Un tanar fara credinta spunea mereu ca el nu crede in minuni. Dar
intr-o zi, mergand pe strada, a intalnit un om, care, plimbandu-se incet, se
oprea la tot pasul si, privind in dreapta si in stanga, exclama intruna:
- Doamne, ce minune! Ce
minunatii mi-a fost dat sa vad!
- Nu te supara, a
intrebat necredinciosul, dar la ce te uiti si te minunezi asa de tare ?
- Cum la ce ? La floarea
aceasta minunata! Si la copacul de acolo si, uite, priveste norii, cat sunt de
frumosi!
- Ce ti-e, omule, a mai
spus necredinciosul, n-ai mai vazut flori sau copaci pana acum ? Ce, pana acum
nu te-ai mai uitat niciodata pe cer sa vezi norii si pasarile zburand ?
- Nu! - a raspuns omul.
Vezi dumneata, pana astazi am fost orb din nastere. Insa, cu o saptamana in
urma, familia m-a adus in acest oras la un medic celebru care m-a operat si m-a
ingrijit cu multa dragoste. Chiar azi dimineata mi-a scos bandajele de la ochi
si, dupa ce a vazut ca nu mai am nimic si m-am vindecat complet, m-a lasat sa
plec.
De cand am iesit din
spital, ma plimb insa pe strazi si nu ma mai satur sa privesc atatea lucruri
frumoase, atatea minuni. Dumneata poate ca, vazand in fiecare zi florile,
copacii, oamenii din jurul tau, nici nu mai realizezi cat este de minunata
aceasta lume, cat este de uimitoare. Dar eu, eu o vad pentru prima oara si,
crede-ma, niciodata nu mi-am imaginat ceva atat de frumos. Multumesc
lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri frumoase pe care le-a creat si
pentru faptul ca mi-a ajutat sa pot, in sfarsit, sa le vad si eu si sa ma bucur
de ele.
Dar, daca tot ne-am intalnit, spune-mi
incotro gasesc o biserica, fiindca vreau sa aprind o lumanare si sa multumesc
Domnului pentru minunea care a facut-o astazi cu mine.
Impresionat de cuvintele omului, necredinciosul l-a insotit pe
acesta pana la o bisericuta apropiata. Au intrat impreuna, au aprins cate o
lumanare si au inceput sa se roage incet, in fata unei icoane.
In sufletul sau, omul necredincios pana
atunci a inteles ca nu lumea era de vina, ci el. Toate erau pline de frumusete,
toate erau minuni, dar el nu stia sa le vada. Trecea pe langa ele, fara sa le
observe.
Ce minune este mai
frumoasa decat o floare ce se deschide, oferindu-si parfumul ? Poate cineva
sa-mi arate o minune mai mare decat dragostea si devotamentul unei mame pentru
copilul ei ? Este cineva atat de crud, incat sa nu simta dragostea - minunea
minunilor ?
Adevaratele miracole nu
trebuie sa le vezi, ci sa le simti. Si in orice crestin se intampla un miracol
atunci cand, apropiindu-se de ceilalti prin dragoste, simte cum se apropie de
Dumnezeu.
"Sfintenia vine din dragoste.
Toti cei ce cred si iubesc cu adevarat sunt sfinti." (Sf Ioan
Gura de Aur)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea ta