Traim
judecand fel de fel de cazuri pe care zilnic le intampinam, dar avem si
prejudecati mai mult sau mai putin adaptate realitatii.
Pentru
ca suntem fiinte rationale avem si judecati si prejudecati. Este important
totusi sa existe un echilibru si sa nu le folosim intr-un mod gresit.
Daca
judecata inseamna sa –ti formezi o parere despre cineva luand in considerare
anumite circumstante, prejudecata se refera la formarea unei pareri despre
cineva fara cunoasterea directa a faptelor.
Prejudecatile
pot fi periculoase…este tendinta de a suspecta lucruri ireale, de a condamna
sau eticheta persoane pe nedrept.
“Nu
judecati ca sa nu fiti judecati.” Sa judeci pe altul inseamna sa condamni, sa
faci dreptate asa cum tu consideri ca este drept, sa arati cu degetul inspre
cineva. Si Moise a vrut sa faca dreptate omorand pe egiptean, desi Dumnezeu
avea alte planuri pentru rezolvarea unor astfel de situatii.
Pe
de alta parte nu trebuie sa ne temem de nedreptate pentru ca am fost instiintati
in ce fel de lume traim si ca adesea drepturile ne vor fi atinse. Pavel ne
spune ca:
“Dacă
vă robeşte cineva (si atat de multi si multe lucruri tin sa ne robeasca), dacă
vă mănâncă cineva (poate ai fost “atins” de cineva si acum inca suferi), dacă
pune cineva mâna pe voi, dacă vă priveşte cineva de sus (indurarea umilintei),
dacă vă bate cineva peste obraz, suferiţi!” (2 Corinteni 11.20)
Pavel
nu zice sa ma razbun, sa ma apuc la certa de vorbe, ci sa aplanez orice
conflict, iar tacerea este de cele mai multe ori o solutie inteleapta. Nu este
de folos sa ripostam judecatilor oamenilor, mai bine ne retragem cu demnitate
si suntem atenti ca noi insine sa nu devenim judecatori ai aproapelui.
Sa ne
judecam mai bine pe noi, lasand in grija lui Dumnezeu judecata celorlalti, El
nu judeca dupa infatisare, dar Cuvantul Sau “are putere sa judece simtirile si
gandurile inimii”( Evrei 4.12) si “cat de nepatrunse sunt judecatile
Lui”(Romani 11.33).
Va fi si
o judecata finala cand fiecare va fi judecat dupa faptele lui, Dumnezeu este un
judecator drept (Psalm 7.11) si fiecare va da socoteala inaintea Sa pentru raul
sau binele pe care il facuse pe cand traia in trup.
Singura
situatie cand ne abtinem sa-i judecam pe ceilalti este atunci cand ii iubim.
Pentru ca iubirea uneste, nu destrama, iubirea iarta, nu judeca, iubirea
dainuie, nu se ofileste.
Iubirea e atît de seacă uneori în interiorul nostru. Nu știu dacă ai citit cartea Mîndrie și prejudecată, dar e faină. Nu e creștină, dar merită citită. Iubirea anulează atît mîndria cît și prejudecata.
RăspundețiȘtergere