Biblia si mobilul...

Ce crezi, cum ne-ar fi viata, daca de azi inainte ne-am folosi Biblia si am considera-o atat de importanta ca telefonul mobil?

Ne-ar fi totdeauna la indemana: in geanta, in buzunar, in borseta.

Am rasfoi-o de mai multe ori pe zi!

Am cauta-o disperati daca am uita-o acasa sau am pierde-o!

Am pastra-o ca si cum n-am putea trai fara ea. Am lua-o cu noi in orice imprejurare, si daca am da de necaz , am avea-o la indemana ca sa  o rasfoim.

Diferenta dintre ele este ca Biblia functioneaza oriunde si oricand. Nu i se descarca bacteria, are intotdeauna  semnal, nu trebuie inlocuita periodic (e valabila toata viata).

Mai multe informatii: aici.

Judecati si prejudecati

Traim judecand fel de fel de cazuri pe care zilnic le intampinam, dar avem si prejudecati mai mult sau mai putin adaptate realitatii.

Pentru ca suntem fiinte rationale avem si judecati si prejudecati. Este important totusi sa existe un echilibru si sa nu le folosim intr-un mod gresit.

Daca judecata inseamna sa –ti formezi o parere despre cineva luand in considerare anumite circumstante, prejudecata se refera la formarea unei pareri despre cineva fara cunoasterea directa a faptelor.

Prejudecatile pot fi periculoase…este tendinta de a suspecta lucruri ireale, de a condamna sau eticheta persoane pe nedrept.

“Nu judecati ca sa nu fiti judecati.” Sa judeci pe altul inseamna sa condamni, sa faci dreptate asa cum tu consideri ca este drept, sa arati cu degetul inspre cineva. Si Moise a vrut sa faca dreptate omorand pe egiptean, desi Dumnezeu avea alte planuri pentru rezolvarea unor astfel de situatii.

Pe de alta parte nu trebuie sa ne temem de nedreptate pentru ca am fost instiintati in ce fel de lume traim si ca adesea drepturile ne vor fi atinse. Pavel ne spune ca:

“Dacă vă robeşte cineva (si atat de multi si multe lucruri tin sa ne robeasca), dacă vă mănâncă cineva (poate ai fost “atins” de cineva si acum inca suferi), dacă pune cineva mâna pe voi, dacă vă priveşte cineva de sus (indurarea umilintei), dacă vă bate cineva peste obraz, suferiţi!” (2 Corinteni 11.20)

Pavel nu zice sa ma razbun, sa ma apuc la certa de vorbe, ci sa aplanez orice conflict, iar tacerea este de cele mai multe ori o solutie inteleapta. Nu este de folos sa ripostam judecatilor oamenilor, mai bine ne retragem cu demnitate si suntem atenti ca noi insine sa nu devenim judecatori ai aproapelui.

Sa ne judecam mai bine pe noi, lasand in grija lui Dumnezeu judecata celorlalti, El nu judeca dupa infatisare, dar Cuvantul Sau “are putere sa judece simtirile si gandurile inimii”( Evrei 4.12) si “cat de nepatrunse sunt judecatile Lui”(Romani 11.33).

Va fi si o judecata finala cand fiecare va fi judecat dupa faptele lui, Dumnezeu este un judecator drept (Psalm 7.11) si fiecare va da socoteala inaintea Sa pentru raul sau binele pe care il facuse pe cand traia in trup.

Singura situatie cand ne abtinem sa-i judecam pe ceilalti este atunci cand ii iubim. Pentru ca iubirea uneste, nu destrama, iubirea iarta, nu judeca, iubirea dainuie, nu se ofileste.

Mai trimite Doamne

Minuni adevarate

Un tanar fara credinta spunea mereu ca el nu crede in minuni. Dar intr-o zi, mergand pe strada, a intalnit un om, care, plimbandu-se incet, se oprea la tot pasul si, privind in dreapta si in stanga, exclama intruna:

            - Doamne, ce minune! Ce minunatii mi-a fost dat sa vad!

            - Nu te supara, a intrebat necredinciosul, dar la ce te uiti si te minunezi asa de tare ?

            - Cum la ce ? La floarea aceasta minunata! Si la copacul de acolo si, uite, priveste norii, cat sunt de frumosi!

            - Ce ti-e, omule, a mai spus necredinciosul, n-ai mai vazut flori sau copaci pana acum ? Ce, pana acum nu te-ai mai uitat niciodata pe cer sa vezi norii si pasarile zburand ?

            - Nu! - a raspuns omul. Vezi dumneata, pana astazi am fost orb din nastere. Insa, cu o saptamana in urma, familia m-a adus in acest oras la un medic celebru care m-a operat si m-a ingrijit cu multa dragoste. Chiar azi dimineata mi-a scos bandajele de la ochi si, dupa ce a vazut ca nu mai am nimic si m-am vindecat complet, m-a lasat sa plec.

            De cand am iesit din spital, ma plimb insa pe strazi si nu ma mai satur sa privesc atatea lucruri frumoase, atatea minuni. Dumneata poate ca, vazand in fiecare zi florile, copacii, oamenii din jurul tau, nici nu mai realizezi cat este de minunata aceasta lume, cat este de uimitoare. Dar eu, eu o vad pentru prima oara si, crede-ma, niciodata nu mi-am imaginat ceva atat de frumos. Multumesc lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri frumoase pe care le-a creat si pentru faptul ca mi-a ajutat sa pot, in sfarsit, sa le vad si eu si sa ma bucur de ele.

           Dar, daca tot ne-am intalnit, spune-mi incotro gasesc o biserica, fiindca vreau sa aprind o lumanare si sa multumesc Domnului pentru minunea care a facut-o astazi cu mine.

Impresionat de cuvintele omului, necredinciosul l-a insotit pe acesta pana la o bisericuta apropiata. Au intrat impreuna, au aprins cate o lumanare si au inceput sa se roage incet, in fata unei icoane.

In sufletul sau, omul necredincios pana atunci a inteles ca nu lumea era de vina, ci el. Toate erau pline de frumusete, toate erau minuni, dar el nu stia sa le vada. Trecea pe langa ele, fara sa le observe.

             Ce minune este mai frumoasa decat o floare ce se deschide, oferindu-si parfumul ? Poate cineva sa-mi arate o minune mai mare decat dragostea si devotamentul unei mame pentru copilul ei ? Este cineva atat de crud, incat sa nu simta dragostea - minunea minunilor ?

           Adevaratele miracole nu trebuie sa le vezi, ci sa le simti. Si in orice crestin se intampla un miracol atunci cand, apropiindu-se de ceilalti prin dragoste, simte cum se apropie de Dumnezeu.

"Sfintenia vine din dragoste.

Toti cei ce cred si iubesc cu adevarat sunt sfinti." (Sf Ioan Gura de Aur)

Eliberare prin iertare

“Foarte multi oameni nu se pot bucura din cauza unor evenimente care s-au petrecut in trecut. Ei nu au facut ceva ce ar fi trebuit sa faca, sau au gresit intr-un fel sau altul, motiv pentru care nu se pot bucura plenar de viata in prezent. Altii nu mai au ceva ce au avut in trecut, iar acest lucru continua sa le lipseasca, sau au fost raniti in trecut si nu mai pot accepta iubirea in prezent.

Pornind de la un eveniment neplacut din trecut, acesti oameni fac tot ce le sta in puteri pentru a prelungi la nesfarsit neplacerea acelui moment. Daca au comis in trecut o greseala, ei se asigura ca vor ramane de-a pururi niste oameni “rai”. Invers, daca altcineva a gresit in trecut fata de ei, au grija sa dea vina pe el pentru toate relele ulterioare din viata lor. Din cauza maniei provocate de o situatie din trecut, devin excesiv de critici si nu mai sunt dispusi sa ierte pe nimeni. Daca au fost tratati cu nepasare au grija sa nu uite si sa nu ierte.

Noi refuzam adeseori sa acceptam ca aceasta cramponare de trecut- indiferent cat de ingrozitor a fost evenimentul din viata noastra- nu face decat sa ne raneasca in continuare pe noi. “Celorlalti” nu le pasa cu adevarat. De regula, ei nici macar nu au idee despre ce se intampla in mintea noastra. Refuzand sa traim din plin in momentul prezent, noi ne ranim singuri.

Trecutul nu mai exista, iar ceea ce a fost nu mai poate fi schimbat. Momentul prezent este singurul pe care il putem experimenta.

Pasul urmator este iertarea. Iertarea de sine si iertarea celorlalti oameni ne elibereaza intotdeauna de trecut. Oridecateori ne simtim blocati, putem fi siguri ca trebuie sa iertam ceva sau pe cineva.

Daca nu ne putem bucura in totalitate de momentul prezent, inseamna ca ne cramponam de un eveniment sau de o emotie din trecut. Poate fi vorba de un regret, de tristete, de teama, de o rana sufleteasca, de vinovatie, de o acuzatie, de un resentiment, de manie sau chiar de dorinta de a ne razbuna. Fiecare din aceste stari de spirit se datoreaza incapacitatii noastre de a ierta, de a ne detasa de trecut  si de a ne reintegra in momentul prezent.

Iubirea este intotdeauna raspunsul care poate vindeca orice, iar cea mai directa cale catre iubire este iertarea. Iertarea dizolva toate resentimentele.” (Louise L. Hay-“Poti sa-ti vindeci viata”)

Iarta pentru ca ai fost iertat(a) si primeste iubirea lui Dumnezeu ca un balsam pentru toate durerile din sufletul tau. “Atunci lumina ta va rasari ca zorile, si vindecarea ta va incolti repde; neprihanirea ta iti va merge inainte si slava Domnului te va insoti.”(Isai 58.8)

Pregateste-te pentru vesnicie

           Nu depinde de noi sa ne lungim viata nici macar cu o secunda. Nu o poti opri si nu o poti prelungi

dupa voia ta. Nu avem nici o putere asupra ei. Nici cei mai buni medici si nici o inteventie de urgenta nu te mai poate readuce la viata.

           Ce este viata? Nu suntem decat un abur care se arata putintel si apoi piere…daca am fi constienti de acest lucru probabil multe conflicte, suparari sau dileme s-ar destrama. Dar, ne incapatanam sa traim astfel incat ne-am incheia socotelile cu viata mult mai tarziu. Nu ne dam seama ce fiinte fragile suntem si ca ceasul ne poate sosi oricand. Si, in loc sa traim frumos, bucurandu-ne de ceea ce am primit, inca mai traim cu ingrijorari si tot felul de tristeti.

              Pregateste-te sa te intalnesti cu Dumnezeul tau, fara teama, pentru ca ce ai iubit aici te va urma acolo.  Ce ai strans vai culege si cui i-ai slujit al sau vei fi pentru totdeauna. Dumnezeu va face o judecata pentru toate lucrurile, vei fi tras la raspundere pentru faptele tale. Cata vreme sa mai spune “Astazi, daca auziti glasul Lui nu va impietriti inimile” ofera-I Lui viata ta si lasa-te modelat in fiecare zi in procesul desavarsirii prin cainta si trairea unei vieti curate. Si invata sa traiesti dupa placul Lui, sa traiesti astfel incat la final El sa iti spuna “ Bine rob bun si credincios, intra in bucuria Stapanului tau.”

Calatorule, adu-ti aminte de moarte, nu doar cand aceasta vine deja la tine, atunci va fi prea tarziu.

                Esti pregatit daca ti se va spune “acum este ceasul tau”?

                Traieste fiecare zi ca si cand ar fi ultima, pentru ca una din ele chiar va fi.

Islamism si crestinism

Islamul reprezintă religia majoritară în Turcia, datând de la începuturile Imperiului Otoman. Aproximativ 99% din populația statului este în mod oficial de religie Islamică, conform actelor de identitate, chiar dacă niciodată nu s-a realizat o statistică legată de religie.

Ciudat este ca, desi este tinutul in care apostolul Pavel si Ioan au calatorit si propovaduit, totusi a ramas doar importanta istorica, iar crestinismul s-a raspandit mult mai departe de aceste tinuturi.  Pe acest teritoriu s-au aflat  “cele sapte Biserici ale Asiei“, carora Isus le-a trimis sapte scrisori prin revelatiile Sfantului Ioan din Cartea Apocalipsei: Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia si Laodicea. Primele sapte Biserici ale Bibliei, ale căror ruine (bisericile din sec IV – VII) se pastreaza si astazi,  reprezentand centre de pelerinaj pentru intregul mapamond crestin.

 Pergam – azi Bergama – În secolul întâi, Pergamul era al treilea oraş ca mărime de pe coasta Mării Egee, fiind pentru multă vreme capitala romană a provinciei Asia. Acest oraş rivaliza cu Alexandria, fiincă deţinea o bibliotecă în care erau păstrate peste 200.000 de suluri  cu diferite scrieri şi opere literare ale vremii. De fapt, numele Pergam provine de la „pergament” (a înlocuit scrierea pe papirus, e a fost descoperit şi folosit pentru prima dată în acest oraş). Aici este locatia celei de-a treia Biserici care primeste scrisoare din partea Domnului Isus prin Apostolul Ioan.

În Efes a activat o anumită perioadă Sf Apostol Pavel, probabil și Sf Apostol Ioan Evanghelistul. Conform unor legende, în imediata apropiere a orașului ar fi fost îngropată Fecioara Maria (în capela Panaghia Kapoulou), iar în interiorul orașului Sf Apostol Luca Evanghelistul.

Laodiceea (in functie de timp) – cea de-a saptea Biserica a Apocalipsei. Laodicea” inseamna in traducere “Voia poporului, dreptatea poporului, vointa celor multi”. Fiecare era liber sa traiasca dupa mintea lui. Tocmai de aceea, Bisericii din această cetate Mantuitorul ii transmite una dintre cele mai impresionante scrisori din Cartea Apocalipsei.

Astazi teritoriul Turciei este plin de moschei fastuoase, ale caror chemari la rugaciune  se practica regulat de 5 ori pe zi, strigatul rasuna pretutindeni si nu tine seama de ora, zi sau noapte. Iata cateva lucruri esentiale pe care este bine sa le cunoastem despre Islamism.

Islam- este numele religiei apărute în urma revelaţiilor şi învăţăturilor lui Mahomed. Islam este termenul arăbesc pentru "supunere".

Musulman- este numele dat celui ce adera la religia islamică. "Musulman"este un cuvânt arăbesc înrudit cu termenul de Islam şi înseamnă "cel ce se supune".Musulmanul se supune voii lui Allah aşa cum este revelată de către Mahomed.

 Allah- este numele islamic pentru Dumnezeu şi este greu de tradus în româneşte,sau în engleză. Musulmanii sunt convinşi că termenul englezesc "God" nu comunică adevărata semnificaţie a cuvântului Allah

Mahomed - a fost numele obişnuit al unui bărbat arab, născut în anul 570 după Hristos, în oraşul Mecca şi care a murit în 632 d.H. El a afirmat/pretins că este profetul care restaurează adevărata religie şi gloria lui Allah în întreaga lume, la fel cum Isus Hristos a fost pe vremea Lui un profet pentru poporul Său. Mahomed înseamnă "acela care este glorificat sau lăudat".

Koran(sau, Quran) - este termenul arăbesc pentru "recitare" şi se referă la culegerea de pretinse revelaţii făcute de Allah prin arhanghelul său, lui Mahomed,păstrate şi considerate de către musulmani ca fiind scripturile islamice. Musulmanii cred în Legea lui Moise, Psalmii lui David, şi în Injil sau Evanghelia lui Isus Hristos. Totuşi, ei cred că scrierile lor sfinte insuflate prin Mahomed le depăşesc pe acestea şi că Biblia folosită de creştini şi de iudei, este o versiune deformată a scripturilor islamice. Ori decâte ori Biblia contrazice Islamul, musulmanii afirmă că Biblia este cea care greşeşte.

În Islam, păcatul şi mântuirea sunt asociate cu două concepţii: fapte şi soartă. Fiecare musulman care speră să scape de judecata lui Allah trebuie să îndeplinească obligaţiile celor Cinci Stâlpi ai Credinţei (Sura 10:29). Aceste fapte religioase includ:

1.Recitarea Shahada-dei ("Nu este alt dumnezeu în afară de Allah, iar Mahomedeste profetul lui Allah").

2.Cinci rugăciuni zilnice prescrise (obligatorii) (Salat sau Namaz) în arabă. Aceste rugăciuni includ îngenuncheri şi prosternare în direcţia oraşului sfânt, Mecca.

3.Milostenia (Zakat), care este deosebită de zeciuială devreme ce musulmanilor le este cerut să ofere numai o pătrime din venitul lor ca şi contribuţie caritabilă.

4.Postirea (Saum sau Ruzeh) în timpul întregii luni a Ramadanului când musulmanii trebuie să postească de la orice mâncare şi băutură începând de la răsăritul până la apusul soarelui, ca ispăşire pentru propriile lor păcate din anul precedent.

5.Pelerinajul (Hajj) la Mecca, cetatea sfântă, cel puţin odată în viaţă pentru fiecare musulman.

De ce ai alege crestinismul?

"Alegerea este între: Cel care a făcut bine (Isus) sau cel care este numit Profetul cu Sabie (Mahomed); între Cel ce-a spus, "Iubeşte-ţi duşmanii" (Isus) şi cel ce-a zis, "Ucide-ţi duşmanii şi duşmanii lui Dumnezeu"; între Cel ce s-a rugat pentru duşmanii Săi (Isus) şi cel ce a făcut ca cei ce l-au denigrat să fie ucişi (Mahomed).

Curajul credintei

Cand am pe Domnul calauza,

Cum credeti voi c-am sa ma tem

De rautatea ce m-acuza

Si-arunc-asupra mea blestem?

Cand am pe Domnul meu in fata

Si El ma apara mereu

Cum sa ma tem de moartea hoata

Care ma vrea ca fiu de-al sau?

Cand am pe Domnul ce ma tine

Pe-acest pamant ratacitor

Cum sa ma tem atunci de tine

Omule slab si muritor?

                    (de Serban Alecsandru)

Ai pierdut, dar vei castiga

            “Tatal nostru din ceruri nu ia nimic din mana copiilor sai, decat  atunci cand vrea sa le dea ceva mai bun in schimb.(George Muller)

O usa inchisa, o oportunitate ratata, o incercare esuata, un plan naruit sau o relatie distrusa…privite in ansamblu si cu credinta, adica cu aceea incredere neclintita in lucrurile nadajduite, cu o puternica incredintare in lucruri care acum ni se par imposibil de realizat, privite din acest unghi pot fi intelese, dupa o vreme, ca si binecuvantari.

Prima intentie este aceea de a primi vestea rea cu dezamagire si suparare. Dumnezeu nu inchide niciodata o usa fara a pregati o alta pentru cei care ii sunt supusi. Frustrarea si mania nu trebuie sa fie modul de a reactiona la aceste lucruri, chiar daca din fire suntem tentati sa facem acest lucru. O sansa ratata poate fi drumul spre un nou inceput.

Am ales si trei exemple biblice in acest sens.

Priviti la Iosif caruia i s-au inchis cam toate usile si totul parea nefavorabil in viata sa….respins de fratii sai si aruncat intr-o groapa, apoi vandut ca sclav si dus departe de tatal sau intr-o tara straina, de unde mai apoi ajunge la inchisoare…ce mai putea urma bun? Totusi Biblia nu ne spune ca s-ar fi maniat sau ca ar fi cerut explicatii lui Dumnezeu asa cum multi altii ar fi facut-o.  Si totusi Dumnezeu avea un plan nespus mai maret pentru el si familia sa, asa cum spune mai tarziu: “Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine”.(Genesa 50.20)

Moise, este silit sa fuga de faraon tocmai la varsta la care ar fi trebuit sa aibe cea mai mare influenta, toate usile i se inchid si este nevoit sa traiasca in munti ascuns. Peste 40 de ani insa, Dumnezeu ii descopera planul Sau, caci el trebuia sa ajunga un deschizator de drumuri si un ghid exemplar pentru un popor numeros.

Iov  isi pierde averea, copiii, sanatatea sa….adica cam tot ce si-ar dori un om…si totusi el  mai poate sa exclame: “Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvintat.”  Dupa ce Dumnezeu ingaduie sa i se ia totul primeste indoit mai mult decat avusese la inceput.  

“Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui.” (Eclesiastul 7.8)

             Cand o usa se incide, o alta se deschide; dar deseori ne uitam atat de mult la usa inchisa ca nu o mai vedem pe cea care s-a deschispentru noi.(Hellen Adams Keller)

Ajutor dezinteresat

"Intr-o seara, un tanar se intorcea acasa. Dar, din cauza intunericului ce se lasase, s-a impiedicat de un bolovan si, cazand, s-a lovit destul de tare. Suparat foc, a plecat mai departe, dar un gand nu-i dadea pace. Ce cauta ditamai bolovanul in mijlocul drumului si cum de nu l-a vazut la timp ? Aoleu, dar daca mai trec si alti oameni si patesc la fel ca el ? Chiar in acea clipa, tanarul s-a oprit si, cu toate ca se lovise destul de tare si se grabea sa ajunga acasa, a facut cale intoarsa pana la bolovanul cu pricina pe care l-a impins la marginea drumului. Acolo putea sa stea oricat, ca nimeni nu s-ar mai fi impiedicat de el. De-abia acum, tanarul nostru a plecat linistit si multumit spre casa. Rana pe care i-o pricinuise cazatura il durea parca mai putin acum, cand stia ca i-a scapat, poate, si pe altii de la o suferinta ca a lui.  "

 Sa stii sa te gandesti si la ceilalti, inseamna sa stii sa traiesti. Bucuriile celor de langa noi trebuie sa fie si bucuriile noastre, iar durerile si necazurile lor, trebuie sa ne doara si pe noi. Decat sa ne purtam fiecare de grija, mult mai bine ar fi daca fiecare ar avea grija de ceilalti.

 Te-ai intrebat vreodata daca n-ai trecut chiar tu pe drumul acela de pe care tanarul a dat la o parte bolovanul ? Fara sa il cunosti, fara sa te cunoasca, fara sa astepte vreo multumire, omul acela ti-a facut un bine.