Niciodata prea obosit

Ma vad din nou prinsa in iuresul vietii, in cotidianul plin de probleme, in cautarea cheilor care sa le rezolve si in pozitia de a incerca sa-i multumesc pe toti, daca se poate.

La un moment dat, gasesc un moment de respiro si imi dau seama cat de putin strang pentru suflet, cat de trecatoare sunt toate si ca nu se merita sa ne trudim pentru lucruri care oricum pier.

Ce minunat este sa poti lasa sufletul  liber sa zboare deasupra framantarilor vietii si a omenescului.

Este important sa reusesti sa pui ordine in activitati, in relatia cu Dumnezeu, sa acorzi timpului cu El vremea cuvenita. Dar, daca nu avem timp ca sa ne rugam, atunci suntem mai ocupati decat El doreste.

Fiecare perioada si moment de liberate si liniste sa-l valorificam acumuland invataturi sfinte.

„În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.” (isaia 30.15)

Atunci cand te simti prea obosit si lipsit de putere in sufletul tau, totusi, chiar si atunci “mucul care mai fumega nu-l va stinge”. Sa veghem pentru ca uleiul din candela sa nu se termine, iar flacara care acum desi arde incet, sa nu se stinga.

“Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă; dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”

Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”(Evrei 10.38-39)