Sperând împotriva oricărei deznădejdi

“El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate să şi împlinească.”(Romani 4.20-21)

Poate că şi tu aştepţi ceea ce ai primit prin credinţă în inima ta. Sunt momente în care crezi că nu se va mai întâmpla nimic. „Oare va mai face Domnul pentru mine acest lucru?”

Avraam a primit făgăduinţa, dar pentru că a întârziat ani de zile...a fost ca şi noi tentat să creadă în realitatea momentului, în firescul lucrurilor, în ceea ce se putea vedea şi previziona. Dumnezeu a aşteptat însă până când orice posibilitate umană să dispară (din punct de vedere fiziologic cei doi nu mai puteau sa aibe copii datorită vârstei înaintate), orice efort omenesc să fie zadarnic.

Atunci când ajungi la capătul posibilităţilor tale, Dumnezeu începe să lucreze. Nu în felul tău, ci în felul Lui. Dar, trebuie să Îi predai controlul deplin asupra situaţiei. Atunci când posibilitatea de împlinire a visului tău se stinge şi când pare imposibil ca ceva să se mai întâmple, Dumnezeu poate să îl învieze aşa cum tu nu ţi-ai fi putut imagina vreodată.

Când vei ajunge la capăt şi vei epuiza orice încredere în tine, Dumnezeu va putea să lucreze. Abia atunci când îţi vei pierde total încrederea în tine. De ce? Pentru ca acea frumoasă lucrare să fie darul Lui, nu efortul tău.

„Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi sămânţa ta.” Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.”(Romani 4.18-19)

Te-ai gândit că Domnul aşteaptă ca tu să nu te mai frămânţi, aşa cum ai făcut-o mulţi ani, ci să-I spui de acum „ Las aceste lucruri în grija Ta. Lucrează Tu de acum când şi cum vrei. Eu nu mai pot. Te las pe Tine. Eu ma voi concentra asupra Ta, iar Tu te vei îngriji de mine, pentru că mă încred în ceea ce mi-ai promis.”

Atunci cînd laşi un lucru în seama Lui, tu te vei îngrijora mai puţin, pentru că nu mai depinde de tine, ci de El.

“El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate să şi împlinească.”(Romani 4.20-21) Ca şi Avraam altădată şi eu m-am sprijinit pe acest cuvânt. Pentru Avraam a contat mai mult  ceea ce Dumnezeu îi promisese cu 25 de ani în urmă decât realitatea în care trăia. El a crezut, măcar că avea multe motive care să-l facă să renunţe în inima lui.

Mă voi baza în continuare pe cuvintele pe care şi el le-a primit: „Te voi binecuvânta... şi vei fi o binecuvântare”. Mai mult nici nu îmi doresc. Continui să cred în ceea ce El va împlini pentru mine.