Un viitor
necunoscut e lumea ce m-aşteaptă;
Privind nostalgic
în trecut n-am să-nţeleg vreodată
De ce au fost atatea lucruri care s-au întâmplat cu mine.
Le-am înţeles numai
în parte, în ce-a fost rău sau bine.
Un viitor
necunoscut îmi stă şi azi înainte;
Sunt doar un om,
şi-s limitat să cred doar în cuvinte.
Îmi iau Scriptura
îndrumar şi candelă pe-a mea cărare
Căci sfintele sale
cuvinte, în întuneric, îmi sunt lumină la picioare.
Un viitor
necunoscut, cu întrebări, confuzie şi teamă
Care s-aştern în
pas domol ca stratul gros de-omăt în iarnă;
Şi vor să mă
acopere din plin, să uit de-a mea nădejde.
Oh, suflete...de ce
te mâhneşti din nou? Priveşte!
Şi astăzi, prin credinţă, Tu m-ai chemat să nu
mă-ngrijorez,
Ci să mă bucur de
viaţa primită-n dar, şi de-al meu crez.
Azi ştiu că orice încercare,
bucurie sau necaz de ar veni
În calea mea, pe
drumul vieţii, numai cu Tine biruitor voi fi.
Un viitor necunoscut
te-aşteaptă şi pe tine;
Rămâi statornic în
ce-ai crezut! Nu te opri, creştine!
Căci toţi aceia
ce-au ales să se încredă-n Domnul
Răsplata vor primi
în dar şi vor rodi ca pomul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea ta