. Astfel că trebuie să acționăm precum o mireasă, să ne pregătim în așteptarea Mirelui preaiubit. Cu cât timpul trece și clipa revederii cu El se apropie, la fel este și cu cei care sunt Biserica Lui; aceștia își doresc cu nerăbdare să-L întâlnească, să-i fie credincioși și să petreacă o veșnicie alături de El.

Cum să ne pregătim? Orice mireasă își alege cu grijă felul în care se va îmbrăca și aranja pentru acea zi specială, dar și rochia care o va purta. Tot așa și noi trebuie să căutăm să  ne îmbrăcăm cu haine albe ale neprihănirii și să ne împodobim cu podoabe sfinte, care nu sunt lucruri de ordin exterior, ci țin de omul ascuns al inimii, de acel duh blând și liniștit, de mare preț înaintea Mirelui ceresc.

Orice mire își dorește o mireasă care să îi fi fost credincioasă de-a lungul vieții ei, chiar dinainte să se cunoască. El ne-a iubit și a mers până într-acolo că a ales să își dea viața pentru Biserica Lui aleasă. Orice mire își iubește mireasa, altfel nu ar fi făcut acest pas, iar această dragoste pare greu de explicat.

Este  perioada în care știi că mai ai atât de puțin de așteptat. Nu este oare timpul revenirii Domnului aproape, iar dorința noastră, ca și Biserică, ar trebui să fie aceea de a-L întâlni cât mai curând? Dorința întâlnirii cu El este caracteristică bisericii, iar lipsa dorinței de a-L întâlni pe Mirele ceresc este dovada faptului că nu-i eşti mireasă. Arde în tine dorul întâlnirii cu El?

Orice mireasă caută să-i fie plăcută mirelui ei, în așteptarea momentului nunții, atunci când bucuria îi va fi deplină. Este cea mai frunoasă și ilustrativă comparație din Biblie, aceea în care Biserica, precum o mireasă, Îl așteaptă pe Domnul Isus Hristos, mirele ei, ca să nuntească împreună.

Asigură-te că veghezi și Îl aștepți în curăție și cu credincioșie atunci când se va întoarce la tine:

„La miezul nopții, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieșiți-i în întâmpinare!” (Matei 25. 6)  Iar atunci, „Cum se bucură mirele de mireasa lui, așa se va bucura Dumnezeul tău de tine.” (Isaia 62.5)

Smerit și după binecuvântare

După o aşteptare îndelungată a urmat o frumoasă victorie. Au fost şi eşecuri, şi întristare, dar nu te-ai dat bătut, ci ai perseverat, cu speranţă şi credinţă.  Și acum parcă ai striga tare, ca să știe toată lumea ce lucru minunat ți s-a întâmplat, ce mare Dumnezeu ai și ce frumos lucrează El, chiar și cu oameni simpli, așa cum spui uneori că eşti. Să rămâi smerit după ce ai fost binecuvântat sau ai avut un succes nu este un lucru ușor. Cere maturitate în credință să nu îți afișezi meritele pentru a fi aplaudat.

Și atunci, ce să faci? Să mergi în cămăruța inimii tale și să te pleci înaintea Aceluia care a făcut posibilă victoria ta. Să Îi mulțumești. Să plângi chiar și de bucurie, și să îi spui tot ce ai pe inimă. Înaintea Sa nu vei putea să te mândrești cu meritul tău care, de fapt, Îi aparține, căci fără ajutorul Lui, ai fi reușit? Gândește-te de la cine ai primit înțelepciunea, resursele și clipa pe care o trăiești. Recunoaște-L în toate căile tale și El va netezi în continuare drumul pe care urmează să mergi. Nu te lăsa orbit de o reușită. Perseverează și continuă să crești, să te dezvolți. O reușită poate fi doar începutul unei serii de procese prin care vei avea de învățat.  Într-o bună zi vei vedea că toate eforturile tale au meritat.

Bucură-te și împărtășește victoriile cu oamenii care te prețuiesc cu adevărat, cu aceia care plâng cu tine și se bucură alături de tine. Nu face din succesul tău o poveste pe care să o răspândești pretutindeni. „Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii şi smerenia merge înaintea slavei.”(Proverbe 15.33)

Învață din succesul tău să îi înțelegi pe alții. Să fii smerit după binecuvântare înseamnă să ai succes, dar să nu îl disprețuiești pe cel care nu a reușit, ci să îl încurajezi să meargă înainte dovedindu-i sprijinul tău. „Cel ce se smerește va fi înălțat.”(Luca 14.11)

Când Dumnezeu te binecuvântează fie cu belșug, fie cu o avansare, fie cu un rezultat frumos sau cu un dar anumit, oprește-te o clipă și analizează scopul pentru care ți-au fost dăruite acestea. Binecuvântarea ta va dăinui doar în măsura în care o vei pune în valoare și vei știi să o împărtășești cu alții. Resursele, capacitățile și darurile care ți-au fost date vor rodi și vor aduce binecuvântare numai atunci când vei fi dispus să le folosești și spre folosul altora.

Rămâi smerit și după binecuvântare! Și, să știi că și eu mă bucur alături de tine! :) 

Păzește-ți inima!

De ce este inima atât de importantă și de ce ar trebui ea păzită mai mult decât orice altceva?

Dacă inima ar înceta să mai bată, viața s-ar opri. Inima este centrul vieții. Ea susține existența. În sens biblic, cuvântul „inimă” se poate referi fie la existența biologică, sufletească sau spirituală, putând semnifica cugetul, sufletul sau mintea.

            „Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții.” (Proverbele 4.23)

De ce anume să îți păzești inima? De răutate, de invidie, de ură, de bârfă, de îngrijorare, de supărare, de un anturaj nepotrivit. Pune un zid de protecție împrejurul ei, astfel încât gândurile vrăjmașe să nu poată pătrunde dincolo de această limită. Dacă le vei lăsa să pătrundă, vei avea ca și rezultat îndoit mai multe lucruri negative. „Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtișagurile, mărturiile mincinoase, hulele.” (Matei 15.19)

            Cum poți să îți păzești inima? Începe prin a cere ajutor Celui care a creat-o și o cunoaște mai bine decât tine însuți. „Pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4.7)

Mai mult decât orice, inima trebuie să fie păzită și de tine. Iar ceea ce ține de tine este să nu o murdărești și să nu lași să pătrundă în ea acele gânduri care ar putea să o întineze.

            Inima poate trece prin diverse stări. Ea fie iubește, fie se bucură, fie are dorințe sau face la planuri. Poate fi tulburată, îngrijorată, rănită sau să-i fie teamă.

            Pentru că „o inimă liniștită este viața trupului” (Proverbele 14.30), de aceea trebuie avut grijă de ea. Cum o putem face?

            -Curățește-ți inima. Rugăciunea trebuie făcută cu o inimă curată, iar „dacă nu ne osândește inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu.” (1 Ioan 3.21) „Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule!” (Psalmii 51.10). Sămânța Cuvântului care ajunge într-o inimă bună și curată face rod în răbdare (Luca 8.15).

            -Trăiește curat, adunând Cuvântul Sfintei Scripturi în inimă, și căutând prezența lui Dumnezeu.

„Strâng Cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.” (Psalmii 119.11)

„Inima îmi zice din parte Ta: caută Fața Mea, și Fața Ta o caut, Doamne!” (Psalmii 27.18)

            -Înconjoară-te de oameni a căror prezență face bine inimii tale. „O privire prietenoasă înveselește inima”. (Proverbele 15.30) O inimă veselă e un bun leac și înseninează fața.

            Nu o lăsa să se tulbure, ci lăudă-L pe Domnul din toată inima, pentru că  „Domnul e aproape de cei cu inima înfrântă.” (Psalmii 34.18)

            „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” (Ioan 7.38)

Dacă vrei ca inima ta să răspândească râuri de apă vie precum un izvor curat, ai grijă cu ce o hrănești, pentru că aceea va genera. O inimă adăpată din Apa Vieții, va genera râuri de apă vie din Izvorul vieții. Astfel vor ieși încurajări, gânduri ziditoare, dorința de a face binele și de a căuta pacea cu orice preț.

            „Luați seama... ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu.” (Evrei 3.12)

            Dacă ce ai mai scump pe acest pământ este ancorat în Dumnezeu, atunci inima ta va fi ascunsă în El, acolo unde este și comoara ta... „Unde e comoara voastră, acolo e și inima voastră.” (Luca 12.34)

            De aceea, ai grijă de inima ta și „Fii tare, îmbărbătează-ți inima și nădăjduiește în Domnul!” (Psalmii 27.14)

       

Predă controlul grijilor!

Predă controlul asupra vieții tale și nu mai frământa gândurile, întorcându-le pe toate părțile! Cu cât ții mai strâns legată problema în mintea ta, cu atât norii îngrijorării se vor răspândi tot mai mult, căutând să-ți întunece mintea. Știi ce se întâmplă atunci când predai controlul? Te eliberezi, inima se liniștește și mintea începe să ți se lumineze. Poate că ai tot dreptul să crezi că ceea ce ți se întâmplă este foarte dificil, că nimeni nu poate înțelege cu ce te confrunți, și că problemă precum ai tu nu mai are altcineva. Poate că nu găsești o soluție, iar inima o ia la goană într-un ritm alert, simți că te sufoci, dar starea de panică ce te cuprinde nu rezolvă nimic din necazul tău prezent.

Cum te poți elibera? Cum poți preda controlul problemelor tale?

Ei bine, nu există o formulă sau un lucru pe care să îl poți face pe loc. Eliberarea are legătură cu încrederea ta în Dumnezeu, Singurul care, pe lângă faptul că îți cunoaște toate problemele, le poate și purta pentru tine, astfel încât greutatea lor să nu te mai apese.

Poate ai văzut un tată care își conduce copilul către școală și care poartă în spate ghiozdănelul micuțului ca să-i ușureze acestuia greutatea pentru o bucată de drum. Tatăl tău, Dumnezeu, nu doar că vrea să  te scutească pentru o vreme de greutatea sarcinilor tale, dar El dorește să ți le și poarte, în măsura în care ești încrezător în El, până ce vei ajunge la destinație. „Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri” (Filipeni 4:6).

Așa că nu uita, oricare ar fi grija ta pentru astăzi, te rog să vorbești cu El, cu Tatăl tău, care Se bucură să îți fie de ajutor. Nu trebuie decât să ai încredere în El că o va și rezolva și Se va îngriji să îţi fie bine. Te avertizez că nu va fi ușor să predai controlul pe deplin, și poate vor fi anumite domenii în care vei continua să ții ușa încuiată. Dar, pe măsură ce încrederea ta în El va crește, vei deschide cu bucurie ușile tuturor domeniilor vieții tale, lăsându-L să intre și să te conducă mai apoi. Știu că voința nu se lasă așa ușor zdrobită. Vei experimenta durerea, pentru că de bunăvoie nu te poți lăsa condus. Atunci tu te vei ruga, iar El îți va răspunde… Predă-te azi, fără rezerve, pentru ca pacea să îți inunde ființa obosită de atâtea griji fără rost.

„Nu vă îngrijorați de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși” (Matei 6:34).