Și tu te-ai lepădat de Domnul?

Ți s-a întâmplat să treci prin momente în care, datorită sentimentului de teamă, rușine sau comoditate, nu ţi-ai mărturisit credința, deși aveai prilejul să o faci? Mă uit la Petru și parcă e o imagine atât de relevantă pentru noi.

„Doamne”, i-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar și în temniță și la moarte.”  Și Isus i-a zis: „Petre, îți spun că nu va cânta astăzi cocoșul, până nu te vei lepăda de trei ori că nu mă cunoști.”(22.33-34)

Deși el fusese acela care I-a zis Domnului că Îl va urma până la moarte, totuși nu a avut nici măcar curajul să-L mărturisească în fața slugilor ce se aflau lângă el în timp ce aștepta, încălzindu-se la foc, atunci când a fost întrebat cu privire la poziția lui față de Domnul Isus.

Poate și tu, care ai spus că vei merge cu Domnul până la moarte și că Îl vei urma toată viața ta, ce ușor te-ai lepădat de Numele Lui prin purtarea ta, printr-o vorbire nechibzuită, printr-o minciună sau printr-o alegere greșită… Ți-a fost rușine de oameni, ți-a fost teamă, și în acest fel te-ai lepădat. Dorința de a le fi lor pe plac, te-a îndepărtat de El. De câte ori ne-am purtat ca și cum nu L-am cunoaște și cât de des ne-am rușinat în fața celor care batjocoreau numele Lui, ne-am temut de cel care-L hulea și am tăcut… „Căci de orișicine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina și Fiul omului de el, cînd va veni în slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri.” (Luca 9.26)

Petru nu a putut nici Îl urmeze îndeaproape de Domnul când a fost luat de lângă ei precum un tâlhar… Petru mergea după El de departe. Ah, să nu stăm și noi departe, urmându-L doar din umbră, iar atunci când suntem trași la răspundere să Îl negăm.

Privirea țintă a Domnului Isus adresată lui Petru, l-a făcut pe acesta să regrete amarnic faptul că îi fusese teamă să își exprime poziția reală față de Domnul. Apăsat de durerea faptului că L-a trădat pe Cel pe care Îl iubise, dintr-o dată s-a simțit neputincios, mic și josnic. Nu putuse nici măcar să-L mărturisescă, dar să își mai dea viața pentru El? El care afirmase cu atâta tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine!” (Matei 26.35).

Petru și-a înțeles căderea și s-a căit, dar era prea târziu… Apoi a plâns cu amar. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Pentru că Petru a devenit un slujitor care avea să mărturisească Numele Lui până la moarte, și încă moarte pe cruce… Simțământul apăsător al minciunii îți poate întuneca conștiința.

Poate ți s-a întâmplat să-L dezamăgești pe Domnul, iar amintirea încă te răscolește, pentru că știi că L-ai trădat prin indiferența ta, prin felul tău greșit în ce privește a fi un îndrumător înspre El, așa cum întotdeauna ai crezut despre tine că vei fi… Lucrurile nu vor rămâne aici. După ce vei fi regretat totul, dacă îți dorești cu adevărat să-I fii un slujitor adevărat, va veni vremea în care Îl vei mărturisi cu îndrăzneală, chiar dacă acesta va duce până la „cruce” în viața ta.

Lecția ce o învață Petru din acestă experiență tristă o exprimă și în epistola sa, atunci când scrie ca și pentru noi „Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândețe și teamă.” (1 Petru 3.15-16)

În aşteptarea mirelui

Poate ai fost sau poate încă aștepți acea clipă în care vei deveni mireasă. Aproape orice fată se gândește cu emoție și bucurie la acest lucru, la acea zi în care va păși alături de alesul inimii sale înaintea celor dragi, declarând iubirea ce i-a unit, iar gândul acesta parcă însuflețește inima ei…

A fi mireasă presupune și un timp de pregătire. Este o vreme plină de emoție, de alergătură, de planuri…

În Sfânta Scriptură, Biserica aleasă de Domnul Isus Hristos este numită mireasa Lui. Cei pe care El îi alege, printre care poate și tu şi eu, sunt numiți mireasa Lui. Astfel că trebuie să acționăm precum o mireasă, să ne pregătim în așteptarea Mirelui preaiubit. Cu cât timpul trece și clipa revederii cu El se apropie, la fel este și cu cei care sunt Biserica Lui; aceștia își doresc cu nerăbdare să-L întâlnească, să-i fie credincioși și să petreacă o veșnicie alături de El.

Cum să ne pregătim? Orice mireasă își alege cu grijă felul în care se va îmbrăca și aranja pentru acea zi specială, dar și rochia care o va purta. Tot așa și noi trebuie să căutăm să  ne îmbrăcăm cu haine albe ale neprihănirii și să ne împodobim cu podoabe sfinte, care nu sunt lucruri de ordin exterior, ci țin de omul ascuns al inimii, de acel duh blând și liniștit, de mare preț înaintea Mirelui ceresc.

Orice mire își dorește o mireasă care să îi fi fost credincioasă de-a lungul vieții ei, chiar dinainte să se cunoască. El ne-a iubit și a mers până într-acolo că a ales să își dea viața pentru Biserica Lui aleasă. Orice mire își iubește mireasa, altfel nu ar fi făcut acest pas, iar această dragoste pare greu de explicat.

Este  perioada în care știi că mai ai atât de puțin de așteptat. Nu este oare timpul revenirii Domnului aproape, iar dorința noastră, ca și Biserică, ar trebui să fie aceea de a-L întâlni cât mai curând? Dorința întâlnirii cu El este caracteristică bisericii, iar lipsa dorinței de a-L întâlni pe Mirele ceresc este dovada faptului că nu-i eşti mireasă. Arde în tine dorul întâlnirii cu El?

Orice mireasă caută să-i fie plăcută mirelui ei, în așteptarea momentului nunții, atunci când bucuria îi va fi deplină. Este cea mai frunoasă și ilustrativă comparație din Biblie, aceea în care Biserica, precum o mireasă, Îl așteaptă pe Domnul Isus Hristos, mirele ei, ca să nuntească împreună.

Asigură-te că veghezi și Îl aștepți în curăție și cu credincioșie atunci când se va întoarce la tine:

„La miezul nopții, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieșiți-i în întâmpinare!” (Matei 25. 6)  Iar atunci, „Cum se bucură mirele de mireasa lui, așa se va bucura Dumnezeul tău de tine.” (Isaia 62.5)