Un viitor necunoscut

Un viitor necunoscut e lumea ce m-aşteaptă;

Privind nostalgic în trecut n-am să-nţeleg vreodată

De ce au fost  atatea lucruri care s-au întâmplat cu mine.

Le-am înţeles numai în parte, în ce-a fost rău sau bine.

Un viitor necunoscut îmi stă şi azi înainte;

Sunt doar un om, şi-s limitat să cred doar în cuvinte.

Îmi iau Scriptura îndrumar şi candelă pe-a mea cărare

Căci sfintele sale cuvinte, în întuneric, îmi sunt lumină la picioare.

Un viitor necunoscut, cu întrebări, confuzie şi teamă

Care s-aştern în pas domol ca stratul gros de-omăt în iarnă;

Şi vor să mă acopere din plin, să uit de-a mea nădejde.

Oh, suflete...de ce te mâhneşti din nou? Priveşte!

 Şi astăzi, prin credinţă, Tu m-ai chemat să nu mă-ngrijorez,

Ci să mă bucur de viaţa primită-n dar, şi de-al meu crez.

Azi ştiu că orice încercare, bucurie sau necaz de ar veni

În calea mea, pe drumul vieţii, numai cu Tine biruitor voi fi.

Un viitor necunoscut te-aşteaptă şi pe tine;

Rămâi statornic în ce-ai crezut! Nu te opri, creştine!

Căci toţi aceia ce-au ales să se încredă-n Domnul

Răsplata vor primi în dar şi vor rodi ca pomul.

Răbdarea binecuvântării promise

“Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.” (Iacov 1.4)

Ne plac lucrurle “fast” şi  “speed” pentru că vrem acum sau cât mai repede şi apăsăm pe acceleraţie cât se poate. Însă, lucrurile câştigate uşor nu vor fi preţuite nicicând la fel de mult ca acelea la care ajungi prin multă muncă.

Chiar dacă necesită timp, una dintre roadele duhului este răbdarea.

Nu pierde o binecuvântare doar pentru că te grăbeşti. Învaţă răbdarea. Este timpul pe care îl poţi folosi pregătindu-te pentru binecuvântările promise, căci “răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.”(Romani 5.4) Aşa a făcut şi Avraam.“Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobândit făgăduinţa”(Evrei 6.15)

“Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.”(Romani 8.25)

Sunt lucruri pe care le poţi anticipa doar prin ochiul credinţei. Răbdarea înseamnă şi să te înfrânezi, să renunţi la dorinţe egoiste, să pui nevoile altora mai pe sus de propriile nevoi. Răbdarea înseamnă şi să aştepţi momentul care pare că întârzie, dar care nu va sosi decât atunci când eşti pregătit să-l trăieşti.

“Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.”(Evrei 10.36)

Rabdă, aşteaptă, roagă-te şi vei vedea ce se va întâmpla.

Sperând împotriva oricărei deznădejdi

“El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate să şi împlinească.”(Romani 4.20-21)

Poate că şi tu aştepţi ceea ce ai primit prin credinţă în inima ta. Sunt momente în care crezi că nu se va mai întâmpla nimic. „Oare va mai face Domnul pentru mine acest lucru?”

Avraam a primit făgăduinţa, dar pentru că a întârziat ani de zile...a fost ca şi noi tentat să creadă în realitatea momentului, în firescul lucrurilor, în ceea ce se putea vedea şi previziona. Dumnezeu a aşteptat însă până când orice posibilitate umană să dispară (din punct de vedere fiziologic cei doi nu mai puteau sa aibe copii datorită vârstei înaintate), orice efort omenesc să fie zadarnic.

Atunci când ajungi la capătul posibilităţilor tale, Dumnezeu începe să lucreze. Nu în felul tău, ci în felul Lui. Dar, trebuie să Îi predai controlul deplin asupra situaţiei. Atunci când posibilitatea de împlinire a visului tău se stinge şi când pare imposibil ca ceva să se mai întâmple, Dumnezeu poate să îl învieze aşa cum tu nu ţi-ai fi putut imagina vreodată.

Când vei ajunge la capăt şi vei epuiza orice încredere în tine, Dumnezeu va putea să lucreze. Abia atunci când îţi vei pierde total încrederea în tine. De ce? Pentru ca acea frumoasă lucrare să fie darul Lui, nu efortul tău.

„Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi sămânţa ta.” Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.”(Romani 4.18-19)

Te-ai gândit că Domnul aşteaptă ca tu să nu te mai frămânţi, aşa cum ai făcut-o mulţi ani, ci să-I spui de acum „ Las aceste lucruri în grija Ta. Lucrează Tu de acum când şi cum vrei. Eu nu mai pot. Te las pe Tine. Eu ma voi concentra asupra Ta, iar Tu te vei îngriji de mine, pentru că mă încred în ceea ce mi-ai promis.”

Atunci cînd laşi un lucru în seama Lui, tu te vei îngrijora mai puţin, pentru că nu mai depinde de tine, ci de El.

“El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate să şi împlinească.”(Romani 4.20-21) Ca şi Avraam altădată şi eu m-am sprijinit pe acest cuvânt. Pentru Avraam a contat mai mult  ceea ce Dumnezeu îi promisese cu 25 de ani în urmă decât realitatea în care trăia. El a crezut, măcar că avea multe motive care să-l facă să renunţe în inima lui.

Mă voi baza în continuare pe cuvintele pe care şi el le-a primit: „Te voi binecuvânta... şi vei fi o binecuvântare”. Mai mult nici nu îmi doresc. Continui să cred în ceea ce El va împlini pentru mine.

O inimă înţeleaptă

Unul dintre cele mai importante daruri pe care ar trebui să le cerem lui Dumnezeu, nu este un lucru de natură materială, ci un lucru care ne poate aduce satisfacţii sufleteşti, dar şi materiale în măsura în care îl dobândim de la El.

Îmi dau seama de ce Solomon nu a cerut decât un singur lucru: “o inimă înţeleaptă şi pricepută”, şi l-a primit pe lângă celelalte, dar a şi scris mult despre înţelepciune în carţile Proverbelor şi Eclesiasul.

De ce am nevoie de înţelepciune?

Cum aş putea să iau o decizie corectă, să fac o alegere potrivită, să învăţ din circumstanţele prin care trec daca îmi lipseşte înţelepciunea?

Nu este vorba de coeficientul de inteligenţă şi nici de o minte strălucită, pentru că există o înţelepciune de jos pe care o au mulţi, dar care nu ajută decât într-o mică măsură. Ceea ce lumea numeşte înţelepciune, de multe ori Dumnezeu numeşte nebunie “căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu”(1 Corinteni 1.21) Este bine să avem înţelepciune de jos, dar fără cea de sus, totul este zadarnic.

Un om înţelept este acela care se lasă călăuzit nu de propria inteligenţă, ci de Duhul lui Dumnezeu. Este un dar fără de preţ, de dorit oricând, pentru că mereu va fi nevoie de a reacţiona cu înţelepciune, de a lua o decizie înţeleaptă, de a vorbi, răspunde şi lucra cu înţelepciune.

Deci, ce ar trebui să facem?

„Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.  Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc, pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.”(Iacov 1.5-8)

Şi Domnul a promis apoi că “ Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”(Psalm 32.8)

Aşa că, dacă nu mă îndoiesc şi cred din toată inima, o voi primi. De ce încă mai am temeri? Probabil că din pricina puţinei mele credinţe.

Înţelepciunea nu este ceva ce vine de la noi, cu care am putea sa ne lăudăm că ne aparţine. Nu te bizui pe înţelepciunea ta.

De ce trebuie ea căutată ca o comoară?

oTe ajută să iei decizii corecte: „Eu, înţelepciunea, am ca locuinţă mintea şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.”(Proverbe 8.12)

o   Îţi dă o direcţie: “Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă.”(Proverbe 14.8)

o   Te ajută în comunicare şi relaţionare: “Cine are o inimă înţeleaptă îşi arată înţelepciunea când vorbeşte şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui.”(Proverbe 16.23)

o   Este nepreţuită: „Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.”(Proverbe 8.11)

o   Se reflectă în comportament: “Înţelepciunea îl face pe om răbdător. “(Proverbe 19.11)

o   Este de folos pentru viitor: “înţelepciunea este bună pentru sufletul tău: dacă o vei găsi, ai un viitor şi nu ţi se va tăia nădejdea.”(Proverbe 24.14)

o   Dă putere şi curaj: “Înţelepciunea face pe cel înţelept mai tare decât zece viteji care sunt într-o cetate.”(Eclesiastul 7.19)

o   Cu ajutorul ei se zideşte un cămin: “Prin înţelepciune se înalţă o casă şi prin pricepere se întăreşte.”(Proverbe 24.3)

Unde poate fi găsită înţelepciunea?

„La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sunt.”(Iov 12.13)

Nu aştepta perii albi, pentru că nu vârsta aduce înţelepciunea, dar Sfintele Scripturi o pot da la cele mai fragede vârste.

Să ne rugăm şi noi, asemenea apostolului Pavel:

“Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea Lui”(Efeseni 1.17) pentru că, atunci când Îl cunoşti mai mult, începi să dobândeşti din Înţelepciunea de sus.

E voia Ta şi planul meu?

E voia Ta şi planul meu

Când mii de gânduri mă încearcă?

Când pasul mi se pare greu

Coboară Doamne-n a mea barcă!

M-aplec în rugă şi Îţi cer

Călăuzirea înţeleaptă.

Nu mă lăsa, Doamne, să pier

Mânat greşit de a mea faptă!

Căci eu nu ştiu ce este bine,

Ce să aleg, cum să pornesc,

Dar ştiu că dacă eşti cu mine

Cu nici un chip n-am să greşesc.

Trimite-mi prin al Tău Cuvânt

Discernământ şi-nţelepciune

Coboară Duhul Tău cel Sfânt

Să mă-nsoţească-n rugăciune

Ca să aştept răspunsul Tău

Purtând călăuzirea-Ţi dreaptă

Ce luminează drumul meu...

De tine am nevoie, Tată!

Tu ai promis un viitor

Şi o nădejde celor care

Se-ncred în Tine ca Păstor

Priveşte-asupra turmei Tale!

Coboară iarăşi pacea Ta,

Arată-mi drumul drept şi bun

Alerg la Tine...nu tăcea

Căci voii Tale mă supun!

Cum să rămâi nedespărţit de Dumnezeu

“Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.”(Ioan 14.21) “Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.”(Ioan 14.23)

Doamne, vreau sa locuieşti în mine mereu! Să nu mă despart niciodată de Tine şi să simt întotdeauna prezenţa Ta! 

Iar El mi-a răspus: „Voi veni la tine şi voi locui în tine, dacă Mă iubeşti.”

Doamne, ce înseamnă să te iubesc?

„Dacă Mă iubeşte cineva va păzi Cuvântul Meu. Trebuie să păzeşti Cuvintele Mele, trebuie sa ai şi să împlineşti poruncile Mele. “Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele”.( 1Ioan 5.3) “Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El.”(1Ioan 2.5)

Doamne, dar care sunt poruncile Tale?

„Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu.”(Ioan 15.12)

Doamne, pe cine trebuie să iubesc, doar pe fraţii mei şi pe cei care mă iubesc?? Cum pot să ajung la această dragoste?

Trebuie sa îi iubeşti pe toţi, fie ca ţi-au făcut bine sau rău.

„De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.”(2Petru 1,5-7) Când vei ajunge să-i iubeşti pe toţi cum Îi iubesc Eu, atunci Mă voi arăta Tie şi voi locui împreună cu tine.

“Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el, cu Mine.”(Apocalipsa 3.20)

Te rog, Doamne, dă-mi putere să pot iubi, să pot ierta, să pot împlini Cuvintele Tale, pentru ca toată viaţa mea să Te am aproape!

Cum trăim?

De ce trăim ca şi cum nu vom părăsi vreodată pământul? Vrem să fim perfecţi, să fim cei mai buni în ochii celorlalţi. Totuşi, clipa plecării fiecăruia dintre noi poate fi mai aproape decât ne-am fi gândit vreodată. În această priviţă nu poţi avea nici o certitudine. Azi eşti, dar mai târziu sau mâine... cine poate ştii? Trăim cu impresia că numai ceea ce ni se întâmplă acum este important, că necazul acela, problema aceea, durerea aceea sufletească este majoră, ba chiar este centrul universului nostru, că nimeni nu suferă la fel de mult ca noi, nimeni nu este mai apăsat ca noi şi facem din lucruri mai mult sau mai puţin importante probleme majore. Sau, poate ne adâncim şi mai mult în ale noastre, lucrăm din greu fără să ne oprim pentru a lăsa răgaz sufletului ca să se odinnească.  Şi, doar când viaţa ne mai dă o lovitură, începem să lăsăm din cele ale noastre şi să-L căutăm pe Dumnezeu, sau acea soluţie care ar putea să fie cheia cu care să ieşim din probleme, pentru a ne reîntoarce din nou la starea de dinainte, în care nu aveam nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.  Dar, acesta este scopul? Un dumnezeu pe care Îl apelezi numai când ai nevoie ?

„Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.”(Matei 6.19-21)

Nu lucra doar pentru existenţa terestră, ci ai grijă de sufletul tău, stai de vorbă cu Cel ce te-a creat. Când vei pleca de aici, ce mai contează cât ai strâns pe pământ?  Poate că vei spune că trebuie să trăieşti o viaţă dublă, pentru că, trăind în lume, nu poţi fi în acelaşi timp şi spiritual şi pământesc.  Şi, într-o anume măsură este adevărat, dar la un moment dat cele două “vieţi“ se vor contopi. De aceea avem un suflet, un trup şi un duh….diferite, dar toate împreună. Există o armonie desăvârşită.  De aceea, “Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei”; până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.”(Eclesiastul 12.1-7)

O viaţă ascunsă în Dumnezeu, care schimbă caracterul şi se manifestă şi în afară, în relaţii, în caracter, în tot ceea ce faci şi spui este o viaţă după voia Creatorului.

Un înţelept a spus : „Trăieşte ca şi cum ai muri mâine. Învaţă ca şi cum ai trăi veşnic.”

Religia adevărată

Nu ştiu dacă te-ai întrebat vreodată care este religia adevărată. Sunt mii de religii pe tot globul, dintre care în creştinism se subdivid alte cateva zeci.  De unde poţi ştii care este religia pe care Dumnezeu vrea să o urmezi? Poate că ai căutat ca şi mine, în Sfânta Scriptură, tot nădăjduind că vei găsi un răspuns. Într-o lume care caută să-şi afişeze cu mândrie identitatea creştină, nu am găsit decât un singur indiciu relevant. Este vorba despre un verset, pe care mulţi îl ştiţi, cam singurul din Biblie care descrie care este religia devărată.

 “Religia curată si neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani si pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.”(Iacov 1.27)

Din acesta am desprins două aspecte importante:

În primul rând să fim sensibili la cei în suferinţă, să nu fim nepăsători la necazul aproapelui, dar mai ales al celui care este lipsit de posibilităţi. Orice faptă a dragostei,  izvorâtă din dorinţa de a face bine celui în nevoie ne apropie de religia adevărată. Desigur că trebuie să analizăm cui şi când facem bine şi cu ce resurse (poate o faptă a milei, o încurajare constantă, un gând şi o îmbrăţişare fac uneori  chiar mai mult decât banii).

În al doilea rând, am înţeles că trebuie să ne păstrăm neatinşi de păcat. “Lumea” în acest context se poate referi la nişte atitudini, pofte, care ne duc  în păcat. Iată cum se defineşte tot în contextul Scripturii: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. “(1 Ioan 2:15-17)

Să rupi acele anturaje care îţi oferă satisfacţii de moment, dar care te îndepărtează de o viaţă  de credinţă adevărată este un drum către acea religie adevărată.

Şi aici ar mai fi de adăugat importanţa înfrânării în ceea ce priveşte limbajul pe care îl folosim. Pentru că,  “Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci işi înşala inima, religia unui astfel de om este zadarnică.”(Iacov 1.26)

Adesea înţelegem religiile ca pe un sistem de reguli care se deosebesc prin felul în care se desfăşoară: botezul, cina, închinarea, rugăciunea, etc. Religiile, s-au creionat în urma opiniilor diferite ale membrilor unor comunităţi. Adevărata religie a rămas însă în picioare pentru aceia care au urmat Calea credinţei.

Nu te mândri că eşti membru al unei biserici sau religii, ci mai degrabă te cercetează daca eşti un membru viu în Trupul Domnului Isus Hristos.

În cele mai simple cuvinte, am dedus că religia înseamnă dragostea de oameni dovedită şi o viaţă curată. Doamne ajută-ne să urmăm Calea Ta!

Mâini înzestrate- Dr. Ben Carson

               În best-seller-ul "Maini inzestrate", dr. Carson demonstrează că soarta noastră nu depinde de stele sau de statistici, ci de noi înșine. Recunoaște că a ajuns un neurochirurg bun datorită faptului că a descoperit capacitatea înnăscută pe care i-a dat-o Dumnezeu și s-a perfecționat, punându-și la lucru mâinile înzestrate. Medicul primar neurochirurg, care a conceput și a coordonat cu succes numeroase operații pe creier, nu este altul decât puștiul care altădată colinda mahalalele orașului Detroit.

O carte motivaţională, pe care o recomand cu drag.

Am extras câteva citate care mi s-au părut interesante:

"Acum constatam din proprie experienţă că avusese dreptate când ne spunea că, indiferent de felul muncii pe care o faci, dacă dai dovadă de conştiinciozitate, vei fi apreciat şi promovat. Şi, ca să folosesc cuvintele ei :“ Bennie, nu contează ce culoare are pielea unui om. Dacă eşti bun, oamenii vor alege întotdeauna ce e mai bun.” 

"Indiferent de domeniul în care lucrezi, dacă te străduieşti să înveţi cât mai mult şi să câştigi experienţă, munca ta va fi răsplătită. Acest lucru s-a adeverit în cazul meu. În afară de aceasta, cred că Dumnezeu are un plan pentru fiecare om, un plan ale cărui detalii le aflăm pe parcursul vieţii, chiar dacă uneori n-avem nicio idee despre mersul lucrurilor.

În orice carieră, fie că eşti electrician, secretară, muzician sau chirurg, trebuie să ai încredere în tine şi în capacităţile tale. Să ai o asemenea  siguranţă încât să poţi spune: “Pot totul. Dacă nu ştiu ceva, întreb.” Foarte simplu." 

“Este imposibil ca cineva să fie inutil, le spun. Dacă sunteţi atenţi şi politicoşi cu ceilalţi, şi ei vă vor trata la fel. Indiferent că urcaţi sau coborâţi în ierarhia socială, veţi întâlni acelaşi gen de oameni. În plus, gândiţi-vă că fiecare este un copil al lui Dumnezeu.”

Intelectualii nu se dau înapoi de la măturat, dacă aceasta înseamnă o muncă plătită cinstit. Cu timpul, mulţi ajung proprietari de terenuri şi impresari. Cam acesta ar fi mesajul pe care vreau să-l transmit tinerilor. Nu poţi ajunge dintr-un salt vicepreşedinte într-o întreprindere. Chiar dacă ai reuşi, nu ţi-ar folosi prea mult pentru că nu ai fi capabil pentru munca respectivă. Găsesc că e mult mai potrivit să-ţi ocupi locul care ţi se cuvine şi să avansezi prin muncă."

…în primul rând, că Dumnezeu nu permite să fiu într-o situaţie din care să nu pot ieşi, iar în al doilea rând, că atunci când eşti conştient de posibilităţile şi de limitele tale şi îţi cunoşti meseria, nicio critică nu te poate afecta, indiferent de reputaţia, popularitatea, puterea şi părerea criticilor.(pg 143)

Toţi avem talente. Sucesul în viaţă depinde de felul în care descoperim şi folosim această „materie primă”.

Toţi avem probleme, dar totul depinde de felul în care le privim. Dacă le vedem ca pe nişe bariere, vom renunţa uşor. „Nu putem reuşi”, ne văicărim. „Nu putem merge mai departe”. Ele ne împiedică să reuşim. Daca le vedem doar ca pe nişte obstacole, ne putem închipui că trecem peste ele. Oamenii realizaţi nu au mai puţine probleme decât alţii, ci au convingerea că nimic nu-i poate împiedica să continue.

            Indiferent de domeniul ales, în momentul în care am înţeles că fiecare obstacol nu face decât să ne pregătească pentru următorul, putem fi siguri că ne aflăm pe drumul cel bun."

Tu ce jertfeşti?

             An de an ne aducem aminte de ceea ce a însemnat pentru noi jertfa Domnului Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu, de evenimentul cu cea mai mare importanţă pentru creştinism. Să nu-L luăm ca pe o sărbătoare oarecare, ci să săpăm mai adânc pentru a găsi semnificaţia ei pentru sufletele noastre. Domnul S-a jertfit, dar şi noi trebuie să sacrificăm ceva. Nu mai trebuie să aducem jertfele pe care în trecut poporul evreu le aducea. Acum, ceea ce ni se cere este  o jertfă vie:  “Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”(Romani 12.1-2)

 Ce poate să însemne această jertfă vie? Poate fi renunţarea la lucruri care plac firii noastre, dar care împiedică procesul de sfinţire al vieţii. Să le identificăm, să ne cercetăm şi să venim cu ele înaintea Domnului spre a fi curăţiţi şi a experimenta adevărata Înviere. Doar dacă mori, poţi să înviezi. Doar dacă sămânţa moare, poate să încolţească mai apoi. La fel, doar prin sacrificiul la ce iubeşti mai mult şi nu este dupa voia lui Dumnezeu, poţi să reînvii la o viaţă nouă. Când voia mea se intersectează cu voia lui Dumnezeu, se formează o cruce, iar cineva trebuie moară.

Doamne, învaţă-ne să iubim cum ai iubit Tu, şi să ne jertfim şi noi aşa cum vrei tu!