Nu te mai framanta

“Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.” (Matei 6.24)

Ne ingrijoram de foarte putine lucruri din trecut, putine din prezent, dar de foarte multe lucruri care privesc viitorul nostru. Trecutul nu-l putem schimba, prezentul trebuie sa-l acceptam, iar viitorul nu-l cunoastem. Cercetarile efectuate au remarcat faptul ca aproximativ 40% din lucurile de care ne ingrijoram nu se vor intampla niciodata.

Deja nu ne mai ingrijoram de ce vom manca, sau ce vom bea, sau cu ce ne vom imbraca…deja grijile noastre au capatat noi dimensiuni. Da, avem ce manca si cu ce ne imbraca, ba chiar si mai mult decat atat si totusi ne ingrijoram. Siguranta locului de munca, prea multe activitati si sarcini intr-un timp scurt, prea multe posesiuni sau dimpotriva lipsa acestora, familia sau lipsa ei, banii sau lipsa lor, bolile, etc.

Sa privim acum la cativa oameni care au putut sa reactioneze altfel decat cu teama si framantare in niste situatii critice.

Iata cum Daniel, este constient ca incalcarea poruncii imparatului il poate duce direct in groapa de lei, cate griji ar fi trebuit sa-si faca el la gandul ca va fi prins daca continua sa se roage nerespectand porunca imparatului, si totusi  “Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte.”(Daniel 6.10)

Iov isi pierde copiii si toate posesiunile in cateva ceasuri. Ce disperare si revolta ar fi trebuit sa-l cuprinda, totusi El declara: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului!”(Iov 1.21)

Avraam a primit vestea ca trebuie sa aduca jertfa pe fiul sau mult asteptat si iubit…cate griji ar fi trebuit sa-si faca Avraam…totusi el a ascultat, nu a mai amanat nici un moment si dis de dimineata a pornit in calatoria pe muntele Moria: “ Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu! El căruia i se spusese: „În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele!” Căci se gândea că Dumnezeu poate să învie chiar şi din morţi; şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi.” (evrei 11.17-19)

Fiind oameni, nu putem evita acest sentiment… acestia insa au biruit anxietatea pentru ca aveau experienta unei vieti traite cu Dumnezeu si credinta ca Dumnezeu poate schimba lucrurile desi nu puteau sa vada nici o solutie omeneasca …ei si-au aruncat grijile asupra Lui. Acelasi lucru trebuie sa il faci si tu, si eu la glasul Celui care ne spune:

“Nute teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu suntDumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cudreapta Mea biruitoare.”(Isai 41.10)

Fagaduinte la inceput de an

“Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de veselie pentru tine.”(Tefania 3.17)

“Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său care-i slujeşte.”(Maleahi 3.17)

 “Iata, voi face ceva nou si-i gata sa se intample: sa nu-l cunoasteti voi oare? Voi face un drum prin pustie si rauri in locuri secetoase.” (Isaia 43:19).

“Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.”(Ieremia 29.11-13)

Cantarea Mariei

La cateva zile dupa aflarea vestii ca va purta pe Fiul lui Dumnezeu in pantece, Maria s-a intalnit cu ruda ei, Elisabeta care i-a confirmat cuvintele spuse de ingerul Gavriil. Atunci Maria, plina de bucurie, a adus o cantare de lauda lui Dumnezeu:

“Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,  pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt, şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale. A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa –cum făgăduise părinţilor noştri – faţă de Avraam şi sămânţa lui în veac.” (Luca 1.46-55)

Ea subliniaza dreptatea lui Dumnezeu, faptul ca El coboara pe cei mandri, puternici si bogati si ii inalta pe cei smeriti si satura pe cei flamanzi. Ea isi vedea atat starea ei, cat si starea poporului Israel spre care Dumnezeu urma sa-si trimita indurarea prin Isus Hristos.

Isus a avut o nastere modesta (grajd, iesle, pastori) si o viata asemenea. Inca o dovada a faptului ca “Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt”.(1 Corinteni 1.27-28)

De aceea El a ales un popor mic ca numar, si desi multi sunt chemati la El, totusi sunt putini alesi, iar acestia merg pe o cale ingusta, si sunt priviti  “ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.”(2 Corinteni 6.10).

In ciuda acestor lucruri, avem un Dumnezeu care si pentru noi face lucruri minunate, iar daca Maria a exclamat “ Cel Atotputernic a facut lucruri mari pentru mine”, la fel si noi suntem plini de bucurie ca Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau pentru a face lucruri mari pentru viata mea si pentru viata ta.

Rostul asteptarii

Cel fara ajutor trebuie sa astepte. Cel rabdator asteapta. Dar ce greu este pentru cel nerabdator si pentru cel tare sa astepte! Sa astepti pentru mantuirea unui suflet cand inima iti e zdobita in asteptare; sa astepti consacrarea unei vieti in ogorul lui Dumnezeu cand vezi ca lumea inlatura ca un gunoi ce este de pret; sa astepti pe Dumnezeu sa intervina si sa vezi ravagiile pe care le face satan in timp ce tu astepti; astfel de asteptari cer o mare credinta. Si totusi credinta care asteapta va vedea cu siguranta slava lui Dumnezeu care va veni peste acela care asteapta.

Iti da inima ghes sa faci ceva? Esti nerabdator pentru slujire si totusi impiedicat din toate partile? Iti este orizontul vietii atat de ingust din pricina imprejurarilor care au devenit aproape de nesuportat? Totusi, timpul de asteptare al lui Dumnezeu este cel mai bun pentru tine acum. Asteapta si vei vedea bariera ridicandu-se. Asteapta si vei vedea cum imprejurarile se schimba.  Asteapta si vei vedea cum Dumnezeu  lucreaza peste asteptarile si dorintele tale. Asteapta si vei vedea “cum nici n-a vazut vreodata ochiul asa ceva: ca un alt dumnezeu afara de Tine sa fi facut asemenea lucruri pentru cei ce asteapta totul de la El”(Isaia 64.4). “Bine este sa astepti in tacere ajutorul Domnului.”(Plangeri Ier 3.26)

Cand inimile noastre realizeaza ce este Dumnezeu , si ce este El pentru noi, avem odihna. Este odihna cereasca; cand cautam odihna in pustiu, uitam Canaanul.

          Daca un credincios are inca incredere in el insusi, va fi greu sa-l convingi de neputinta lui si de nevoia de a se increde in Dumnezeu.

          El va gasi rezolvarea problemelor cand va fi invatat sa spuna: “Trebuie sa raman linistit, caci eu nu pot face nimic.”J.N.D.

“Daca nu stii ce sa faci, nu fa nimic; daca nu vezi clar solutia, este mai bine sa stai linistit sis a nu faci nici o miscare, asteptand calauzirea de sus.”C.H.M. (sursa: Mana de dimineata)

O alegere gresita care te poate costa

Se vorbeste in cartea Imparati despre Solomon, fiul lui David, rege al Isarelului pentru 40 de ani.

“Dumnezeu a dat lui Solomon înţelepciune, foarte mare pricepere şi cunoştinţe multe ca nisipul de pe ţărmul mării. Înţelepciunea lui Solomon întrecea înţelepciunea tuturor fiilor răsăritului şi toată înţelepciunea egiptenilor. El era mai înţelept decât orice om, mai mult decât Etan, ezrahitul, mai mult decât Heman, Calcol şi Darda, fiii lui Mahol; şi faima lui se răspândise printre toate neamurile dimprejur. A rostit trei mii de pilde şi a alcătuit o mie cinci cântări. A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care creşte pe zid, a vorbit de asemenea despre dobitoace, despre păsări, despre târâtoare şi despre peşti. Veneau oameni din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomon, din partea tuturor împăraţilor pământului care auziseră vorbindu-se de înţelepciunea lui.” (1 Imparat 4.29-34)

Deci, fara doar si poate ca era cel mai intelept om al vremii. Cartea proverbe scrisa tot de el face numeroase referinte la ferirea de desfranare ( Proverbe 5.3-6), de preacurvie (Proverbe 6.24-25), sfaturile lui se indreapta si impotriva “femeilor straine”, acestea incluzand neamurile vrajmase lui Israel si despre care Dumnezeu poruncise poporului Sau: “Să nu intraţi la ele, şi nici ele să nu intre la voi; căci v-ar întoarce negreşit inimile înspre dumnezeii lor.”(1Imparati 11.2)

Paradoxul este ca insusi Solomon a fost biruit de lucrurile pe care le cunostea foarte bine, si dupa o viata traita aproape de Dumnezeu si sub ascultare de El, zidind chiar o casa lui Dumnezeu asa cum nici unul mai inaintea lui nu o facuse, totusi incalca porunca lui Dumnezeu cu buna stiinta. Cu alte cuvinte incalca prima porunca data prin Moise: “Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.”(Exod 20.3)

“ Împăratul Solomon a iubit multe femei străine, afară de fata lui faraon; moabite, amonite, edomite, sidoniene, hetite,care făceau parte din neamurile despre care Domnul zisese copiilor lui Israel: „Să nu intraţi la ele, şi nici ele să nu intre la voi; căci v-ar întoarce negreşit inimile înspre dumnezeii lor.” De aceste neamuri s-a alipit Solomon, târât de iubire. A avut de neveste şapte sute de crăiese împărăteşti şi trei sute de ţiitoare; şi nevestele i-au abătut inima.”( 1 Imparati 11.1-30

Astfel ca Solomon a trait frumos in tineretea sa, dar  “Când a îmbătrânit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alţi dumnezei; şi inima nu i-a fost în totul a Domnului Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său, David.”(1 Imparati 11.4)

“Solomon s-a dus după Astarteea, zeiţa sidonienilor, şi după Milcom, urâciunea amoniţilor.

Şi Solomon a făcut ce este rău înaintea Domnului şi n-a urmat în totul pe Domnul, ca tatăl său David.

 Atunci Solomon a zidit pe muntele din faţa Ierusalimului un loc înalt pentru Chemoş, urâciunea Moabului, pentru Moloc, urâciunea fiilor lui Amon.

 Aşa a făcut pentru toate nevestele lui străine, care aduceau tămâie şi jertfe dumnezeilor lor.

 Domnul S-a mâniat pe Solomon, pentru că îşi abătuse inima de la Domnul Dumnezeul lui Israel care i Se arătase de două ori.

 În privinţa aceasta îi spusese să nu meargă după alţi dumnezei; dar Solomon n-a păzit poruncile Domnului.”(1 Imparati 11. 5-10)

Solomon este insa doar un exemplu. Ca el poti fi si tu, si eu. Sa stii ca poti sa falimentezi chiar in domeniul in care te crezi cel mai stapan pe tine. Sa cunosti nu este destul, nici sa fii cel mai intelept.

Acel ceva care fura slava lui Dumnezeu din viata ta este un alt dumnezeu caruia i te inchini. Pentru ca deja cunoti acest lucru, nu vei putea spune inaintea Lui : “Nu am stiut”.

Solomon a fost un tanar modest, nu a cerut lui Dumnezeu decat pricepere ca sa carmuiasca poporul, dar a primit in schimb tot ce-si putea dori inima unui om. Dumnezeu ne da resurse, depinde de noi cum le folosim. Indiferent cat de stapan te crezi pe situatie, nu uita sa treci totul prin filtrul lui Dumnezeu…intreaba-L pe El, tine-te strans de El, pentru ca orice clipa de neveghere te poate costa totul. Solomon si-a pierdut imparatia si viitorul ei a fost unul tulbure.

“Şi Domnul a zis lui Solomon: „Fiindcă ai făcut aşa şi n-ai păzit legământul Meu şi legile Mele pe care ţi le-am dat, voi rupe împărăţia de la tine şi o voi da slujitorului tău.”(1 Imparati 1.11)

             Si pe tine te poate costa viitorul pentru care ai atatea vise si sperante. De aceea nu-l lasa sa se naruie alegand o cale gresita inca de pe acum.

Toamna sufletului meu

Din departari privesc..cum se aplec copacii

Cand vantul iar patrunde-n colturi fara margini

E frig…doar fosnetul prin crengi uscate se aude

Cand cate una din copaci cad frunze ude.

Ca si o carte ce o tii mereu inchisa

Se strange sufletul privind la toamna trista;

Un curcubeu de frunze ma-nconjoara

Si-n susur imi soptesc: “e toamna iara”.

E toamna sufletului meu in vesnica melancolie

Pe care o astept sa plece cand mi-e greu, sa vina cand am bucurie

E toamna cand uscate frunze strang si ard ca grijile din suflet

Si rog bogat ramane-n granarul obosit de-atata umblet.

O raza se arata timid…si se asaza

Drept pe obrazul meu..si raman treaza

In sentimentul care pana azi ma tine

E dorul, nostalgia zilelor senine.

Si ma cobor incet in suflet zgribulit

Mi-a dor de soare, de adieri, de vechiul anotimp

Pe care nu-l mai pot ajunge si-n urma a ramas

Alerg 'nainte… poate-l voi prinde in cel din urma ceas?

Reintoarcerea la Scriptura

                Biblia este data pentru a fi paine pentru fiecare zi, nu prajitura pentru ocazii speciale.

                 Biblia este o fereastra prin care putem privi din lumea aceasta, ca dintr-o inchisoare, inspre libertatea vesniciei.

                  Biblia te va desparti de pacat sau pacatul te va desparti de Biblie. – D. L. Moody

Cuvinte potrivite

Cuvintele nu-s doar simple vorbe, pot fi leac alinator sau sageti otravite. Gura vorbeste din prisosul inimii, deci ce ai strans inauntrul tau la un moment dat vei revarsa. Cu ce iti hranesti inima si sufletul, aceea va fi pe buzele tale.

Despre limba, acest mic madular, ne vorbeste si Iacov in epistola sa, cand spune ca:   “Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!”(Iacov 3.10)

“Prostia nebunului se cunoaste din multimea cuvintelor” (Ecles. 5.3) Ca si crestin trebuie sa iti controlezi mania, si o data cu ea sa-ti masori si cuvintele  pentru ca “Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri.”(Proverbe 25.28)

“Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! “(Prov. 15.23) Poate ca iti place sa ti se spuna cuvinte frumoase si incurajari, dar daca nu o vei face si tu la randu-ti  pentru altii, sa nu te mire ca intr-o zi nu le vei mai primi.

De cate ori Dumnezeu nu ti-a raspuns prin cuvintele unui om sau prin insusi Cuvantul Sau? Un raspuns  la vremea potrivita te face sa te simti minunat indiferent de canalul prin care il primesti. Tocmai de aceea, gandeste-te la ce raspuns alegi sa dai celorlalti si raspunde exact asa cum ai vrea sa ti se raspunda pentru ca “Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint.”(Prov. 25.11)

Si nu uita ca “Un raspuns bun este ca un sarut pe buze”.(Proverbe 24.26)

Deci, ce alegi sa raspunzi?

Binele dezinteresat

Câte lucruri faceţi în mod dezinteresat? Mă gândesc la servicii făcute nu unor persoane apropiate, ci unor necunoscuţi.

E ceea ce se cheamă atitudinea voluntară: să dedici un timp al tău în slujba altora fără să primeşti nicio răsplată pentru asta. Faceţi aşa ceva măcar o dată pe săptămână? Atunci jos pălăria.

Am aflat de curând de o asemena atitudine voluntară care m-a impresionat profund. În India, un ţăran a tăiat un drum în piatră pentru ca locuitorii din satul său să nu mai ocolească 8 Km până la cel mai apropiat orăşel.

El a lucrat zi de zi timp de 22 de ani cu ce a avut la îndemână: dalta şi ciocanul. A transformat o potecă îngustă într-un drum lat de 10 m şi lung de 200 de metri.

Dasrath Manjhi se numeşte acest indian. El a murit în 2007, la 73 de ani, dar consătenii săi vorbesc cu admiraţie de el.

Unii recunosc  că la început l-au crezut un nebun, dar acum mărturisesc că îl consideră un erou. Dasrath Manjhi a făcut de unul singur ce nu au putut sau nu au vrut autorităţile locale.

A săpat zilnic în piatră timp de 22 de ani pentru alţii. N-a primit nicio răsplată. A rămas în urma lui un nume de Mare Om.

Motivaţia unei fapte bune este în cele mai multe situaţii altruismul, adică acea disponibilitate şi grijă pentru celălalt. Există însă şi împrejurări în care faci un bine gândindu-te la principiul compensării.

Binele tău este contorizat de cineva şi cand ai nevoie la rându-ţi,  vei fi şi tu ajutat. Deşi nu este tocmai o atitudine creştinească să aştepţi ceva în schimb atunci când faci un bine, este şi aceasta o motivaţie valabilă pentru gesturi admirabile.

Se petrec lucrurile ca-n următoarea întâmplare. Un fermier lua an de an premiu pentru calitatea porumbului pe care-l cultiva. La toate târgurile ieşea primul. Avea cel mai bun porumb.

Un reporter a fost curios să afle secretul. A venit la ferma câştigătoare şi a constatat că la vremea semănatului, fermierul oferea tuturor vecinilor săi  de teren seminţe de porumb gratis.

Erau acelaşi seminţe pe care le semăna şi el. „Cum de faceţi acest lucru?, întrebă reporterul nedumerit.  Sunteţi în competiţie cu ceilalţi fermieri şi dumneavoastră le furnizaţi sămânţa?”.

Agricultorul îi răspunse zâmbind: „De ce nu? Ştiţi că vântul ajută la polenizare. Dacă vecinii mei ar creşte porumb inferior, şi porumbul meu va scădea în calitate. Eu le dau gratis sămânţă bună de la mine ca să-mi asigur calitatea  propriei recolte.”

Înţelept omul, nu? Cam aşa este în multe împrejurări din viaţă. Binele pe care-l faci se va întoarce cândva la tine. ( Autor: Remus Radulescu)

Dorinta inimii

“Domnul sa-ti fie desfatarea si El iti va da tot ce-ti doreste inima.”(Psalm 37.4)

Ce iti doreste inima? Inima doreste multe lucruri, fie ele bune sau rele.

Dar, “inima omului este nespus de inselatoare si deznadajduit de rea” si de multe ori se intampla asa cum apostolul Iacov spune: “Sau cereţi, şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.”(Iacov 4.3) De ce nu primeste inima ce-si doreste? Poate pentru ca nu este momentul potrivit ca sa primeasca, poate ca nu-i este de folos sau poate ca voia lui Dumnezeu este alta.

Atunci cand Domnul iti este bucuria, dorinta inimii va fi implinirea voii Sale, sfintenia, cand El este sursa placerii tale atunci si inima isi va dori acele lucruri pe care si El si le doreste pentru binele tau.

“Dumnezeu a zis lui Solomon: „Fiindcă dorinţa aceasta este în inima ta, fiindcă nu ceri nici bogăţii, nici averi, nici slavă, nici moartea vrăjmaşilor tăi, nici chiar o viaţă lungă, ci ceri pentru tine înţelepciune şi pricepere ca să judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus să domneşti,  înţelepciunea şi priceperea îţi sunt date.”(2 Cronici 1.11-12)

Si  David isi dorea urmatoarele:

“Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de templul Lui.”(Psalm 27.4)

“Doamne, toate dorinţele mele sunt înaintea Ta, şi suspinele mele nu-Ţi sunt ascunse.”(Psalm 38.9) “Sufletul meu Te doreşte noaptea, şi duhul meu Te caută înăuntrul meu.”(Psalm 26.9)

“ Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.”(psalm 37.25)

Astfel de dorinte sunt placute lui Dumnezeu, iar daca cauti Imparatia si neprihanirea Sa, atunci chiar si celelalte lucruri iti vor fi date pe deasupra la vremea in care El va considera ca vei avea nevoie de ele.