Cum trăim?

De ce trăim ca şi cum nu vom părăsi vreodată pământul? Vrem să fim perfecţi, să fim cei mai buni în ochii celorlalţi. Totuşi, clipa plecării fiecăruia dintre noi poate fi mai aproape decât ne-am fi gândit vreodată. În această priviţă nu poţi avea nici o certitudine. Azi eşti, dar mai târziu sau mâine... cine poate ştii? Trăim cu impresia că numai ceea ce ni se întâmplă acum este important, că necazul acela, problema aceea, durerea aceea sufletească este majoră, ba chiar este centrul universului nostru, că nimeni nu suferă la fel de mult ca noi, nimeni nu este mai apăsat ca noi şi facem din lucruri mai mult sau mai puţin importante probleme majore. Sau, poate ne adâncim şi mai mult în ale noastre, lucrăm din greu fără să ne oprim pentru a lăsa răgaz sufletului ca să se odinnească.  Şi, doar când viaţa ne mai dă o lovitură, începem să lăsăm din cele ale noastre şi să-L căutăm pe Dumnezeu, sau acea soluţie care ar putea să fie cheia cu care să ieşim din probleme, pentru a ne reîntoarce din nou la starea de dinainte, în care nu aveam nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.  Dar, acesta este scopul? Un dumnezeu pe care Îl apelezi numai când ai nevoie ?

„Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.”(Matei 6.19-21)

Nu lucra doar pentru existenţa terestră, ci ai grijă de sufletul tău, stai de vorbă cu Cel ce te-a creat. Când vei pleca de aici, ce mai contează cât ai strâns pe pământ?  Poate că vei spune că trebuie să trăieşti o viaţă dublă, pentru că, trăind în lume, nu poţi fi în acelaşi timp şi spiritual şi pământesc.  Şi, într-o anume măsură este adevărat, dar la un moment dat cele două “vieţi“ se vor contopi. De aceea avem un suflet, un trup şi un duh….diferite, dar toate împreună. Există o armonie desăvârşită.  De aceea, “Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei”; până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.”(Eclesiastul 12.1-7)

O viaţă ascunsă în Dumnezeu, care schimbă caracterul şi se manifestă şi în afară, în relaţii, în caracter, în tot ceea ce faci şi spui este o viaţă după voia Creatorului.

Un înţelept a spus : „Trăieşte ca şi cum ai muri mâine. Învaţă ca şi cum ai trăi veşnic.”