O alegere gresita care te poate costa

Se vorbeste in cartea Imparati despre Solomon, fiul lui David, rege al Isarelului pentru 40 de ani.

“Dumnezeu a dat lui Solomon înţelepciune, foarte mare pricepere şi cunoştinţe multe ca nisipul de pe ţărmul mării. Înţelepciunea lui Solomon întrecea înţelepciunea tuturor fiilor răsăritului şi toată înţelepciunea egiptenilor. El era mai înţelept decât orice om, mai mult decât Etan, ezrahitul, mai mult decât Heman, Calcol şi Darda, fiii lui Mahol; şi faima lui se răspândise printre toate neamurile dimprejur. A rostit trei mii de pilde şi a alcătuit o mie cinci cântări. A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care creşte pe zid, a vorbit de asemenea despre dobitoace, despre păsări, despre târâtoare şi despre peşti. Veneau oameni din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomon, din partea tuturor împăraţilor pământului care auziseră vorbindu-se de înţelepciunea lui.” (1 Imparat 4.29-34)

Deci, fara doar si poate ca era cel mai intelept om al vremii. Cartea proverbe scrisa tot de el face numeroase referinte la ferirea de desfranare ( Proverbe 5.3-6), de preacurvie (Proverbe 6.24-25), sfaturile lui se indreapta si impotriva “femeilor straine”, acestea incluzand neamurile vrajmase lui Israel si despre care Dumnezeu poruncise poporului Sau: “Să nu intraţi la ele, şi nici ele să nu intre la voi; căci v-ar întoarce negreşit inimile înspre dumnezeii lor.”(1Imparati 11.2)

Paradoxul este ca insusi Solomon a fost biruit de lucrurile pe care le cunostea foarte bine, si dupa o viata traita aproape de Dumnezeu si sub ascultare de El, zidind chiar o casa lui Dumnezeu asa cum nici unul mai inaintea lui nu o facuse, totusi incalca porunca lui Dumnezeu cu buna stiinta. Cu alte cuvinte incalca prima porunca data prin Moise: “Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.”(Exod 20.3)

“ Împăratul Solomon a iubit multe femei străine, afară de fata lui faraon; moabite, amonite, edomite, sidoniene, hetite,care făceau parte din neamurile despre care Domnul zisese copiilor lui Israel: „Să nu intraţi la ele, şi nici ele să nu intre la voi; căci v-ar întoarce negreşit inimile înspre dumnezeii lor.” De aceste neamuri s-a alipit Solomon, târât de iubire. A avut de neveste şapte sute de crăiese împărăteşti şi trei sute de ţiitoare; şi nevestele i-au abătut inima.”( 1 Imparati 11.1-30

Astfel ca Solomon a trait frumos in tineretea sa, dar  “Când a îmbătrânit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alţi dumnezei; şi inima nu i-a fost în totul a Domnului Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său, David.”(1 Imparati 11.4)

“Solomon s-a dus după Astarteea, zeiţa sidonienilor, şi după Milcom, urâciunea amoniţilor.

Şi Solomon a făcut ce este rău înaintea Domnului şi n-a urmat în totul pe Domnul, ca tatăl său David.

 Atunci Solomon a zidit pe muntele din faţa Ierusalimului un loc înalt pentru Chemoş, urâciunea Moabului, pentru Moloc, urâciunea fiilor lui Amon.

 Aşa a făcut pentru toate nevestele lui străine, care aduceau tămâie şi jertfe dumnezeilor lor.

 Domnul S-a mâniat pe Solomon, pentru că îşi abătuse inima de la Domnul Dumnezeul lui Israel care i Se arătase de două ori.

 În privinţa aceasta îi spusese să nu meargă după alţi dumnezei; dar Solomon n-a păzit poruncile Domnului.”(1 Imparati 11. 5-10)

Solomon este insa doar un exemplu. Ca el poti fi si tu, si eu. Sa stii ca poti sa falimentezi chiar in domeniul in care te crezi cel mai stapan pe tine. Sa cunosti nu este destul, nici sa fii cel mai intelept.

Acel ceva care fura slava lui Dumnezeu din viata ta este un alt dumnezeu caruia i te inchini. Pentru ca deja cunoti acest lucru, nu vei putea spune inaintea Lui : “Nu am stiut”.

Solomon a fost un tanar modest, nu a cerut lui Dumnezeu decat pricepere ca sa carmuiasca poporul, dar a primit in schimb tot ce-si putea dori inima unui om. Dumnezeu ne da resurse, depinde de noi cum le folosim. Indiferent cat de stapan te crezi pe situatie, nu uita sa treci totul prin filtrul lui Dumnezeu…intreaba-L pe El, tine-te strans de El, pentru ca orice clipa de neveghere te poate costa totul. Solomon si-a pierdut imparatia si viitorul ei a fost unul tulbure.

“Şi Domnul a zis lui Solomon: „Fiindcă ai făcut aşa şi n-ai păzit legământul Meu şi legile Mele pe care ţi le-am dat, voi rupe împărăţia de la tine şi o voi da slujitorului tău.”(1 Imparati 1.11)

             Si pe tine te poate costa viitorul pentru care ai atatea vise si sperante. De aceea nu-l lasa sa se naruie alegand o cale gresita inca de pe acum.

Toamna sufletului meu

Din departari privesc..cum se aplec copacii

Cand vantul iar patrunde-n colturi fara margini

E frig…doar fosnetul prin crengi uscate se aude

Cand cate una din copaci cad frunze ude.

Ca si o carte ce o tii mereu inchisa

Se strange sufletul privind la toamna trista;

Un curcubeu de frunze ma-nconjoara

Si-n susur imi soptesc: “e toamna iara”.

E toamna sufletului meu in vesnica melancolie

Pe care o astept sa plece cand mi-e greu, sa vina cand am bucurie

E toamna cand uscate frunze strang si ard ca grijile din suflet

Si rog bogat ramane-n granarul obosit de-atata umblet.

O raza se arata timid…si se asaza

Drept pe obrazul meu..si raman treaza

In sentimentul care pana azi ma tine

E dorul, nostalgia zilelor senine.

Si ma cobor incet in suflet zgribulit

Mi-a dor de soare, de adieri, de vechiul anotimp

Pe care nu-l mai pot ajunge si-n urma a ramas

Alerg 'nainte… poate-l voi prinde in cel din urma ceas?

Reintoarcerea la Scriptura

                Biblia este data pentru a fi paine pentru fiecare zi, nu prajitura pentru ocazii speciale.

                 Biblia este o fereastra prin care putem privi din lumea aceasta, ca dintr-o inchisoare, inspre libertatea vesniciei.

                  Biblia te va desparti de pacat sau pacatul te va desparti de Biblie. – D. L. Moody

Cuvinte potrivite

Cuvintele nu-s doar simple vorbe, pot fi leac alinator sau sageti otravite. Gura vorbeste din prisosul inimii, deci ce ai strans inauntrul tau la un moment dat vei revarsa. Cu ce iti hranesti inima si sufletul, aceea va fi pe buzele tale.

Despre limba, acest mic madular, ne vorbeste si Iacov in epistola sa, cand spune ca:   “Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!”(Iacov 3.10)

“Prostia nebunului se cunoaste din multimea cuvintelor” (Ecles. 5.3) Ca si crestin trebuie sa iti controlezi mania, si o data cu ea sa-ti masori si cuvintele  pentru ca “Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri.”(Proverbe 25.28)

“Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! “(Prov. 15.23) Poate ca iti place sa ti se spuna cuvinte frumoase si incurajari, dar daca nu o vei face si tu la randu-ti  pentru altii, sa nu te mire ca intr-o zi nu le vei mai primi.

De cate ori Dumnezeu nu ti-a raspuns prin cuvintele unui om sau prin insusi Cuvantul Sau? Un raspuns  la vremea potrivita te face sa te simti minunat indiferent de canalul prin care il primesti. Tocmai de aceea, gandeste-te la ce raspuns alegi sa dai celorlalti si raspunde exact asa cum ai vrea sa ti se raspunda pentru ca “Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint.”(Prov. 25.11)

Si nu uita ca “Un raspuns bun este ca un sarut pe buze”.(Proverbe 24.26)

Deci, ce alegi sa raspunzi?

Binele dezinteresat

Câte lucruri faceţi în mod dezinteresat? Mă gândesc la servicii făcute nu unor persoane apropiate, ci unor necunoscuţi.

E ceea ce se cheamă atitudinea voluntară: să dedici un timp al tău în slujba altora fără să primeşti nicio răsplată pentru asta. Faceţi aşa ceva măcar o dată pe săptămână? Atunci jos pălăria.

Am aflat de curând de o asemena atitudine voluntară care m-a impresionat profund. În India, un ţăran a tăiat un drum în piatră pentru ca locuitorii din satul său să nu mai ocolească 8 Km până la cel mai apropiat orăşel.

El a lucrat zi de zi timp de 22 de ani cu ce a avut la îndemână: dalta şi ciocanul. A transformat o potecă îngustă într-un drum lat de 10 m şi lung de 200 de metri.

Dasrath Manjhi se numeşte acest indian. El a murit în 2007, la 73 de ani, dar consătenii săi vorbesc cu admiraţie de el.

Unii recunosc  că la început l-au crezut un nebun, dar acum mărturisesc că îl consideră un erou. Dasrath Manjhi a făcut de unul singur ce nu au putut sau nu au vrut autorităţile locale.

A săpat zilnic în piatră timp de 22 de ani pentru alţii. N-a primit nicio răsplată. A rămas în urma lui un nume de Mare Om.

Motivaţia unei fapte bune este în cele mai multe situaţii altruismul, adică acea disponibilitate şi grijă pentru celălalt. Există însă şi împrejurări în care faci un bine gândindu-te la principiul compensării.

Binele tău este contorizat de cineva şi cand ai nevoie la rându-ţi,  vei fi şi tu ajutat. Deşi nu este tocmai o atitudine creştinească să aştepţi ceva în schimb atunci când faci un bine, este şi aceasta o motivaţie valabilă pentru gesturi admirabile.

Se petrec lucrurile ca-n următoarea întâmplare. Un fermier lua an de an premiu pentru calitatea porumbului pe care-l cultiva. La toate târgurile ieşea primul. Avea cel mai bun porumb.

Un reporter a fost curios să afle secretul. A venit la ferma câştigătoare şi a constatat că la vremea semănatului, fermierul oferea tuturor vecinilor săi  de teren seminţe de porumb gratis.

Erau acelaşi seminţe pe care le semăna şi el. „Cum de faceţi acest lucru?, întrebă reporterul nedumerit.  Sunteţi în competiţie cu ceilalţi fermieri şi dumneavoastră le furnizaţi sămânţa?”.

Agricultorul îi răspunse zâmbind: „De ce nu? Ştiţi că vântul ajută la polenizare. Dacă vecinii mei ar creşte porumb inferior, şi porumbul meu va scădea în calitate. Eu le dau gratis sămânţă bună de la mine ca să-mi asigur calitatea  propriei recolte.”

Înţelept omul, nu? Cam aşa este în multe împrejurări din viaţă. Binele pe care-l faci se va întoarce cândva la tine. ( Autor: Remus Radulescu)

Dorinta inimii

“Domnul sa-ti fie desfatarea si El iti va da tot ce-ti doreste inima.”(Psalm 37.4)

Ce iti doreste inima? Inima doreste multe lucruri, fie ele bune sau rele.

Dar, “inima omului este nespus de inselatoare si deznadajduit de rea” si de multe ori se intampla asa cum apostolul Iacov spune: “Sau cereţi, şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.”(Iacov 4.3) De ce nu primeste inima ce-si doreste? Poate pentru ca nu este momentul potrivit ca sa primeasca, poate ca nu-i este de folos sau poate ca voia lui Dumnezeu este alta.

Atunci cand Domnul iti este bucuria, dorinta inimii va fi implinirea voii Sale, sfintenia, cand El este sursa placerii tale atunci si inima isi va dori acele lucruri pe care si El si le doreste pentru binele tau.

“Dumnezeu a zis lui Solomon: „Fiindcă dorinţa aceasta este în inima ta, fiindcă nu ceri nici bogăţii, nici averi, nici slavă, nici moartea vrăjmaşilor tăi, nici chiar o viaţă lungă, ci ceri pentru tine înţelepciune şi pricepere ca să judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus să domneşti,  înţelepciunea şi priceperea îţi sunt date.”(2 Cronici 1.11-12)

Si  David isi dorea urmatoarele:

“Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de templul Lui.”(Psalm 27.4)

“Doamne, toate dorinţele mele sunt înaintea Ta, şi suspinele mele nu-Ţi sunt ascunse.”(Psalm 38.9) “Sufletul meu Te doreşte noaptea, şi duhul meu Te caută înăuntrul meu.”(Psalm 26.9)

“ Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.”(psalm 37.25)

Astfel de dorinte sunt placute lui Dumnezeu, iar daca cauti Imparatia si neprihanirea Sa, atunci chiar si celelalte lucruri iti vor fi date pe deasupra la vremea in care El va considera ca vei avea nevoie de ele.

Biblia si mobilul...

Ce crezi, cum ne-ar fi viata, daca de azi inainte ne-am folosi Biblia si am considera-o atat de importanta ca telefonul mobil?

Ne-ar fi totdeauna la indemana: in geanta, in buzunar, in borseta.

Am rasfoi-o de mai multe ori pe zi!

Am cauta-o disperati daca am uita-o acasa sau am pierde-o!

Am pastra-o ca si cum n-am putea trai fara ea. Am lua-o cu noi in orice imprejurare, si daca am da de necaz , am avea-o la indemana ca sa  o rasfoim.

Diferenta dintre ele este ca Biblia functioneaza oriunde si oricand. Nu i se descarca bacteria, are intotdeauna  semnal, nu trebuie inlocuita periodic (e valabila toata viata).

Mai multe informatii: aici.

Judecati si prejudecati

Traim judecand fel de fel de cazuri pe care zilnic le intampinam, dar avem si prejudecati mai mult sau mai putin adaptate realitatii.

Pentru ca suntem fiinte rationale avem si judecati si prejudecati. Este important totusi sa existe un echilibru si sa nu le folosim intr-un mod gresit.

Daca judecata inseamna sa –ti formezi o parere despre cineva luand in considerare anumite circumstante, prejudecata se refera la formarea unei pareri despre cineva fara cunoasterea directa a faptelor.

Prejudecatile pot fi periculoase…este tendinta de a suspecta lucruri ireale, de a condamna sau eticheta persoane pe nedrept.

“Nu judecati ca sa nu fiti judecati.” Sa judeci pe altul inseamna sa condamni, sa faci dreptate asa cum tu consideri ca este drept, sa arati cu degetul inspre cineva. Si Moise a vrut sa faca dreptate omorand pe egiptean, desi Dumnezeu avea alte planuri pentru rezolvarea unor astfel de situatii.

Pe de alta parte nu trebuie sa ne temem de nedreptate pentru ca am fost instiintati in ce fel de lume traim si ca adesea drepturile ne vor fi atinse. Pavel ne spune ca:

“Dacă vă robeşte cineva (si atat de multi si multe lucruri tin sa ne robeasca), dacă vă mănâncă cineva (poate ai fost “atins” de cineva si acum inca suferi), dacă pune cineva mâna pe voi, dacă vă priveşte cineva de sus (indurarea umilintei), dacă vă bate cineva peste obraz, suferiţi!” (2 Corinteni 11.20)

Pavel nu zice sa ma razbun, sa ma apuc la certa de vorbe, ci sa aplanez orice conflict, iar tacerea este de cele mai multe ori o solutie inteleapta. Nu este de folos sa ripostam judecatilor oamenilor, mai bine ne retragem cu demnitate si suntem atenti ca noi insine sa nu devenim judecatori ai aproapelui.

Sa ne judecam mai bine pe noi, lasand in grija lui Dumnezeu judecata celorlalti, El nu judeca dupa infatisare, dar Cuvantul Sau “are putere sa judece simtirile si gandurile inimii”( Evrei 4.12) si “cat de nepatrunse sunt judecatile Lui”(Romani 11.33).

Va fi si o judecata finala cand fiecare va fi judecat dupa faptele lui, Dumnezeu este un judecator drept (Psalm 7.11) si fiecare va da socoteala inaintea Sa pentru raul sau binele pe care il facuse pe cand traia in trup.

Singura situatie cand ne abtinem sa-i judecam pe ceilalti este atunci cand ii iubim. Pentru ca iubirea uneste, nu destrama, iubirea iarta, nu judeca, iubirea dainuie, nu se ofileste.

Mai trimite Doamne

Minuni adevarate

Un tanar fara credinta spunea mereu ca el nu crede in minuni. Dar intr-o zi, mergand pe strada, a intalnit un om, care, plimbandu-se incet, se oprea la tot pasul si, privind in dreapta si in stanga, exclama intruna:

            - Doamne, ce minune! Ce minunatii mi-a fost dat sa vad!

            - Nu te supara, a intrebat necredinciosul, dar la ce te uiti si te minunezi asa de tare ?

            - Cum la ce ? La floarea aceasta minunata! Si la copacul de acolo si, uite, priveste norii, cat sunt de frumosi!

            - Ce ti-e, omule, a mai spus necredinciosul, n-ai mai vazut flori sau copaci pana acum ? Ce, pana acum nu te-ai mai uitat niciodata pe cer sa vezi norii si pasarile zburand ?

            - Nu! - a raspuns omul. Vezi dumneata, pana astazi am fost orb din nastere. Insa, cu o saptamana in urma, familia m-a adus in acest oras la un medic celebru care m-a operat si m-a ingrijit cu multa dragoste. Chiar azi dimineata mi-a scos bandajele de la ochi si, dupa ce a vazut ca nu mai am nimic si m-am vindecat complet, m-a lasat sa plec.

            De cand am iesit din spital, ma plimb insa pe strazi si nu ma mai satur sa privesc atatea lucruri frumoase, atatea minuni. Dumneata poate ca, vazand in fiecare zi florile, copacii, oamenii din jurul tau, nici nu mai realizezi cat este de minunata aceasta lume, cat este de uimitoare. Dar eu, eu o vad pentru prima oara si, crede-ma, niciodata nu mi-am imaginat ceva atat de frumos. Multumesc lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri frumoase pe care le-a creat si pentru faptul ca mi-a ajutat sa pot, in sfarsit, sa le vad si eu si sa ma bucur de ele.

           Dar, daca tot ne-am intalnit, spune-mi incotro gasesc o biserica, fiindca vreau sa aprind o lumanare si sa multumesc Domnului pentru minunea care a facut-o astazi cu mine.

Impresionat de cuvintele omului, necredinciosul l-a insotit pe acesta pana la o bisericuta apropiata. Au intrat impreuna, au aprins cate o lumanare si au inceput sa se roage incet, in fata unei icoane.

In sufletul sau, omul necredincios pana atunci a inteles ca nu lumea era de vina, ci el. Toate erau pline de frumusete, toate erau minuni, dar el nu stia sa le vada. Trecea pe langa ele, fara sa le observe.

             Ce minune este mai frumoasa decat o floare ce se deschide, oferindu-si parfumul ? Poate cineva sa-mi arate o minune mai mare decat dragostea si devotamentul unei mame pentru copilul ei ? Este cineva atat de crud, incat sa nu simta dragostea - minunea minunilor ?

           Adevaratele miracole nu trebuie sa le vezi, ci sa le simti. Si in orice crestin se intampla un miracol atunci cand, apropiindu-se de ceilalti prin dragoste, simte cum se apropie de Dumnezeu.

"Sfintenia vine din dragoste.

Toti cei ce cred si iubesc cu adevarat sunt sfinti." (Sf Ioan Gura de Aur)