Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!

Ti s-a intamplat vreodata sa nu mai poti crede? Sa ai un moment in care sa te simti lipsit de credinta, desi ti-o doresti…o credinta mica…asa de mica, dar care ramane si fara de care nu poti inainta.

Ce este credinta? “O incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucruri care nu se vad.”

Si de unde vine ea? “credinta este un dar de la Dumnezeu.” Si nu vad nimic la orizont, dar tocmai asta cere credinta, sa credem in lucruri care acum nu se vad; destul de greu pentru mine care tind sa cred in ceea ce este palpabil si realizabil.

Credinta este una din conditiile prin care suntem placuti lui Dumnezeu, si fara credinta este cu neputinta sa-I fim placuti Lui.

Sunt vremuri in care credinta se clatina, slabeste, scade, dar niciodata nu se poate stinge atata timp cat Duhul lui Dumnezeu locuieste in noi. Domnul Isus se roaga pentru crdinta noastra ca ea sa nu se piarda. Si in acele vremuri tulburi cand credinta se clatina, El mijloceste pentru tine si pentru mine; cand noi plangeam El se ruga; cand nu intelegeam de ce drumul este asa de greu, El ne vedea si ne cunostea durerea…Eu am zis “de ce?” si El a zis “tu nu poti intelege planul Meu acum. Tu ai dorinte bune, dar Eu am un plan, asteapta implinirea planului Meu pentru tine si invata sa te bucuri de Dragostea Mea si sa o impartasesti!” 

Mareste-ne credinta, Doamne!