Sfarsit de an cu noi hotarari

     Mi-am dat seama ca rodul unei vieti lipsita de disciplina este amortirea simturilor. Daca ne lasam

prada lenii si obiceiurilor placute firii noastre, precum : petrecerea timpului pe computer, tv, sau orice alte activitati in exces, atunci vom aluneca subtil in capcana unei vieti usoare, dar lipsita de sens. Si, cand vom trage linie, vom observa multe lacune. De prea multe ori stam in asteptarea a ceva mai bun, iar timpul se scurge pe nevazute. Este usor sa adoptam standardele lumii in care traim, dar exista pericolul contopirii cu ea si al pierderii vietii vesnice.

Am urmarit un film a carui idee centrala se invartea in jurul Craciunului si promova: unitatea familiei, recunostinta, bucuria si spiritul Craciunului, colindele… Toate bune si frumoase, insa ceva a lipsit cu desavarsire si chiar nu m-am asteptat: lipsea Isus, nici macar nu a fost mentionat..M-am gandit ca si Craciunul s-a transformat intr-o sarbatoare  ca si Haloween de altfel. In ce lume traim? Am privit  cu tristete la generatiile viitoare care nu vor mai putea face deosebire intre bine si rau, deoarece insasi cultura promovata, societatea si chiar legislatia in unele cazuri au ajuns sa numeasca raul o normalitate.

      Ne aflam la cumpana dintre ani, din nou.  Poate ca ti-a fost greu sau poate ca zilele au fost mai senine. Intotdeauna ne punem mari sperante la inceputul unui an. Nu uita insa, ca ce va urma depinde doar de tine si de deciziile pe care le vei lua. Tu va trebui sa faci diferenta intre lipsa de valori si adevaratele valori. Sa implinesti cuvintele lui Dumnezeu, mai mult decat sa le asculti. Alege obiceiuri bune si ia hotarari intelepte. Increde-te puternic in Dumnezeu si din mana Lui vei primi toate lucrurile.

Colind

Povestea celor patru piersici

Odată, un țăran a vrut să-i încerce pe cei patru fii ai săi. I-a chemat dimineața la el și i-a dat fiecăruia câte o piersică. A plecat apoi la câmp, lăsându-i să-și vadă de treburi și să-și împartă ziua cum cred ei de cuviință. Seara însă, când s-a întors, i-a chemat pe toți patru în tindă și l-a întrebat pe cel mai mare:

- Spune-mi, ce-ai făcut cu piersica ta ?

- Ce să fac, tătucă, am mâncat-o și-ți mulțumesc. A fost tare bună. Am luat, apoi, sâmburele, l-am plantat în spatele casei, am udat locul și nădăjduiesc să crească acolo un piersic frumos și roditor.

- Bine ai făcut, băiatul tatii, sunt sigur că tu o să ajungi un bun gospodar. Dar tu, îi zise celui de-al doilea,

ce-ai făcut cu piersica ta ?

- Am mâncat-o. A fost atât de bună, coaptă și fragedă ...

- Și apoi ?

- Păi, am aruncat sâmburele și m-am dus la mama să-i mai cer câteva, că tare bune erau.

- Fiule, zise atunci omul cu întristare în glas, ai grijă să nu ajungi un om lacom că “lacomul mai mult pierde și leneșul mai mult aleargă”. Dar ție ți-a plăcut piersica, a fost bună?  l-a întrebat țăranul și pe cel de-al treilea fiu al său.

- Nu știu.

- Cum nu știi, da’ ce-ai făcut cu ea ?

- Am vândut-o. M-am dus cu ea în târg și am dat-o cu zece bani. Uite-i!

- Fiule, tu sigur o să ajungi mare negustor, dar ai grijă că nu toate sunt de vânzare în viață; mai ales, cu ceea ce ai primit de la părinți.

În sfârșit, țăranul l-a întrebat și pe ultimul băiat, cel mai mic dintre toți.

- Dar ție ți-a plăcut piersica ?

- Nici eu nu știu, tătucă.

- Cum, și tu ai vândut-o ?

- Nu, tată. Eu m-am dus în vizită la prietenul meu de peste drum, care e bolnav, și i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea și mi-a mulțumit din suflet.

Cu lacrimi în ochi, tatăl și-a luat copilașul pe genunchi și i-a spus:
- Nu știu ce te vei face tu în viață, dar știu că, indiferent ce drum vei urma, vei fi un bun creștin și asta e tot ce contează.

        Domnul Dumnezeu L-a trimis in lume  pe singurul Sau Fiu ca sa fie jertfit, pentru ca tu sa ai in dar viata vesnica. Si tu trebuie sa te daruiesti spre folosul altora, asa cum esti, cu tot ce El a sadit in tine.

O experienta de viata

 Trecem aproape in fiecare zi pe langa ei. Nu stim ce poveste ascund in spatele unui aspect adesea
neingrijit si care ne face sa-i evitam cu privirea. De multe ori ii judecam. Pana la urma nu ii putem intelege pe deplin. Totusi, ei sufera mai mult decat noi, simt unii cu altii si iau aminte la fiecare gest pe care cei din jur il fac. O experienta de viata  reala, care merita sa fie citita si din care fiecare poate trage concluzii care sa le schimbe modul de a-si privi semenii, cu mai multa dragoste si pretuire. Experienta lui Catalin Ciuculescu o puteti citi aici: 4 zile si 4 nopti ca om al strazii

Ce-i viata ta?

                             de Costache Ioanid
Ce-i viata ta? E o penita
Cu care scrii mereu pe-un drum.

Si-apoi la ultima portita
Tot ce-ai scris tu ca pe-o tablita,
Nu se mai sterge nicidecum.

Si vorbe-n vant si fapte rele
Raman pe veci ca-ntr-un album.
Pazit e scrisul tau de stele.
De-ai pune mari intregi sa-l spele,
Nu se mai sterge nicidecum.

In ceasul greu de judecata
Iti vei citi intregul drum.
Si vei zbucni in plans deodata.
Dar nici o slova-nlacrimata
Nu se mai sterge nicidecum.

N-o poate sterge decat sange,
Dar sange sfant si nu oricum.
Ce inger trupul sau va frange?
Si-astfel, ce-ai scris, oricat ai plange,
Nu se mai sterge nicidecum.

Isus cel drag veni din zare

Ca tu sa scapi din foc si fum!

Prin El trecutul tau dispare.

Dar daca azi nu-I ceri iertare,

Nu se mai sterge nicidecum.

Isus pe lemn rabda arsita.

Isus e pretul tau acum.

Prin El esti alb ca lamaita.

Si tot ce-a scris candva penita

Nu se mai sterge nicidecum…

O scrisoare adresata tinerelor fete

Dragi fiice ale Imparatului,

Salutari in Numele binecuvantat al Celui ce ne uneste inimile!

Ati ajuns la un moment atat de frumos si de important al vietii! Celor vioaie si sprintene, viata li se pare captivanta, cutezatoare si plina de speranta. Celor mai timide si nehotarate , poate ca viata li se pare inspaimantatoare, nesigura si coplesitoare. De fapt, viata cuprinde toate aceste aspecte. Dumnezeu a planificat-o in felul acesta ca sa fim echilibrati.

Tineretea este un timp frumos, pentru ca va dezvoltati calitatile, va descoperiti talentele si Ii ingaduiti lui Dumnezeu sa va descopere planul pe care Il are cu viata voastra. Este un timp pretios pentru ca este un prilej favorabil de a lua deciziile care va vor influenta caracterul pentru toata viata.

Cum sa fructificati din plin tineretea? Sunt nenumarate cai. Uitati-va in jur la aceste prilejuri nelimitate. Intai vine credinciosia fata de familie. Nu va veti bucura mai bine de viata in alta parte, daca nu v-ati dovedit responsabile si de incredere acasa, in familie. Implicati-va in lucrarile care va stau la indemana si veti cunoaste satisfactia care vine in urma “slujirii Domnului”.

Daca Dumnezeu ne conduce spre o slujba de interes pentru noi, El poate sa ne dezvolte talentul  si sa ne ofere resursele de care avem nevoie.

Unele surori nu stiu exact ce vor decide sa faca, sau poate ca dorintele lor tainice nu se implinesc. Dar Dumnezeu a dat tuturor daruri care trebuie puse in valoare. Rugati-L pe Dumnezeu sa va descopere aceste talente si sa va ajute sa le folositi spre slava Lui. Apoi fiti sensibile la raspunsul Domnului. El va raspunde rugaciunii celui ce se pune la dispozitia Lui. Folosindu-va de talentele voastre, veti gasi satisfactie si implinire in viata. Aceasta va ajuta sa gasiti locul pe care Dumnezeu l-a pregatit special pentru voi.

Cea mai mare bucurie vine in urma incredintarii personale ca impliniti voia lui Dumnezeu. Bucurati-va de rolul pe care l-a pregatit Dumnezeu pentru voi. Trebuie sa  impliniti acest rol spre slava Lui. Casatoria, dorita de multi, nu este voia lui Dumnezeu pentru toate fetele. Implinirea in viata de celibatar vine atunci cand recunosti aceasta dorinta naturala, cand o incredintezi lui Dumnezeu si Il rogi pe El sa iti planifice viata. Veti fi inviorate sa  vedeti calauzirea Lui in viata voastra si ca El lucreaza in inima voastra si va da “dupa placerea Lui, si vointa si infaptuirea”. Aceste experiente ne ajuta sa avem frumusetea multumirii. Aceasta frumusete este rodul unei relatii personale profunde cu Hristos.

Savurati aceste momente special ale vietii voastre pentru ca Hristos le-a pregatit pentru voi!

“Recunoaste-L in toate caile, si El iti va netezi cararile”.

Bucurandu-ma de statulul de printesa a Imparatului,

Joanna.

                                            Din “Home Horizons” nov 2012

Rugaciunea unei inimi recunoscatoare

“Chiar daca ma acopar cu plapuma si marai cand suna ceasul desteptator, iti multumesc  Doamne, ca

aud, cand exista atat de multi oameni surzi.

Chiar daca imi inchid ochii in fata luminii diminetii, iti multumesc Doamne ca vad, cand exista atat de multi orbi.

Desi mi-e greu sa ma ridic din pat, iti multumesc  Doamne ca mi-ai dat puterea de a ma ridica, cand sunt atat de multi tintuiti la pat.

Desi prima parte a zilei este febrila (sosete pierdute, paine prajita arsa, nervi rabufniti), iti multumesc Doamne, pentru familia mea, cand sunt atat de multi oameni care nu au pe nimeni.

Chiar daca micul dejun cu familia nu arata precum pozele din reviste, iar meniul nu este perfect echilibrat, iti multumesc  Domnae, pentru mancarea pe care ne-o dai, cand sunt multi flamanzi in lumea noastra.

Chiar daca munca mea este uneori monotona, iti multumesc Doamne, pentru oportunitatea de a lucra, cand exista atat de multi someri.

Desi ma plang uneori, dorindu-mi ca viata sa mi se fi desfasurat in alte circumstante, iti multumesc  Doamne pentru darul vietii, cand sunt atat de multi care si-au ratat viata.

Iti multumesc Doamne, pentru toate aceste binecuvantari- si pentru alte 101 pe care le-am considerat drepturi. Amin.”

Dorinte refuzate

Cand Dumnezeu iti refuza anumite dorinte, conformeaza-te realitatii si nu te opune voii Sale. Sa nu crezi ca “Nu” la El ar putea insemna “s-ar putea ca Da”. Dorintele refuzate pot fi un izvor de binecuvantare, asa ca accepta ceea ce Tatal tau din ceruri ti-a pregatit. Daca vom spune “atunci cand Domnul va face asa si asa pentru viata mea, voi stii ca El este cu mine”, s-ar putea sa pierdem scumpe binecuvantari. Poate ca nu sunt pregatit pentru ceea ce am cerut. De ce ar face Dumnezeu asa cum vreau eu? De unde stiu eu ca imi va fi mai bine daca va face astfel? Din fericire, El nu se uita la binele meu doar aici, ci la binele meu vesnic. Daca Il iubesc doar pentru ceea ce primesc de la El, atunci aceasta nu este dragoste, ci interes personal.

Cand staruim cu incapatanare asupra unui lucru, se prea poate sa nu-l primim niciodata. Sa luam ca si exemplu un copil care ii cere mamei sale sa alerge alaturi de ceilalti copii pe afara, cand el este racit. Mama ii refuza dorinta, dar el se uita suparat pe ea, si dincolo pe fereastra sta cu privirea la cei ce se joaca afara fara griji. La fel poate ca si tu si eu I-am cerut lui Dumnezeu sa faca pentru noi ceva, sau sa schimbe niste lucruri. El nu a facut-o si ne-am intrebat :”de ce”?  Ca si acel copil ai privit suparat spre altii care se bucura de ceea ce tu nu ai parte.

Totusi, Dumnezeu tocmai din prea multa dragoste face aceste lucruri pentru tine, si chiar daca acum nu poti intelege ce face El, mai tarziu poate vei intelege.

 “Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!”(Habacuc 3.17)

Pretuieste ce ai primit

   M-am gandit ca exista multe credinte si forme de religie pe acest pamant.  Am gasit chiar peste 4300 ca fiind existente astazi; sunt si multi “dumnezei”….Ce binecuvantare este sa poti cunoaste pe singurul Dumnezeu adevarat. Te-ai gandit vreodata ca esti printre putinii binecuvantati ai acestei planete care au avut posibilitatea sa cunoasca  realitatea in ce priveste viata si moartea? De cate ori I-ai multumit Dumnezeului tau pentru ca ti S-a facut cunoscut?

Ce merit avem pentru ca am primit harul acesta? Crezi ca ai fost ales sa cunosti adevarul pentru ceea ce esti sau faci tu? Sau pentru ca ai fost mai bun, mai corect sau mai spiritual decat altii?

Crezi ca vei fi primit de El pentru faptele bune si pentru comportamentul tau?

Esti eliberat, salvat, mantuit prin har, prin credinta care este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni.  Dragostea Lui este nemeritata. Pretuieste acest dar care ti s-a dat. Este cadoul Lui care consta in descoperirea cuvintelor Sale, este viata vesnica.

“Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat,  şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu”. (Ioan 17.3)

De aceea, multumeste-I din toata inima pentru binecuvantarea primita fara sa uiti ca si ceea ce ti se refuza este spre binele tau vesnic.

“Când veţi aduce Domnului o jertfă de mulţumire, s-o aduceţi aşa ca să fie primită.”(Levitic 19.5)

Zbor spre casa

         

Pentru ca sufletul tau trebuie sa fie liber, ofera-i aceasta libertate….Sa zbori deasupra situatiilor din viata ta inseamna sa te ridici mai presus de toate si sa stii sa te detasezi atunci cand trebuie. Sa te inalti precum pasarea in zbor, desupra tuturor framantarilor si crizelor vietii.

Traim ca si cand nu am mai parasi vreodata pamantul. Si este natural sa gandim asa. Totusi, clipa zborului spre cer, desi necunoscuta, va fi o realitate pe care nu o vom putea ocoli. Cum ar fi sa traim ca si cand ar fi ultima zi? Mereu ar mai fi ceva de rezolvat…

De aceea fii in pace cu toti, lasa ca iubirea fata de cei din jur sa domine in viata ta, sa nu existe  loc pentru neiertare in inima ta, si sa faci binele chiar si atunci cand nu se merita.

                Ma indrept spre o casa, o casa “de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică.”(2 Corinteni 5.1) Zborul meu aici nu-i decat o calatorie inspre o casa dintr-o tara promisa...sa aveti un zbor frumos!

Cum sa fii mereu biruitor in luptele vietii

 Poate ca ai nevoie de biruinta asupra unor ganduri care nu iti dau liniste, sau te lupti cu diverse ingrijorari, sau vrei sa biruiesti patimi care iti ruineaza viata.

        Vreau sa biruiesc! Exista vointa din partea mea, dar nu este atat de puternica incat sa ma faca imun provocarilor. As zice ca este o sfortare a mea si ca nu voi reusi niciodata de unul singur. Cel rau are planurile lui si ne poate insela. Cer ajutor de la Dumnezeu. Stiu ca El poate sa ma faca biruitor. La El nimic nu este prea greu. Dar, nu dureaza mult si cad prada aceluiasi lucru. Si parca gresim cu buna stiinta, iar mai apoi regretam. Deja puterea scade pentru ca ispititorul va sopti mereu “ vezi ca nu poti? nu vei reusi niciodata!” De ce nu avem putere? De ce iar si iar se intampla sa gresim la fel? Nu am avut destula credinta? De ce nu pot fi stapan pe mine si  pe gandurile mele? Parca ne-am regasi in cuvintele spuse de Pavel odinioara:

“Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.

Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!

Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.

Găsesc, dar, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.”( Romani 7.18-21)

           Dumnezeu este cel care da izbavire. Dar, de multe ori solutia este ca trebuie sa faci ceva diferit. Nu iti poti continua viata la fel si  sa astepti biruinta.

“Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant.” Asa ne vrea Dumnezeu, sa traim curat. Ne-am prea obisnuit cu, cuvinte despre Dumnezeu si am omis sa traim cu adevarat credinta, sa cautam sa-I fim placuti indiferent de parerea celorlalti. Sa nu ne mai lasam imbracati cu "omul cel vechi, care se strica dupa poftele inselatoare”(Efeseni 4.22) pentru ca am fost rascumparati cu un mare pret.

Da, este o lupta a credintei in care credinciosia este dovada biruintei.

            Dupa ce am pus problema astfel, m-am intrebat cum putem sa facem fata acestor asalturi si neputinte de a fi ceea ce ne dorim, de a birui. Si am gasit raspuns in Efeseni 6. Am citit de multe ori aceste versete, dar acum imi dau seama ca ceva am omis…Daca nu iei toata armatura lui Dumnezeu nu vei putea face fata acestor lupte. Si ne mai miram de ce cadem asa usor. Pentru ca suntem ca si o cetate asediata de dusmani. Si, daca raman usi, porti, ferestre deschise si neacoperite, atunci dusmanul va avea loc sa se strecoare usor. Razboiul nu mai este demult pe taram fizic si asta o stim cu totii. Nu este prea greu sa ne imaginam cum este lupta spirituala.

Nu degeaba Pavel repeta aceste cuvinte “toata armatura”, pentru ca, daca un singur instrument in lupta lipseste,  te poate face vulnerabil. Am ales imaginea cu soldatul pentru ca armura lui este foarte relevanta conform cu Efeseni 6.11-18. Un alt lucru de precizat ar fi pregatirea de lupta. In orice moment fii gata si vegheaza asupra cailor tale, si nu in ultimul rand sa nu fii prea ocupat(a) pentru a te ruga.

          Doar daca lupti vei castiga…fara lupta nu-i cununa.

Gandul meu si planul Sau

Am avut un gand bun. Am vrut sa-l pun in practica.. Am primit la timp chiar si resursele, plus un indemn care a venit exact la vreme. Am zis uauuu..cum se potrivesc lucrurile. Si am fost sigura ca este un lucru de la Dumnezeu si ca va fi o mare biruinta. Cand a sosit momentul punerii in practica am pornit cu toata increderea ca fac ce trebuie. Ceea ce nu stiam eu era ca planul lui Dumnezeu era altul. Nu am inteles de ce, si eram oarecum dezamagita. De ce nu? Dar, era un lucru bun si dezinteresat, Doamne! Putea fi o binecuvantare…Nu am inteles. Cand am citit Isaia 55.8 cu mai multa atentie, am inceput sa primesc lumina.

„Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul.

Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.”(Isaia 55.8-9)

Deci, chiar si un gand bun poate fi in neconformitate cu ce vrea Dumnezeu. Viata este imprevizibila. Asteapta-te chiar la anularea planului tau si nu te supara daca nu iti iese.

Tu poate ai un plan bun. Dar si Dumnezeu are unul. Si, la o intersectie de planuri/cai/vointe cineva trebuie sa cedeze.  Crucea este chiar intersectia vointei mele cu voia lui Dumnezeu. Nu inseamna ca ce vreau eu este rau, ci inseamna ca peste planul meu bun trebuie sa accept planul Sau, neinteles, plin de provocari, si de ce-uri. Poate ca  Domnul vreau sa imi spuna ca si lui Petru altadata : „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.” (Ioan 13.7)“Cât de neînţelese sunt căile Lui!”(Romani 11.7)

Totusi, te-ai gandit ca poti invata mai mult dintr-o infrangere decat dintr-o biruinta? Si dintr-un esec  mai mult decat dintr-o implinire?  

Intelepciunea de a fi smerit

Domnul ne cheama sa fim smeriti, nu umiliti. Sa fii crestin nu inseamna sa fii umilit, nu esti un om slab care poate fi manipulat cu usurinta. Chiar daca modestia ta va fi trecuta neobservata, este totusi una dintre calitatile care trebuie sa te defineasca. Un om smerit va stii cand sa taca, cat sa vorbeasca, cand sa se retraga si cum sa ajute. Domnul Isus a spus ucenicilor , pe cand acestia voiau sa afle care dintre ei este liderul:  “Cel mai mare dintre voi sa fie slujitorul vostru.”(Matei 23.11)

“Ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic; şi cel ce cârmuieşte, ca cel ce slujeşte.”(Luca 22.26)

             Sa conduci cu smerenie implica lepadare de sine, supunerea eului si a firii care se vrea laudata si ii place ca meritele sa-i fie recunoscute; inseamna si sa mustri, sa ierti, sa accepti, sa iubesti si sa arati cu blandete calea cea buna.

             Chiar si Iov, omul neprihanit si cu care Domnul se lauda inaintea ingerilor Sai, dupa ce este incercat aspru si  isi tine partea de nevinovatie , ajunge in cele din urma sa se pocaiasca cu smerenie inaintea lui Dumnezeu.

            “Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.”(Iov 22.29)

“El invata pe cei smeriti calea Sa”.(Psalm 25.9)

              Daca ar fi sa incadrez smerenia intre componentele roadei duhului, as alege infranarea poftelor, deoarece mandria este una dintre poftele cu care vrem sau nu ne confruntam

             Ca sa fii smerit trebuie sa lucrezi cu intelepciune, sa-ti infranezi dorinta de a-ti afisa fatis rezultatele si sa iubesti indoit, pentru ca atunci poti iubi aproapele ca pe tine insuti, cand il vezi la fel ca pe tine.

Poate ca tinem prea mult la imaginea noastra inaintea lumii reale sau virtuale.

Domnul Isus S-a dat drept pilda de slujitor, macar ca era Domn si a luat un stergar cu care a sters picioarele ucenicilor Sai, oferindu-le cel mai clar exemplu. De aceea sa invatam de la El, care a spus  “invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima”.

              De ce este greu sa fii smerit? Pentru ca pare prea greu sa renuntam la noi insine si sa vedem pe ceilalti mai presus de noi insine. Omul zdrobit va cunoaste ce inseamna smerirea , si va primi si har ca sa fie inaltat de Dumnezeu.

Sa fie smerenia ca o haina de care sa nu te mai dezbraci, o podoaba a caracterului tau, pentru ca ea este insasi rodul pocainte adevarate.

        “Mai bine sa fii smerit cu cei smeriti, decat sa imparti prada cu cei mandri.”(Prov. 16.19)

Sa oferim daruri speciale

Darul comunicării personale. Cum te simți atunci când cineva te caută pe neasteptate doar să îți spună că te apreciază, că îi ești un prieten adevărat? Un simplu telefon, o scrisoare, un e-mail îți poate schimba starea de spirit în câteva minute.

Darul de a ști să asculți. Sunt multe situații în care cineva apropiat își dorește atenția noastră. A asculta concentraț o persoană cu ochii și inima, vei transmite mesajul: ”Sunt lângă tine, ceea ce îmi spui este important. Apreciez prietenia noastră.”

Darul de a râde. Victor Borge afirma: ”Râsul este cea mai scurtă distanță între doi oameni”. El prelungește viața și este un mare dar, unul care poate fi oferit și celorlalți, ușor și des. Nu lăsați să să se piardă glumele bune, povestirile, fragmentele comice din filme sau emisiuni, afișele amuzante sau bancurile. Împărtășiți-le și altora.

Darul aprecierii. Wlliam James spunea: ”Cel mai profund principiu al naturii umane este dorința arzătoare de a fi apreciat.” Atunci când cineva face un lucru drăguț pentru noi, este important să ne exprimăm aprecierea, să dăruim la rândul nostru.

Darul unui sfat bun. De-a lungul istoriei, nenumărați oameni realizați au afirmat că un sfat bun a fost cheia succesului lor. Totuși, nu oricine îl cere și nu oricine are nevoie de el, însă, a oferi un sfat bun celui care este dispus să asculte, este cel mai prețios cadou pe care îl puteți face.

 Darul empatiei. Capacitatea de a te pune în locul interocutorului te ajută să înțelegi situația prin care el trece, să simți emoții, sentimente de care acesta se lasă dominat. Identificându-ne cu ceilalți, reușim să tolerăm anumite neplăceri, să nu judecăm, tocmai pentru că am trecut prin situații similare.

Darul iertării. Nimeni un este perfect, toți greșim. În consecință, este important să oferim iertare, așa cum și noi, la rândul nostru suntem iertați când cauzăm durere altora. Iertarea ne eliberează de emoțiile negative inutile și ne permite să mergem mai departe spre lucruri mai bune.

Darul rabdarii. Acesta poate fi un dublu cadou, apare ca rezultat al înțelegerii. A avea răbdare cu cineva, a explica, fără să ne impacientăm, dovedește un caracter de prețuit, ceea ce întărește relatiile cu cei din jur.

Darul citatelor. Frumusețea unui citat constă în faptul că este scurt, la obiect, plin de înțelepciune si sfaturi imbogatindu-ti  spiritul. Gasiti-le, adunati-le si oferiti-le celorlalti. Este un mod simplu de a face un serviciu cuiva.

Darul unei recomandări bune. Atunci când faci o mare descoperire care îți îmbogățește viața, este bine să o împărtășești cu ceilalți. Aceasta poate reprezenta: o emisiune TV, o carte, un film, un restaurant, un medicament, un serviciu, un mesaj frumos, o muzica buna. Prin aceasta recomandare , vei spune de fapt: “Acest lucru mi-a adus bucurie in suflet. Vreau sa fac acelasi lucru pentru tine.”

Darul unei maini de ajutor. De multe ori ne confruntam cu sarcini mari, dificile, care cer abilitati speciale pentru a le rezolva. Este de apreciat atunci când cineva se oferă să ne ajute. Indiferent dacă este oferit la serviciu, acasă, la școală, sau în societate, prin ajutorul primit economisim timp, energie, dar mai ales, câștigăm un prieten.

Darul de a invita. Fie că este vorba despreun eveniment, o nuntă, o petrecere, un eveniment sportiv sau un prânz cu un prieten, invitația este bine primita. In acel moment, mesajul transmis celuilalt etse:”vreau sa fii cu mine. Prezenta ta este o binecuvantare.”

Darul iubirii. Fiecare dintre noi se simte grozav atunci cand primeste afectiune. O strangere de mana, o sarutare pe obraz, o imbratisare, fiecare gest poate exprima caldura. Ofera darul iubirii.

Darul incurajarii. Poti fi o persoana talentata, animata de succes, insa, te afli sub carapacea temerii; este dificil sa te afirmi si talentul tau ramane in umbra. Totusi, cand cineva are incredere in tine si te sustine, te incurajeaza, situatia se schimba. Cuvintele ofera literalmente curaj, conducand, in mod remarcabil catre realizari.

Darul rugăciunii. Atunci când suntem în impas și reușim să scăpăm, când cineva se roagă pentru binele nostru, suntem fericiți. Rugăciunea – comunicarea cu Dumnezeu, este cea mai prețioasă activitate de care este capabilă ființa umană, darurile ei devenind comori de neprețuit. (din Revista "Impreuna")

Ca un copil...

Sa te bucuri de clipa traita din plin…ca un copil.

Sa te superi repede si sa iti treaca la fel de repede...ca unui copil.

Sa plangi si sa razi dupa doar cateva secunde…ca un copil.

Sa-ti faci prieteni in cateva minute si sa ti se para ca va cunoasteti de o viata...ca un copil.

Sa cazi si sa te ridici pentru a incerca din nou muntele…ca un copil.

Sa nu porti grija zilei de maine, cum arati sau cu ce te vei imbraca...ca si un copil.

Sa incalti fericita pantofii mamei si sa porti in sfarsit rochita cea roz pentru care ai asteptat pana la aniversare..ca un copil.

Sa iubesti cu tot sufletul si sa nu te temi ca ceilati te vor judeca...ca un copil.

Sa vrei sa cunosti intreg universul intr-o singura zi…ca un copil.

Copilaria a fost doar o trecere inspre o lume pe care altadata ai dorit-o.

“nu fiţi copii la minte; ci la răutate fiţi prunci; iar la minte fiţi oameni mari.”(1Corinteni 14.20)

In treacat prin crizele vieti

Iti este foarte greu…incerci sa cauti o rezolvare daca ar exista, iti dai seama ca nimic nu ar putea sa rezolve problema ta si ca situatia va fi asa pe termen lung. Si, cu cat timpul trece, parca problemele se intensifica.

Ti-ai dat seama in sfarsit ca te afli intr-o criza. Iti pui niste intrebari: De ce trebuie sa trec prin aceasta situatie? Care este scopul crizei? Nimic nu este la intamplare, cu atat mai putin destinul tau influentat de dificultatile actuale. Daca te-ai intrebat, nu inseamna ca vei primi si un raspuns rapid. De multe ori este necesar sa induri evenimentul pe care il ocolesti, sa faci exact ceea ce iti este teama.

De ce pot fi utile momentele de criza in viata ta?

Prin asta Dumnezeu iti poate vorbi, iti poate reaminti locul din care ai plecat, sa te scape de eul si pretentiile tale, te poate face constient ca esti doar un om slab si ca intr-o zi destinul tau pamantesc se va sfarsi, iti poate schimba traiectoria viaetii si vei fi cercetat.

Criza determina in primul rand o cautare dupa ajutorul lui Dumnezeu. La necaz vii inaintea Lui, chiar daca la bucurie ai uitat asta. Si, cine poate sa mangaie mai bine decat El? Daca te-ai indepartat de El si ai neglijat Cuvantul Sau, criza te poate readuce la locul in care ar fi trebuit sa te afli in ce priveste relatia cu Creatorul. Si durerea pe care astazi o simti asa de profund, maine poate dezvalui in ea o binecuvantare.

Ai ajuns la capatul puterilor tale? Adu-ti aminte ca Domnul a spus ca : “El da tarie celui oboist si mareste puterea celui ce cade in lesin.”(Isaia 40.29)

Si veste buna este ca din orice criza exista si o iesire. Mai rabda putin , si vei vedea lumina.

“Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vânt şi-l va curăţa;”(Iov 37.21)

Va invit sa vizionati povestea cestii de ceai si veti gasi cu siguranta o asemanare cu cel putin un moment din viata voastra.

Cuvinte din lumina

                                                                        scrise de Monseniorul Ghika                                

Dacă ştii să pui pe Dumnezeu în tot ceea ce faci, Îl vei regăsi în tot ceea ce ţi se petrece.

*

Dacă tu îl cauţi pe Dumnezeu, este pentru că Dumnezeu te-a căutat; şi nu te mira dacă, Dumnezeu fiind, El te găseşte înainte ca tu să-L fi găsit.

*

A consola este putinţa noastră de a da celuilalt ceva care să fie mai adevărat decât durerea sa. A consola înseamnă să-l faci pe deznădăjduit să trăiască în speranţă. A consola înseamnă a permite celui ce suferă să vadă în noi iubirea lui Dumnezeu pentru el.

*

Tăcerea lui Dumnezeu e, înainte de toate, o tăcere a iubirii …

*

Când nu mai ai nimic de dat, poţi să dăruieşti încă ceva ce-i mai presus de toate: o rugăciune.

*

Adevărata iubire nu vorbeşte despre sine, adevărata iubire este cea care nu are nevoie să fie numită pentru a fi recunoscută.

*

Dacă suferi pe nedrept – mulţumeşte lui Dumnezeu, atât pentru nedreptate cât şi pentru suferinţă… Ai prefera oare să ai de suferit pe bună dreptate?

*

Când cineva ne dovedeşte recunoştinţa el ne dăruieşte mai mult decât i-am dat.

*

Universul devine mai sărac prin uitarea rugăciunii.  Să ne trăim rugăciunea şi să ne rugăm viaţa.

Niciodata prea obosit

Ma vad din nou prinsa in iuresul vietii, in cotidianul plin de probleme, in cautarea cheilor care sa le rezolve si in pozitia de a incerca sa-i multumesc pe toti, daca se poate.

La un moment dat, gasesc un moment de respiro si imi dau seama cat de putin strang pentru suflet, cat de trecatoare sunt toate si ca nu se merita sa ne trudim pentru lucruri care oricum pier.

Ce minunat este sa poti lasa sufletul  liber sa zboare deasupra framantarilor vietii si a omenescului.

Este important sa reusesti sa pui ordine in activitati, in relatia cu Dumnezeu, sa acorzi timpului cu El vremea cuvenita. Dar, daca nu avem timp ca sa ne rugam, atunci suntem mai ocupati decat El doreste.

Fiecare perioada si moment de liberate si liniste sa-l valorificam acumuland invataturi sfinte.

„În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.” (isaia 30.15)

Atunci cand te simti prea obosit si lipsit de putere in sufletul tau, totusi, chiar si atunci “mucul care mai fumega nu-l va stinge”. Sa veghem pentru ca uleiul din candela sa nu se termine, iar flacara care acum desi arde incet, sa nu se stinga.

“Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă; dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”

Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”(Evrei 10.38-39)

Pentru ca sa nu renunti niciodata

De la iertare la eliberare

“Ai fost vreodata tratat cu nedreptate? Te-a ranit cineva fara motiv?

Daca cumva ai trait toata viata ta intr-o pestera izolata, raspunsul la aceste intrebari cu siguranta va fi: da!

Neiertarea devine curand amaraciune si nimic nu stinge raurile de apa vie care trebuiau sa curga din viata ta mai repede decat amaraciunea. Radacina acestei amaraciuni poate ajunge atat de groasa, incat intreaga personalitate a omului sa fie deformata din cauza ei.

            Primul pas pe care trebuie sa-l faca cineva pentru a devein un om intreg in Hristos este sa-si asume respunsabilitatea pentru propriile pacate si esecuri. Nu are nici un rost sa dai vina pe altcineva, indiferent ce lucruri teribile ti s-au intamplat. Cand ne raneste cineva, reactia naturala e sa ne retragem. Suntem creati intr-un asemenea mod incat dorim sa evitam durerea. Dar apoi se intampla ceva care ne impune sa luam o decizie cruciala.  Cand ne indepartam de o persoana care ne-a ranit, trebuie sa decidem daca ingaduim amaraciunii sa-si faca loc in inima noastra.

            Amaraciunea se naste atunci cand nu ierti. Amaraciunea inseamna sa devii obsedat de o nedreptate care ti s-a facut. Bibila arata ca, atunci cand un crestin e doborat de amaraciune,  aceasta nu il ruineaza numai pe cel in cauza, ci si pe altii: “Luati seama bine ca nu cumva sa dea lastari vreo radacina de amaraciune, sa va aduca tulburare si multi sa fie intinati de ea.”(Evrei 12.15) O persoana plina de amaraciune tinde sa raspandeasca si la cei din jur veninul care se afla in inima sa. Adeseori prieteniile se rup datorita amaraciunii si atunci prietenii sunt fortati sa aleaga cai diferite, lucru care aduce si mai multe probleme si dureri.

            Amaraciunea este o radacina otravitoare care creste in gradina inimii tale, daca nu veghezi. De obicei, noi nu vedem radacina, ci doar problema de la suprafata.

Exista o singura modalitate de a scoate afara radacina incapatanata a amaracaiunii din inimile noastre.

Prin iertare.

Prea multi copii ai lui Dumnezeu au ratacit de pe cale si traiesc in robie spirituala din cauza neiertarii.Ei nu pot auzi glasul lui Dumnezeu si le lipsesc calauzirea si bucuria.

Trebuie sa-i  iertam pe altii asa cum ne-a iertat Domnul Isus pe noi. Cum ne-a iertat El?

Neconditionat. Gratuit. Cu generozitate. Si fara sa mai tina minte greselile noastre din trecut.

Iertarea necesita o singura parte. Iertam nu ca sa o eliberam pe cealalta persona, ci ca sa ne eliberam pe noi insine. Daca acea persoana doreste sa fie libera, si ea trebuie sa mearga inaintea Domnului. Nu mai suntem nevoiti sa purtam povara amaraciunii!”
(Rauri de apa vie, Fratele Yun)

Vreau sa fiu ca Tine

1. Vreau să văd prin ochii Tăi
Vreau să am gândul Tău
Vreau să aud doar ce vrei Tu să aud
Vreau să am inima Ta
Să-nţeleg vocea Ta
Vorba Ta să fie şi a mea
Tu eşti tot ce-aleg 
Vreau cu Tine să merg

R: Tu eşti bucurie, eşti sursa de iubire
Izvor de bunătate eşti, Tu mă copleşeşti
Locuieşti în mine, să dau şi eu iubire
S-arăt doar bunătatea Ta, prin viaţa mea
Altora !

2. Vreau să am răbdarea Ta
Să aştept cât vei vrea
Vreau să calc mereu pe urma Ta
Câte zile voi avea vreau să fac voia Ta
Tu în mine să te poţi vedea
Tu eşti tot ce-aleg 
Vreau cu Tine să merg

Ma lupt cu mine

Ma lupt cu mine ne-ncetat

Cu pofte, lacrimi, ganduri negre;

Cand cugetul nu mi-e curat

Doar eu il stiu, iar El ma vede.

Ma lupt cu mine si mi-e greu.

Adesea cad si ma rapune

Ea, firea mea, batranul eu

Ce Tatalui nu se supune.

Ma lupt cu mine si-ndraznesc

Sa-ti cer azi, Doamne, ajutorul

Sa rastignesti tot ce-i firesc,

Sa moara patima si dorul.

Ma lupt cu mine si observ

Vointa mea care cedeaza.

Departe-as vrea ca sa alerg

De tot ce sufletu-ntineaza.

Ma lupt, dar nu cu pumnu-n vant

Ma lupt, dar cred si am speranta

Azi ma caiesc de-al meu trecut

Si-ti cer, o, Doamne, siguranta.

Ma lupt, vegehez si pe pamant

Putere-Ti cer sa biruiesc,

Iar Tu mi-o dai, e-al Tau Cuvant

Ce n-am stiut sa-l folosesc.

Ma lupt si-n ceas tarziu, acum

Si chiar de-o viata voi lupta

Vreau sa nu cad pe al meu drum,

Vreau sa raman pe Calea Ta.

"Omul ceresc"- recomand carte

Cartea aceasta da impresia ca ai citi o versiune moderna a cartii Faptele Apostolilor. Pregateste-te sa fii profund incurajat, precum si zdruncinat.

“Omul ceresc”  este istoria dramatica a felului in care Dumnezeu a luat un baietel lihnit de foame dintr-un satuc modest din provincia Henan si l-a folosit cu putere sa predice Evanghelia, in ciuda opozitiei ingrozitoare. Fratele Yun este unul dintre liderii bisericilor de casa din China, un om care, in ciuda varstei lui tinere, a avut de suferit tortura si inchisoarea pentru credinta lui. Relatarea lui rastoarna orice complacere cu privire la situatia din China, unde investitiile economiei internationale ignora realitatea cruda a faptului ca persecutia crestina este inca o realitate zilnica pentru milioane de oameni. In loc sa se concentreze pe multele miracole si experiente ale suferintei, Yun prefera sa puna accentul pe caracterul si pe frumusetea lui Isus.

Aceasta carte uimitoare va insemna un moment hotarator in viata ta spirituala.

Povestea persecutiei si intemnitarii fratelui Yun este sfasietoare. Este  provocare mareata pentru fiecare dintre noi ca sa primim crucea si sa-l urmam pe Isus. Consider aceasta carte profund miscatoare. Lecturare placuta!

De la cioburi la vase de pret

Dumnezeu poate sa vindece o inima sfaramata, dar pentru aceasta trebuie sa-i dai toate cioburile.

Ne vine greu sa lasam chiar totul in grja Lui, pentru ca povestea este a noastra si credem ca noi stim cel mai bine ce-i mai bun pentru noi. Dar, pentru ca El sa te ridice trebuie ca mai intai sa te cobori, in smerenie inaintea Sa.

Preferam sa risipim aceste cioburi in loc sa le strangem si sa venim cu ele inaintea Sa. El, le poate da din nou o forma, El poate sa lipeasca un vas si sa-i redea utilitatea. Lasa-ti inima cand este ingreunata de poveri sa se descarce in fata Domnului.

Nu plange dupa cioburile vietii tale. Vasul tau poate fi din nou folositor. Singur nu-l vei putea repara pentru ca, daca o vei face,  exista riscul sa se sparga la cea mai usoara lovitura.

Este un timp in care trebuie sa lasi furtuna din viata ta sa se linisteasca. Este acea vreme cand nu trebuie sa faci nimic, doar sa astepti in tacere acel ajutor in acceptarea voii Sale in supunere, singurul gand calauzitor fiind acela ca toate vor lucra spre binele tau vesnic.

“Iată, chiar suferinţele mele erau spre mântuirea mea.”(Isaia 38.17)

Este insa si o vreme in care trebuie sa incepi sa construiesti ceea ce s-a surpat.

In general ne lamentam dupa o pierdere, un esec, ca si cum ar fi fost cel mai pretios lucru pentru care am lucrat. Tot nu am inteles ca nu vom stapani vesnic  pe acest pamant. Cata vreme ne lipim asa usor de lucruri, de oameni de pe pamant, ne va fi cu atat mai greu sa suferim infrangerile si dezamagirile.

Nimanui nu-i este usor sa rabde chinul, dar increderea in promisiunile lui Dumnezeu te ridica si mai apoi iti da si puterea de a drege sparturile pentru a-ti atinge scopul pentru care ai fost creat.

Poate ca Dumnezeu asteapta sa constientizezi ca toate resursele ti s-au epuizat si ca nu mai poti face nimic prin propriile puteri. In acel moment ochii tai vor privi in sus si vei spune ceea ce demult El asteapta de la tine: “Doamne, Tu poti sa faci ceea ce eu nu pot!” Si slava Lui ca poate sa faca chiar mai mult decat iti poti imagina. Si, pentru ca esti un vas de pret, nu te va lasa asa cum esti acum, si chiar daca trebuie sa ia ciob cu ciob, o va face,  pentru ca intr-o zi sa fi din nou folositor Stapanului Tau.