Pe urmele pasilor Tai

Nu pot stii ce urmeaza la rascrucea ce va veni. Azi pot fi sus si maine jos, insa imi doresc sa fiu altfel. De fapt, de ce dorim sa fim altfel? Sa ai ceva ce nu ai sau  sa fii altfel decat esti, in dorinta de mai bine pe plan spiritual, sufletesc, material sau fizic.
Nu stiu ce va fi dupa ce se va sfarsi incercarea care sta sa apuna. Viata….cum poate fi definita? Ca o aventura as zice, un necunoscut in care patrundem si inaintam in mod continuu.

Pentru crestin exista dorinta de a fi mai sfant. Cineva spunea ca ar trebui sa locuiasca izolat de lume pentru a nu pacatui cu limba sau pentru a nu se lasa pangarit de vorbele si imaginile ce i se ofera.  Dar, chemarea lui Dumnezeu nu este aceea de a ne retrage ci dimpotriva, de a merge si a-L arata pe El: “Nu te rog sa-i iei din lume, ci sa-i pazesti de cel rau.”(Ioan 17.15) Uneori se poate sa existe dorinta de a te desprinde de lume, sa fii singur, fara a te mai supara sau deranja cineva, dar in loc sa te retragi, mai bine te-ai schimba pe tine, ca tu insuti sa poti deveni ceea ce ai vrea sa vezi in ceilalti si “ce voiti sa va faca voua oamenii faceti-le si voi la fel”(Luca 6.31)
Domnul Isus trebuie sa fie exemplul nostru dupa care sa ne transformam, si astfel sa calcam pe urmele Sale. El propovaduia Evanghelia in mijlocul oamenilor, in Templu, din cetate in cetate, in casa bolnavilor, la nunta, de vorba cu leprosi, farisei sau invatatori, pe munte sau pe malul marii. Din cand in cand insa se retragea singur pe munte sau intr-un loc pentru a se putea ruga si intalni prezenta Tatalui, pentru a se conecta la Sursa puterii Sale. Iar in ceea ce priveste anturajul Sau era format din ucenici, petrecand timp cu ei si incredintandu-le invatatura pe care trebuia sa o impartaseasca dupa Inaltarea Lui pentru ca toti sa-L poata cunoaste si trai o viata de biruinta. La fel si tu si eu, acelasi lucru trebuie sa-l facem si noi, pe urmele pasilor Sai….sa citim Evangheliile si vom descoperi cum a trait Domnul si acesta ne va fi exemplul si apoi sa ne plecam in rugaciune pentru a putea fi cu adevarat ceea ce El vrea sa fim.
Incepe de azi!

Reintoarcere

Cele mai frumoase si profunde meditatii se nasc in mijlocul creatiei lui Dumnezeu…da, inconjurati de natura…si gandind la asta probabil ca fiecare isi imagineaza altfel, prin prisma locurilor prin care a trecut sau poate merge. Este un lucru minunat sa poti merge singur, in partasie cu Dumnezeu…si daca se poate si inconjurat de bogatia creatiei Sale. Este un fapt necesar oricarui crestin- un exercitiu de antrenare a mintii si a vointei..de altfel auzim frecvent expresia relatiei de partasie cu Dumnezeu…dar la fel de repede o uitam. Acest lucru trebuie materializat. Dincolo de problemele de scoala, serviciu, familie, trebuie sa ne alimentam sufletul. Poate iti este cunoscuta starea de lispa de vlaga spirituala, cand te simti lipsit de putere interioara si chiar deschizand Scriptura sa ramai la fel. Sau poate ca ti-ai propus acest timp cu Domnul si alte preocupari i-au luat locul. Mi se intampla frecvent asta. Dar, si de aceasta data imi doresc sa iau de la capat ceea ce mi-am propus.
Experimenteaza singur in odaita ta, sau in mijlocul Creatiei sau in orice alt loc te poti simti liberca sa Il poti lauda si vorbi cu El ca sa poti primi ceea ce vrea sa-ti comunice prin Cuvantul Sau.
“Sa cunoastem, sa cautam sa cunoastem pe Domnul! Ca caci El se iveste ca zorile diminetii, si va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primavara care uda pamantul!”(Osea 63)
Domnul sa gaseasca si in noi un pamant insetat dupa Apa, pe care sa o dorim ca si un cerb care-si cauta Izvorul…

Doar la Isus

Cand nu mai ai durerea cui i-o impartasi,

Cand grea-i singuratatea de n-o poti ispasi,

Vorbeste cu Isus!

Cand nu mai ai nici lacrimi si-n suflet e pustiu

In drumul tau de patimi cand simti ca nu esti viu

Mergi la Isus!

Cand planuri se darama si totul e pierdut;

Raman sperante-n urma si-ntrebi: Ce-i de facut?

Asculta-L pe Isus!

Cand nu mai ai nici umar pe care sa poti plange

Si clipe fara numar trec, iar viata curge

Alearga la Isus!

Cand nimeni nu mai poate pe tin` sa te-nteleaga

Nici prieten si nici frate, nimeni in lumea-ntreaga

Spune-I lui Isus!

Si cand a ta povara e mult prea grea de dus

Dezleaga-o….las-o afara privind tintit in sus

Priveste la Isus!

Si cand de bucurie vei fi inconjurat

Sa nu uiti de-ncercare si c-ai fost ridicat

De Isus!

Esti testat?

Rani ce asteapta vindecarea, dar nu se stie cum sau cat va dura ..dezamagire….nevoia de un orizont nou, de un nou inceput pe care acum nu-l poti vedea. Urmatorul pas pare foarte dificil cata vreme lipseste o lumina pe carare.
“Pentru ce te mahnnesti suflete, si gemi inlauntrul meu? Nadajduieste in Dumnezeu caci iarasi Il voi lauda, El este mantuirea mea si Dumnezeul meu”(Psalm 42.5)
Planurile tale nu sunt planurile Lui; El nu inlatura imediat suferinta, dar a promis ca va da taria de a o indura.

Esti prea important pentru Dumnezeu ca sa te distruga printr-o incercare care avea scopul de a-ti modela caracterul si de a-ti trasa o directie. Gandeste-te ca ai supravietit prin harul Sau pana acum! Daca doresti sa stii ce poate face Dumnezeu pentru tine, uita-te la ce a facut pentru tine si vei fi mai increzator in viitorul tau. Dupa ce ai avut sentimentul ca ai asteptat o vesnicie, vei vedea ca dintr-o data El misca lucrurile. Dar, daca nu esti pregatit, pierzi urmatoarea idee, relatie sau binecuvantare pe care o are pentru tine. Trebuie sa fii sensibil la vocea Lui, treaz la miscarile Lui si sa traiesti in asteptare. Poate ca Dumnezeu se pregateste chiar acum sa deschida niste usi - asigura-te ca vei fi pregatit cand o va face.
“Iata, voi face ceva nou si-i gata sa se intample: sa nu-l cunoasteti voi oare? Voi face un drum prin pustie si rauri in locuri secetoase.”(Isai 43.19)
 Deschide-ne Doamne ochii, ca sa putem vedea aceste lucruri noi!

Neliniștile sufletului meu...

Tată ceresc, așa cum sunt, în slăbiciunea mea

Îngenunchiez si caut fața Ta,

Știind că orice-aș spune sau aș face

E doar nimic ...sufletul îmi tace.

‘Naintea Ta mă separ de mulțime,

Pot să fiu eu și sunt, în întregime.

De nimeni nu trebuie să mă feresc,

Să stau doar eu cu Tine, e tot ce îmi doresc.

Îți spun necazul meu, durerea mea ce mă doboară;

De ce nu am o cruce mai ușoară?

Parcă-i prea mult și nu mai pot

Aș vrea să scap, să fug, să uit de tot.

Nu știu și nu pot înțelege voia Ta,

E prea măreață pentru-nțelepciunea mea.

Spune-mi ce ar trebui, acum, să fac,

Tu să-mi vorbești și eu să tac.

După adânci clipe de tăcere,

Tu îmi aduci o sfântă mângâiere:

„Fiica mea, e crucea ta mai grea decât a fost a mea?

Și este bună oare deznădejdea ta?

Te-am părăsit vreodată-n încercare

Și m-am ascuns în clipele-ti amare?

Ascultă de-al Meu glas, acum,

Tu nu ești singură pe-al vieții drum!

Eu te iubesc, Eu te păzesc

Și să fi cu Mine-n cer, Eu îmi doresc!

Încercări, necazuri vin în viața ta

Ca să crești mai mult pe calea Mea.

Să cauți fața Mea, oricât de greu ar fi,

Știind că Eu mereu, mereu te voi iubi!”

Iar eu, descurajată, în ochii Tai privesc

Și-ncet, încet mă liniștesc.

Da, aș vrea să înțeleg mai mult,

Aș vrea să pot, să știu mai mult,

Dar dacă toate acestea s-ar întâmpla,

Ce rost ai mai avea Tu-n viața mea?

La Tine vin din nou, acum și mă smeresc

Și pentru toate-Ți mulțumesc.

Acuma știu că nimeni, niciodată,

Nu mă va iubi mai mult ca Tine, Tată!

Și cu ochii-n lăcrimați eu Te slăvesc

Și din toată inima Îți spun: “O, Tată, te iubesc!”

                                     (autor: Comanici Raluca)

Valuri vor veni mereu

Este indeajuns sa privesti marea in splendoarea si maretia ei ca sa te vezi cat de mic esti... si daca te mai gandesti ca aproape 70% din suprafata terrei este acoperita cu apa…

 Obisnuim sa privim doar locul in care ne aflam cu imprejurarile si detaliile care ne privesc, incercand cel mai adesea sa creem o imagine despre noi….dar atunci cand te uiti mai departe, dincolo de tine, de lucrurile cu care zi de zi te confrunti…Poti sa fii asemenea unei stanci la tarm de mare, de care zi de zi se izbesc valuri manate de vant sau furtuna, alteori e liniste si stanca sta sub bataia blanda a soarelui. Si asa cum apa marii oscileaza intre a fi lina sau tulburata…la fel se intampla si in viata. Nu imi pot alege valul care sa vina inspre mine si oricat as incerca nu-l pot alunga pe acela care se apropie…curentii il aduc sau il indeparteaza, altfel spus nu-mi pot crea imprejurarile prin care trec, le pot influenta partial poate. Insa, stanca inseamna si stabilitate, ea nu se clatina, altfel ar fi purtata in larg..
Noi cum suntem? Ce temelie avem, pe ce am fost ziditi si zidim? Pe stanca sau pe nisip? Doamne, ajuta-ma sa nu fiu o stanca plutitoare! Tine-ma bine ancorata in Tine, caci numai Tu esti Stanca Mea de  care ma prind fara sa ma tem orice ar veni!
“Prin puterea Lui tulbură marea, prin priceperea Lui îi sfărâmă furia. Şi acestea sunt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge până la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?”(Iov 26.12,14) Si daca mi se par marete aceste lucruri care nu sunt altceva decat creatia Domnului Dumnezeu, …atunci ce atitudine ar trebui sa avem fata de El, infinitul si necuprinsul?
“Cine a închis marea cu porţi, când s-a aruncat din pântecele mamei ei? Când i-am făcut haina din nori şi scutece din întuneric; când i-am pus hotar şi când i-am pus zăvoare şi porţi; când am zis: „Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mândria valurilor tale”?(Iov 38.8-11)
“Nu voiţi să vă temeţi de Mine, zice Domnul, nu voiţi să tremuraţi înaintea Mea?” – Eu am pus mării ca hotar nisipul, hotar veşnic pe care nu trebuie să-l treacă. Şi chiar dacă valurile ei se înfurie, totuşi sunt neputincioase; urlă, dar nu-l trec.”(Ieremia 5.22) Sa stii deci, ca toate au o limita, chiar si valul nu poate trece peste limita pe care Dumnezeu insusi i-o permite. Cum, cand si incotro nu este problema ta, toate sunt coordonate, bine planificate si randuite, tu trebuie sa te increzi si sa-I dai slava pentru ca esti o faptura asa de pretioasa incat ii pasa si de tine iar viata ta nu-i este ascunsa.

Ce ai putea sa raspunzi

Domnul a vorbit lui Iov şi a zis:
„Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti împotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?”
Iov a răspuns Domnului, şi a zis:
„Iată, eu sunt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură.
Am vorbit o dată, şi nu voi mai răspunde; de două ori, şi nu voi mai adăuga nimic.”
Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis:
„Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz; ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.
Vrei să nimiceşti până şi dreptatea Mea? Şi să Mă osândeşti, ca să-ţi scoţi dreptatea?
Ai tu un braţ ca al lui Dumnezeu şi un glas de tunet ca al Lui?(Iov 40.1-9)
Aceste vorbe au fost rostite de Iov. Cine era Iov? “Un om fara prihana si curat la suflet”, dar asupra caruia s-au napustit necazuri succesive, incepand cu pierderea bunurilor, apoi a copiilor si in cele din urma afectarea trupului sau intr-o asa masura incat ….ajunsese o ruina, cel mai de pe urma om caruia nici prietenii nu-i mai puteau plange de mila, asa de uimiti ramasese de durerea sa.
Acest om care traise om viata curata inaintea lui Dumnezeu acum isi pune intrebari..de ce? De ce viata l-a adus acolo astfel incat sa nu mai poata avea nici macar o bucurie ci sa-si doreasca chiar moartea?
Observati insa dialogul sau cu Domnul Dumnezeu:
 Iov a răspuns Domnului şi a zis:
„Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.” –
„Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” – „Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep.” –
„Ascultă-Mă şi voi vorbi; te voi întreba, şi Mă vei învăţa.” –
„Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.
De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.”(Iov 42.1-6)
Poate si tu te intrebi de ce ti se intampla  unele lucruri, poate ca spui ca nu meriti asta si ca ar trebui sa existe o judecata si ca nu este dreptate sau ca aceasta nu este de partea ta. Priveste insa la Iov, un om curat la suflet si fara prihana asupra caruia au dat navala problemele. Te poti compara cu el? Si ce raspunde el lui Dumnezeu? Starea nu i se schimbase cu nimic si totusi isi vede nevrednicia si faptul ca inaintea lui Dumnezeu nu-si poate scoate propria dreptate, ca este doar praf si cenusa si ca nu-si poate indrepta soarta. Iov se smereste si se caieste de cuvintele spuse repede la manie, si macar ca pana atunci isi tinuse partea sa de dreptate, acum se vede dintr-o data atat de mic si nedemn de a raspunde in fata Domnului. Cand te intalnesti cu El, viata ta se schimba pentru ca iti vezi greselile, te vezi cat de slab esti si ca nu poti face nici o miscare fara stirea si voia Sa. Dar, Dumnezeu tocmai pana acolo ne lasa ca noi sa ne vedem starea si sa revenim la El , la sursa de odihna pentru sufletele noastre.
“Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el.”(Ioan 14.23)

Ramane ceea ce este trainic

Nu poti sa-ti iei viata in propriile maini sa faci ceea ce vrei cu ea, sau sa dai contur destinului tau. Atunci cand planul tau se prabuseste “Ce…mi s-au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea”(Iov 17.11).. ma gandesc ca Domnul Dumnezeu are mereu  planuri noi pentru fiecare si  ca orice sfarsit de drum inseamna un inceput nou. “Voi face ceva nou si-i gata sa se intample….voi face un drum prin pustie si rauri in locuri secetoase.”(Isaia 43.19)  Si asteptam acel ceva nou…desi viata pare ca se scurge incet dar sigur, si nu apare nimic…pana cand? Dar, asta nu este problema mea, pentru ca El este Cel care coordoneaza orice miscare, gand, fapta si pas prin Univers…Ce mare este El!
Si daca ma gandesc ca sunt doar o insecta, un fir de praf…care se ridica uneori purtat de vant si care mai apoi cade, inzestrati cu gandire, minte…unii gandind mai mult sau mai putin…”a pus in inima lor chiar si gandul vesniciei, macar ca omul nu poate cuprinde de la inceput pana la sfarsit lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu.”(Ecles. 3.11) Si, privind oarecum detasat viata, observ veridicitatea cuvintelor inteleptului Eclesiastul “totul este desertaciune si goana dupa vant”. Si uite asa, unii napaditi de griji si probleme, altii tanjind dupa ceva mai mult si care nu este…trecem prin viata si…ce ramane in urma?
Vom spune: ce am realizat, ce am construit in timp, ce am investit. Dar, sunt lucruri care trec odata cu intrebuintarea lor si lucruri care raman…”Un nume bun este mai de dorit decat o bogatie mare, si a fi iubit pretuieste mai mult decat argintul si aurul.”(Proverbe 22.1) Investeste in semenii tai, dar pentru aceasta trebuie implicare, timp si alte resurse. Si nu astepta rasplata, este datoria ta , pe care implinind-o, vei simti ca ai valoare si te poti bucura.
Nu uita ca o viata frumoasa poate trece drept nesemnificativa in ochii lumii.

Te poti bucura?

De ce sa stai mahnit cand te poti bucura? “Nu va mahniti, caci bucuria Domnului va fi taria voastra”.(Neemia 8.10)
Crezi ca nu ai motive? Poate ca azi nu ai gasit nici un motiv sa fii bucuros, sa fii multumit sau sa poti zambi in sufletul tau. Dar, oare nu ai asteptat prea mult de la altii? Crezi ca ei trebuie sa o faca pentru tine?
Dupa cum vedeti azi mi-am propus sa scriu despre bucurie, poate ca asa ne va cuprinde pe fiecare si ne vom da seama cata nevoie avem de ea.
Cine este bucuria? Unde o gasim? Mi-am propus sa cercetez putin asta si iata ce am gasit:
“Invataturile Tale…ele sunt bucuria inimii mele”(Psalm. 119.111)
“Cuvintele Tale au fost bucuria si veselia inimii mele”(Ieremia 15.16)
“Imparatia lui Dumnezeu este…neprihanire, pace si bucurie in Duhul Sfant.”(Romani 14.17)
“Roada Duhului este bucuria”.(Galateni 5.22)
Dar, stii cand o poti simti cel mai intens? “sa priviti ca o mare bucurie cand treceti prin felurite incercari”(Iacov 1.2) Cuvinte grele..cum sa te bucuri cand esti intr-un impas? Dar, aduti aminte de izbavirile pe care le-ai avut in trecut, cum te-ai simtit cand ai fost ridicat si sprijinit sa continui?
Care este sursa bucuriei? “Tu-mi dai mai multa bucurie in inima mea.”(Psalm. 4.7)
Si daca ramanem ancorati in Dumnezeu, mai mult in El, bucuria Sa va ramane in noi si ea va fi deplina. Atunci “inima vi se va bucura, si nimeni nu va rapi bucuria voastra.”(Ioan 16.22)
Si la final iata cateva indemnuri pentru voi:
“Bucurati-va in nadejde.”
“ Bucurati-va cu cei ce se bucura.”(Romani 12.12,25)
“Bucurati-va totdeauna in Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va!”(Filipeni 4.4)
Nici banii, nici bunurile sau implinirile personale nu pot aduce atata bucurie care nu se poate sfarsi. Va indemn dar pe toti sa vi se bucure inima in Domnul, sa se bucure in Domnul si sufletul sa va fie plin de veselie in Dumnezeu. El vrea  sa te bucuri neincetat in El.
 Tu ce faci?

Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!

Ti s-a intamplat vreodata sa nu mai poti crede? Sa ai un moment in care sa te simti lipsit de credinta, desi ti-o doresti…o credinta mica…asa de mica, dar care ramane si fara de care nu poti inainta.

Ce este credinta? “O incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucruri care nu se vad.”

Si de unde vine ea? “credinta este un dar de la Dumnezeu.” Si nu vad nimic la orizont, dar tocmai asta cere credinta, sa credem in lucruri care acum nu se vad; destul de greu pentru mine care tind sa cred in ceea ce este palpabil si realizabil.

Credinta este una din conditiile prin care suntem placuti lui Dumnezeu, si fara credinta este cu neputinta sa-I fim placuti Lui.

Sunt vremuri in care credinta se clatina, slabeste, scade, dar niciodata nu se poate stinge atata timp cat Duhul lui Dumnezeu locuieste in noi. Domnul Isus se roaga pentru crdinta noastra ca ea sa nu se piarda. Si in acele vremuri tulburi cand credinta se clatina, El mijloceste pentru tine si pentru mine; cand noi plangeam El se ruga; cand nu intelegeam de ce drumul este asa de greu, El ne vedea si ne cunostea durerea…Eu am zis “de ce?” si El a zis “tu nu poti intelege planul Meu acum. Tu ai dorinte bune, dar Eu am un plan, asteapta implinirea planului Meu pentru tine si invata sa te bucuri de Dragostea Mea si sa o impartasesti!” 

Mareste-ne credinta, Doamne!