Religia adevărată

Nu ştiu dacă te-ai întrebat vreodată care este religia adevărată. Sunt mii de religii pe tot globul, dintre care în creştinism se subdivid alte cateva zeci.  De unde poţi ştii care este religia pe care Dumnezeu vrea să o urmezi? Poate că ai căutat ca şi mine, în Sfânta Scriptură, tot nădăjduind că vei găsi un răspuns. Într-o lume care caută să-şi afişeze cu mândrie identitatea creştină, nu am găsit decât un singur indiciu relevant. Este vorba despre un verset, pe care mulţi îl ştiţi, cam singurul din Biblie care descrie care este religia devărată.

 “Religia curată si neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani si pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.”(Iacov 1.27)

Din acesta am desprins două aspecte importante:

În primul rând să fim sensibili la cei în suferinţă, să nu fim nepăsători la necazul aproapelui, dar mai ales al celui care este lipsit de posibilităţi. Orice faptă a dragostei,  izvorâtă din dorinţa de a face bine celui în nevoie ne apropie de religia adevărată. Desigur că trebuie să analizăm cui şi când facem bine şi cu ce resurse (poate o faptă a milei, o încurajare constantă, un gând şi o îmbrăţişare fac uneori  chiar mai mult decât banii).

În al doilea rând, am înţeles că trebuie să ne păstrăm neatinşi de păcat. “Lumea” în acest context se poate referi la nişte atitudini, pofte, care ne duc  în păcat. Iată cum se defineşte tot în contextul Scripturii: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. “(1 Ioan 2:15-17)

Să rupi acele anturaje care îţi oferă satisfacţii de moment, dar care te îndepărtează de o viaţă  de credinţă adevărată este un drum către acea religie adevărată.

Şi aici ar mai fi de adăugat importanţa înfrânării în ceea ce priveşte limbajul pe care îl folosim. Pentru că,  “Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci işi înşala inima, religia unui astfel de om este zadarnică.”(Iacov 1.26)

Adesea înţelegem religiile ca pe un sistem de reguli care se deosebesc prin felul în care se desfăşoară: botezul, cina, închinarea, rugăciunea, etc. Religiile, s-au creionat în urma opiniilor diferite ale membrilor unor comunităţi. Adevărata religie a rămas însă în picioare pentru aceia care au urmat Calea credinţei.

Nu te mândri că eşti membru al unei biserici sau religii, ci mai degrabă te cercetează daca eşti un membru viu în Trupul Domnului Isus Hristos.

În cele mai simple cuvinte, am dedus că religia înseamnă dragostea de oameni dovedită şi o viaţă curată. Doamne ajută-ne să urmăm Calea Ta!