Tu ce jertfeşti?

             An de an ne aducem aminte de ceea ce a însemnat pentru noi jertfa Domnului Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu, de evenimentul cu cea mai mare importanţă pentru creştinism. Să nu-L luăm ca pe o sărbătoare oarecare, ci să săpăm mai adânc pentru a găsi semnificaţia ei pentru sufletele noastre. Domnul S-a jertfit, dar şi noi trebuie să sacrificăm ceva. Nu mai trebuie să aducem jertfele pe care în trecut poporul evreu le aducea. Acum, ceea ce ni se cere este  o jertfă vie:  “Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”(Romani 12.1-2)

 Ce poate să însemne această jertfă vie? Poate fi renunţarea la lucruri care plac firii noastre, dar care împiedică procesul de sfinţire al vieţii. Să le identificăm, să ne cercetăm şi să venim cu ele înaintea Domnului spre a fi curăţiţi şi a experimenta adevărata Înviere. Doar dacă mori, poţi să înviezi. Doar dacă sămânţa moare, poate să încolţească mai apoi. La fel, doar prin sacrificiul la ce iubeşti mai mult şi nu este dupa voia lui Dumnezeu, poţi să reînvii la o viaţă nouă. Când voia mea se intersectează cu voia lui Dumnezeu, se formează o cruce, iar cineva trebuie moară.

Doamne, învaţă-ne să iubim cum ai iubit Tu, şi să ne jertfim şi noi aşa cum vrei tu!