Nu am meritat

Nu am meritat și continui să nu merit ceea ce Tu îmi dai, Doamne Dumnezeul meu! Chiar dacă sunt momente în care nu înțeleg de ce mi se întâmplă multe lucruri dificile, încă nu pot să pătrund dragostea Ta necondiționată. Mă uit la mine că îți greșesc atât de des, iar Tu îmi răspunzi cu iubire…și îmi este rușine că în loc de pedeapsă primesc iubire. Chiar dacă eu nu mi-am păstrat credincioșia față de Tine, totuși Tu ai rămas credincios promisiunilor făcute. Exemplul Tău mă îndeamnă la pocăință, îmi văd micimea, slăbiciunea înaintea unui Dumnezeu a cărui dragoste nu poate fi egalată.

Eu n-am meritat să-mi răspunzi cu iubire, dar tocmai acest lucru mă face să iau aminte la atitudinea mea, la pornirile mele greșite și să vin cu ele tot înaintea Ta, rugându-Te să mă ajuți să le schimb.

Mă văd precum Petru, altădată, care “s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.” Sau ca și Iov care, își vede starea și spune: “Iată, eu sunt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură.”(Iov 40.4) Ce pot să înțeleg? Cum pot să răspund?

Știu că bunătățile Tale nu s-au sfârșit, ci se înnoiesc în fiecare dimineață când mă trezesc, în fiecare zi pe care o îngădui să o mai trăiesc, în fiecare cuvânt pe care îl primesc și îl rostesc, în fiecare faptă a dragostei ce o primesc….Mă copleșește bunătatea Ta. În lucruri mărunte o pot vedea și este uimitor să Te văd coborându-Te până la cele mai mici detalii în viața mea. Nu, nu ești prezent doar în lucrurile mari sau cele mai importante ale vieții, iar aceasta mă face să mă prăbușesc. Cum de eu, pulberea, aburul, umbra valorez atât de mult încât să Te pot vedea lucrând în viața mea?

Când privesc cerurile-lucrarea mâinilor Tale-luna și stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: „Ce este omul, ca să te gândești la el? Și fiul omului, ca să-l bagi în seamă?” (Psalmii 8.3-4)

 că nu am nici un merit, iar acest lucru mă face cu atât mai mult să simt responsabilitatea ce o am, aceea de a trăi viața într-un mod curat și plăcut Ție. Mulțumesc pentru atâta iubire, atâta bunătate, atâta binecuvântare…nemeritate.

Ce am învățat de Crăciun

La origine evenimentul amintește de Nașterea Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Restul lucrurilor la care suntem martori în timpul acestei perioade nu are legătură cu ce s-a întâmplat atunci, și sunt adăugări ale oamenilor care au profitat de pe urma sărbătorii și i-au  diminuat treptat semnificația.

Iată și câteva lucruri pe care le-am învățat ținând cont de ceea ce s-a întâmplat la acea vreme:

Am învățat că trebuie să iubesc mai mult. Dumnezeu, din dragostea cu care ne-a iubit, a trimis pe singurul Său Fiu să se nască în lume cu un scop precis, ca oricine va crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.  A venit într-un mediu ostil și neprimitor și a făcut binele până la sacrificiul suprem. El este exemplul la care trebuie să iau aminte atunci când trebuie să dovedesc dragostea.

Am învățat că trebuie să dăruiesc. Dumnezeu ne-a dăruit pe Fiul Său, ce avea mai scump, pentru a ne dărui mântuirea, fără de care am fi fost pierduți. Și eu, la rândul meu trebuie să dăruiesc și să mă dăruiesc cu tot ceea ce ține de mine.

Am învățat că trebuie să caut Împărăția Sa și să prețuiesc Cuvântul dat prin Sfintele Scripturi. După ce S-a născut Isus în Betleem, au venit niște magi din Răsărit să-L caute și să se închine Pruncului Celui de curând născut. La fel au venit și niște păstori,care își pășteau turmele prin împrejurime. Atât magii, cât și păstorii  L-au căutat, L-au găsit, s-au bucurat și I s-au închinat.

Am învățat că trebuie să investesc și să mă cheltuiesc pentru ceea ce este de preț.  Magii I-au adus daruri de preț: aur, smirnă și tămâie. Ei au străbătut un drum lung, au investit timp și resurse în călătoria lor până la Betleem.

Am învățat că dacă Îl caut pe Domnul cu toată inima voi primi și călăuzire. Magii au făcut drumul până la locul unde era pruncul, călăuziți de o stea. La plecare au fost îndrumați din nou pe ce drum să se întoarcă, dar printr-un vis.

 Am învățat că trebuie să mă bucur atunci când mi se descoperă Cuvântul. Magii, când au găsit pruncul, “nu au mai putut de bucurie”.

Am învățat că Dumnezeu vorbește către oameni din toate mediile sociale, li se descoperă și este lăudat de către ei. Atât magii, care erau considerați învățați ai acelei vremi, oameni cu vază, dar și păstorii, care erau oameni simpli, neînsemnați,  au fost înștiințați de nașterea Domnului la care au mers să I se închine.

Am învățat că viața nu este ușoară, și că întotdeauna întunericul va căuta să înghită lumina, răul să biruie binele și că există o luptă permanentă. Imediat după plecarea magilor, un înger se arată în vis lui Iosif și îl avertizează să fugă împreună cu Pruncul și Maria în Egipt, deoarece Irod căuta să Îl omoare.

Am învățat că nu întotdeauna condițiile bune de care beneficiezi în viață te vor ajuta să ajungi cineva. Domnul Dumnezeu a ales ca Fiul Său să se nască într-un mediu auster, în lipsă, într-un loc nefavorabil. Acest lucru nu a împiedicat lucrarea pentru care a fost trimis în lume. Dimpotrivă, S-a identificat cu toți aceia care nu au avut parte de un destin favorabil.

Am învățat că Domnul Isus Hristos S-a născut, prin voia Tatălui, și ceea ce trebuie să fac în acest timp, este să mă bucur de relația mea cu El.

O imagine de sine sănătoasă

Nu ai corpul pe care ți l-ai fi dorit. Nici părul nu îți stă așa cum ai vrea. Cu kilogramele ai avut mereu bătăi de cap, și chiar la fața ta ai mereu ceva de adăugat. Ți-ai dat repede seama că nu ești perfect și nu ești perfectă sau după standardele perfecțiunii imaginate de tine.

Te compari cu ceilalți și undeva într-un ungher al sufletului tău se cuibărește ușor șoarecele invidiei care începe să roadă din bucuria și mulțumirea pe care ar fi trebuit să le ai. Alteori se instalează resemnarea când spui că “eu oricum  niciodată nu voi fi ca el/ea”…Ambele atitudini sunt greșite. Trebuie doar să te accepți cum ești și să te mulțumești cu ceea ce ai primit.

David, în Psalmi, spune astfel : “Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.” (Psalmii 139.15)

Așadar, Dumnezeu știe cum ai fost construit, iar viața ta a fost plănuită în fiecare detaliu. Nimeni nu a venit pe lume la întâmplare, chiar dacă uneori se mai zice acest lucru, pentru că planurile oamenilor doar uneori se împlinesc, chiar și în ce privește aducerea unui copil pe lume, dar planul inițiat de Dumnezeu se împlinește întotdeauna.

“Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.”(Psalmii 139.16) iar Domnul Isus merge mai departe și spune că și firele din cap, toate vă sunt numărate. Așadar, imperfecțiunile trupului tău, ar putea să Îi fie necunoscute?  Sau acea infirmitate, sau acel complex care îți dă bătăi de cap, crezi că ar putea fi trecut cu vederea de El?

Prea scund sau prea înalt, prea slab sau prea gras, fără farmec , așa cum ești, nu te lăsa definit de părerile oamenilor din jur, nici de standardele frumuseții din societatea de astăzi. Identitatea ta nu se limitează la aspectul fizic, pentru că la un moment dat  trupul se va întoarce în țărână, de unde a fost luat, iar duhul la Dumnezeu, care l-a dat.

Așa cum ești astăzi, spune: “ Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele:  Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! (Psalmii 139,13-14)

În ochii Lui ai valoare, chiar dacă aici poți fi uneori disprețuit de unii sau neobservat de alții. Nu căuta să fii acceptat de ceilalți prin felul în care arăți. Imaginea este temporară, dar ce ai dincolo de ea va rămâne. Farmecul unui om îl face bunătatea lui.  Un duh blând și liștit, îngăduința răbdătoare, altruismul, bucuria exprimată și orice altă virtute te înalță chiar și în fața celor mai atrăgătoare persoane. Dacă imaginea fizică nu o poți schimba întotdeauna, calitățile morale pot fi întotdeauna crescute și te vei putea bucura de rezultatele lor.

Cineva a făcut următoarea afirmație care reflectă învățarea unei lecții prețioase : „Am învățat să fiu mulțumit cu pantofii pe care îi am când am văzut pe cineva care nu avea picioare.” Nu îți plac multe la tine, dar dacă nu le-ai mai avea deloc?

Cum își va ținea tânărul curată cărarea?

Ești creștin și îți dorești să trăiești o viață curată, plăcută înaintea lui Dumnezeu. Dar, de multe ori te confrunți cu o imagine de sine departe de a fi plăcută Domnului datorită greșelilor repetate sau a ispitei înspre păcat, care te distanțează de sfințenia Sa. Păcatul te desparte de prezența plină de pace și bucurie a lui Dumnezeu. Dacă îți lipsește pacea, dacă sufletul îți este plin de griji, și uneori  nici să te odihnești nu reușești, atunci trebuie să te cercetezi în privința relației cu Dumnezeu. Undeva, firul care te leagă de El s-a rupt. Grăbește-te să vii înaintea Lui, să îți recunoști greșelile și neputințele și să ceri iertarea Sa.

            David scrie în Psalmul 119 pe baza experienței sale în viața de credință. David dă răspuns acelora dintre noi care căutăm să rămânem curați într-o lume murdară, să rămânem nepătați într-o lume plină de compromis și minciună, să rămânem drepți în picioare când curentul lumii bate exact din direcția opusă.

            „Cum își va ținea tânărul curată cărarea?”(Psalmii 119.9) Sunt trei adevăruri care te pot ajuta să rămâi pe calea cea bună, curată și plăcută Domnului:

1. Orientează-te în funcție de adevărul revelat în Sfintele Scripturi. „ Îndreptându-se după Cuvântul Tău.” (Psalmii 119.9)

Ca să rămâi curat este nevoie, mai întâi de toate, să rămâi drept. Cum poți rămâne drept când tot felul de vânturi te apleacă dintr-o parte sau alta? Folosind Cuvântul Domnului, al Sfintelor Scripturi care dau învățătură în viața de credință. El este Îndreptarul. El îți dă direcția corectă ori de câte ori oscilezi. El te îndrumă când te-ai pierdut în gândurile tale neînțelepte. El te ridică când prea multe poveri te-au doborât la pământ că ai și uitat cum este să mergi drept. El îți dă călăuzire când nu mai știi pe care drum să pășești din cele care îți stau în față. El îți dă sfat când nu este nimeni care să te învețe și îți îndreaptă pașii atunci când te afli pe o cale greșită.

2. Caută în tot ce faci, să împlinești Cuvântul și stăruiește asupra acestui lucru. „Te caut din toată inima mea, nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale.”(Psalmii 119.10)

Un alt lucru demn de luat în considerare atunci când urmărești o viață curată este dorința de a-L găsi pe Domnul prin căutare sinceră, de a-L cunoaște mai mult pe El renunțând chiar la anumite activități. Și mai este și dorința de a persevera în rugăciune după o viață curată, în conformitate cu învățătura Cuvântului.

3. Adună-ți provizii pentru vremuri de nevoie.„Strâng Cuvântul tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.”(Psalmii 119.11)

Un al treilea lucru pe care l-am identificat este asimilarea Cuvântului lui Dumnezeu în mintea și sufletul tău. Să Îl memorezi, să Îl dorești și să te trezești dimineața cu dorința de a-Lcunoaște mai mult și să adormi cu El în gând...asta înseamnă foame și sete după Cuvânt. Astfel, vasul tău va fi umplut cu El, și te va spăla de păcatul  care te prinde atât de ușor, deoarece vei fi luat în stăpânirea Sa.
“Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule!” (Psalmii 51.10)

Vis refuzat sau un nou început?

Ce faci atunci când planurile îți cad la pământ, iar așteptările nu primesc răspunsul dorit? Orice vis înfrânt produce mai întâi durere, apoi confuzie, iar în cele din urmă resemnare. Să îți înnoiești speranțele nu este un lucru ușor. Să ai încredere că va fi bine, deși la orizont apare doar un viitor necunoscut și atât de instabil, cere o credință matură și o profunzime a relației cu Dumnezeu.

Când alții te lovesc nu e ușor să te ridici și să pornești din nou ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu este ușor să îți reorganizezi viața după ce ai constatat că anumite drumuri s-au închis. Dar, este posibil.

            Într-un moment de deznădejde profundă, Iov a zis : „Mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile  acelea făcute cu atâta iubire în inima mea...”(Iov 17.11)

Trebuie să fim conștienți că planurile noastre, indiferent cât de bune ar fi ele sau îndreptate către o țintă  spirituală înaltă, nu pot avea certitudinea împlinirii lor.

            Poate te afli la un nou început, și te întrebi ce va urma din moment ce viitorul pare așa de incert. Poate ai eșuat din nou și nu știi dacă vei face față la o nouă încercare.

Atunci când experimentezi perioade de pustiu, când simți cum seceta caută să îți usuce sufletul însetat de căutări și când parcă cei care ar fi trebuit să îți fie aproape se îndepărtează pe rând sau îți înșeală încrederea pe care ai  avut-o în ei, intervine acel sentiment de neputință care atrage deznădejdea. Nu uita, însă, că în viața ta  poate apărea un drum nou. „Iată, voi face ceva nou și-i gata să se întâmple. Să nu-l cunoașteți voi oare? Voi face un drum prin pustie și râuri în locuri secetoase.”(Isaia 43.19)

            Uneori vei rămâne surprins când vei vedea cum ușa aceea închisă, refuzul acela sau situația aceea pentru care te-ai zbătut atâta timp erau parte a purtării de grijă a Tatălui Ceresc. Sună ciudat, dar da, planul Său pentru tine poate fi nespus de diferit față de cum gândești la acest moment.

Dacă te afli într-un astfel de moment, este cazul să îți reînnoiești speranțele. Să crezi din nou într-un început diferit, și o lucrare nouă, care te așteaptă să o realizezi.

            Așa că, mergi înainte cu puterea aceasta pe care Domnul Dumnezeu ți-o dă. Câtă vreme încă mai ai resurse, mai ai voință, vei mai avea putere de a continua.  Și, oricât de mic te vezi în ochii tăi, cu atât mai mare Îl vei vedea pe Dumnezeu lucrând în viața ta. El este cu omul zdrobit, cu cel care se vede mic  în ochii lui și înalță pe cel smerit.

            Niciodată să nu te oprești din a spera, orișicât de greu ți s-ar părea drumul la un moment dat. Concluzionez cu un adevăr spus de fostul om politic britanic, Winston Churchill: „Succesul nu este final, eșecul nu este fatal: curajul de a continua este ceea ce contează.”

Ca o frunză în zi de toamnă

E toamnă. E târziu. Iar frunze cad în zbor

Și-mi amintesc aievea cât sunt de trecător.

Se-aștern covor peste covor în urma mea

Și simt un iz de ceai ce-nvăluie pădurea.

Cad frunze. Cad și doruri. Și amintiri rebele

Care se duc, alergă  prin nori și printre stele.

Se duc clipele noastre de bucurii și de dureri

Când rugăciunea ni se-nalță spre Acela ce trimite mângâieri.

E toamna bucuriei când văd cum rod bogat

Se strânge  în sufletele însetate de Dumnezeul Prea Înalt.

E și toamna tristeții, când cei dragi mă părăsesc

Și rând pe rând se-ndepărtează, și simt cât de mult îmi lipsesc.

Iar când, din mersul pe cărare m-am oprit tăcut,

Din zborul ei am încercat să prind o frunză, care la pământ

Se cobora firavă și mi-a căzut în pumn,

Dar n-am putut s-o las, ci am păstrat-o  într-un vechi album.

Și eu, și tu, suntem ca frunza care se leagănă în vânt,

De multe ori așa aproape ca să cădem jos la pământ.

Dar Dumnezeu, în Mâna Sa ne prinde și dă vieții un rost

Purtându-ne cu drag și milă, ne duce blând la adăpost.

Credința care mută munții sau îi ocolește

Ai întâlnit expresia biblică „să ai o credință cât un bob de muștar, și vei reuși să muți chiar și munții” și te întrebi dacă poate fi reală și în situația ta? Uneori poți să înaintezi doar prin credință, dar de la a spune până la a trăi este o diferență. Uneori îți vezi neputința și te întrebi cât va mai dura? Ai încercat să  schimbi lucrurile, să te schimbi chiar și pe tine, și cu greu mai poți face ceva care să aducă acea schimbare mult dorită. Vezi cât de greu este să înaintezi pe drumul ce urmează și continui să îți spui că nu vei face față, că este prea greu și că probabil vei eșua. De aceea, parcă nici nu ai mai încerca. Și totuși, undeva în inima ta, știi că se poate, că se merită să continui, și că vei reuși. Știi prea bine și ai tot auzit că Dumnezeu este cu acela care Îi cere ajutorul, dar deja ai făcut-o și parcă nimic nu s-a schimbat.

Dar, poate că undeva ai greșit…. Poate nu ai crezut cu adevărat că El va face pentru tine acel lucru și nu ai mers până la capăt pe drumul credinței. Te-ai tot uitat în jos, înspre tine și la ceea ce nu poți realiza, și ai pierdut ținta. Te uitai și la Dumnezeu, dar și la tine. Da, trebuia să privești doar înspre El și ce poate face El prin tine. Ai încredere că El poate să te schimbe și pe tine, dar și situația în care te afli. Dacă vrei să pornești pe un drum nou și ai temeri, atunci  credința îți este slabă. Este adevărat ce ai constatat, nu te vei descurca de unul singur în ce urmează să faci, dar la fel de adevărat este faptul că, dacă cauți Împărăția Sa, vei primi și celelalte lucruri pe deasupra. Ai nevoie de înțelepciune, iar Domnul a promis-o celor ce o doresc și cred că le va fi dată. „Dacă vreunuia din voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. Dar, s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc.”(Iacov 1.5-6)

Mi s-a întâmplat să cred că Dumnezeu va muta munții pentru mine, pentru cauza mea, și lucrurile chiar așa păreau până la un moment dat, când acei munți devenise de netrecut în fața mea. Abia atunci am realizat că trebuia să-i ocolesc și să mă retrag, trecând pe lângă ei. Nu am înțeles de ce, dar ce putem înțelege atunci când ne aflăm în fața Mării Roșii, iar în spate dușmanul se apropie în pași grăbiți? Am înțeles însă, ceva mai târziu, că ocolirea muntelui nu era doar un răspuns negativ, un vis neîmplinit, așa cum îl consideram pe atunci, ci chiar o purtare de grijă a lui Dumnezeu. Și m-a ferit de un drum periculos și care mi-ar fi dăunat mai târziu. Dar, nu după multă vreme mi-a pregătit un alt drum, o provocare și mai mare, un munte chiar mai înalt decât mă așteptam și pe care nădăjduiesc să îl trec împreună cu El.

Este mare bucurie când vezi munții de probleme că se dau din calea ta, dar nu la fel este atunci când ei rămân neclintiți și trebuie să renunți la planul tău pentru planul Lui, necunoscut și nou pentru tine. Dacă ai pornit pe un drum, când știi că mergi cu Dumnezeu, mergi până la capăt. Nu-ți fie teamă decât de a nu-I greși Lui. În rest, crede că El va purta de grijă. Și încrede-te că poate muta muntele din fața ta, și chiar dacă nu o va face, va croi un nou drum. Nimic nu trebuie să îți limiteze credința. Doar așa vei vedea obstacolele ca și oportunități de a învăța și a crește. Crede și mergi înainte!

Dezamăgirea

O amintire dureroasă, care îți lasă un gust amar… Ești dezamăgit, dar nu ar fi o problemă, dacă cei care te dezamăgesc ar fi niște străini. Însă durerea este atunci când ei sunt chiar oamenii în care aveai încredere, în care sperai să te poți bizui și pe care îi iubeai. Au fost vorbe și fapte la care nu te-ai fi așteptat. Poate spui că ai fost naiv să crezi în ei, și că ar fi trebuit să fii mai vigilent, dar nu, nu asta este problema. Ca să ai încredere în oameni este nevoie și de o anumită doză de vulnerabilitate. Mai trebuie și să riști, nu doar să te protejezi excesiv dinaintea oricărei săgeți.

A fost odată un Păstor blând, care a făcut tot ce trebuia pentru oile Sale, și totuși ele au ales să Îl răstignească. El a făcut tot ce se putea pentru binele lor, iar ele I-au întors rău pentru bine….Să iubești chiar și omul care îți înfige cuțitul pe la spate, care te înjunghie cu vicleșug. Acum înțelegi ce dragoste trebuie să ai? Dincolo de cuvinte, dincolo de fapte. Să suferi în tăcere și să aștepți. Durerea pricinuită de un frate este mai mare decât aceea provocată de un vrăjmaș.

Dezamăgirea provoacă răni. Dar există și un balsam care vindecă. În primul rând iartă, dar nu la nivelul vorbelor, ci al minții și al inimii. Nu rămâne cu remușcări față de aceia care te-au dezamăgit. Poate au făcut-o cu intenție sau poate din neștiință. Chiar dacă au făcut-o intenționat, tot trebuie să îi ierți, ca să rămâi liber. „Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați?”( Matei 5:46).

Poartă-te înțelept. Un om care ți-a greșit este posibil să o mai facă. Fii prudent și acordă-i credibilitate limitată. Nu-l privi ca pe un dușman, ci mustră-l ca pe un frate. Spune-i adevărul în dragoste, cel puțin să știe realitatea. Poate cuvintele tale nu vor avea ecou pe moment în sufletul lui, dar mai târziu poate vor avea. Dacă nu este posibil și nu vrea să își revizuiască atitudinea, atunci roagă-te pentru îndreptarea lui. „Și robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toți, în stare să învețe pe toți, plin de îngăduință răbdătoare, să îndrepte cu blândețe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința ca să ajungă la cunoștința adevărului, și, venindu-și în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinși ca să-i facă voia” (2 Timotei 2:24-26).

Uneori nu ai ce să mai faci și este posibil ca acesta să continue să persiste în greșeala lui și să nu poată fi oprit de nimeni. Ai crezut că și el poate face pentru tine ceea ce tu ai face pentru el. De aceea te mai încearcă uneori acea frustrare, acel gând de judecată și tristețe. Ți-ai deschis ochii și ai văzut realitatea, dar nu îți închide inima.

Nu descuraja. Nu te victimiza și nu-ți pierde încrederea în cei din jur. Și tu ai dezamăgit la rândul tău pe alții, și ai fost dezamăgit chiar de tine însuți în anumite împrejurări, așa că învață o lecție prețioasă. Poate a iertării, a dragostei față de cel care îți răspunde cu rău, poate a răbdării sau a zdrobirii. Dacă iei bine seama, poți deveni mai înțelept, mai echilibrat și poți dobândi chiar și o viziune mai clară asupra vieții.

Încă te doare, dar va trece pentru că este doar pentru o vreme. Ia-ți aproape promisiunile lui Dumnezeu, și lasă orice gând tulburător să te părăsească. Știi prea bine că doar El nu te va dezamăgi niciodată. Și mai știi care este partea bună a dezamăgirilor? Te aduce mai aproape de El, să-L cauți mai mult, să Îi simți mai mult apropierea.

Pacea este doar în Domnul Isus Hristos, Păstorul cel blând, dar în lume vei avea necazuri. “V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33).

„Eu, Eu vă mângâi. Dar cine eşti tu, ca să te temi de omul cel muritor şi de fiul omului, care trece ca iarba” (Isaia 51:12).

Și dacă Dumnezeu poate transforma noaptea în zi, El poate transforma chiar și o dezamăgire într-o binecuvântare.

Te iubesc sau te iubesc pentru că…

De ce iubești această persoană?…Pentru că este frumoasă, deşteaptă, bogată sau pricepută la toate? Într-adevăr, calităţile ne fac să iubim mai uşor şi din fire suntem tentaţi să îi iubim mai mult pe cei care le posedă. Aceasta este dragostea condiţionată. Aş vrea să vorbesc puţin despre dragostea care nu spune „te iubesc” datorită vreunei calităţi în mod special, ci datorită unei alegeri care poate părea ilogică în ochii multora. Dragostea necondiţionată este revelată la modul absolut prin iubirea divină şi pornind de la exemplul ei putem învăţa. “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16). Măcar că nu a găsit nimic vrednic de iubit în noi, măcar că eram păcătoşi, El a ales de bunăvoie să Îşi reverse dragostea peste noi.

Învaţă să iubeşti necondiţionat. Din fire îţi este uşor să iubeşti pe cei care te iubesc sau care răspund afirmativ dorinţelor tale. La Dumnezeu dragostea este mai presus de merite, şi El cere să oferi  iubirea fără gândul că vei primi ceva în schimb. Dragostea Lui este jertfitoare: nu poţi să iubeşti dacă nu dăruieşti. Renunţi la tine şi la anumite dorinţe pentru ca celuilalt să-i fie bine, pentru că fericirea ta înseamnă  să îl faci fericit şi pe celălalt. În ce priveşte dragostea relaţională , dacă ai ales să iubeşti pe cineva, nu încerca să pui condiţii sau să schimbi persoana, afară dacă şi ea se bucură de acea schimbare şi îşi doreşte acest lucru. Iubirea adevărată nu este un sentiment, nu sunt vorbele dulci, nu este o emoţie, ci o dăruire fără rezerve. Nu este de vânzare. Nu o poţi cumpăra. Toată bogăţia şi înţelepciunea nu o pot răscumpăra. Iubirea aceea ilogică uneori, când te întrebi de ce iubeşti şi nu ai un răspuns pentru că pur şi simplu o faci, aceea este, de fapt, adevărata faţă a dragostei. Şi, dacă ai decis să îl/o iubeşti aşa cum este, vei rămâne surprins când şi el/ea se va schimba datorită dragostei tale necondiţionate.

Alege să renunţi la “te iubesc pentru că” în favoarea lui „te iubesc”…pe care nu va trebui să îl spui prin cuvinte, ci să îl/o faci să simtă acest lucru, prin fapte.

Un citat al lui Liviu Rebreanu redă și mai bine ce înseamnă, de fapt, acest fel de dragoste: „Iubirea nu e un târg: te iubesc pentru că mă iubești. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.”

Cum să birui ispita?

Încerci. Îți dai silința să nu mai faci acel lucru rău, să termini cu acel obicei neplăcut sau acel lucru despre care conștiința îți spune că este greșit. Și te lupți și încerci din răsputeri. Dar cazi din nou și de fiecare dată tot la fel ți se întâmplă. Poate vei spune: „Unde am greșit? De ce alți creștini pot și eu nu pot?”

Este o diferență între a trăi sub lege și a trăi sub har. Semnul că trăiești sub lege este faptul că te lupți de unul singur, depui efort să te îndrepți și nu reușești. Efortul propriu nu îți va aduce decât o biruință temporară. Vei rezista o vreme, după care firea te va ademeni din nou, pentru că este o luptă continuă între fire și duh.

Atunci, cine te poate elibera? Duhul Sfânt are putere să te elibereze de aceste lucruri. Lucrarea pe care o face Domnul Isus Hristos în viața ta va aduce eliberarea mult dorită. Nu înseamnă că nu te vei mai confrunta cu ispitele, dar prin puterea primită vei rezista și nu va mai fi nevoie să depui efort propriu continuu, iar lucrurile care altădată te ispiteau nu vor mai reprezenta o problemă. Atunci, vei ști că te afli sub har. Duhul Sfânt în viața ta este soluția eliberatoare. El dă putere, rezistență, îndrăzneală. Poate că te-ai rugat și nu s-a întâmplat nimic. Continuă și roagă-te, cercetează-ți viața, luptă în ce depinde de tine, stai departe de lucrurile care te ispitesc la rău și umple-te de lucrurile sfinte.

„Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău! Strâng Cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalm 119:9,11).

„Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă” (Matei 26:41).

De multe ori ne întrebăm dacă este bine să facem un anumit lucru, dacă este păcat sau nu, măcar că glasul conștiinței ne dictează lucrurile care nu sunt după voia lui Dumnezeu. Le-am face, deși știm că sunt rele, iar dacă cineva ne-ar spune că nu este nicio problemă, imediat am merge în locuri nepotrivite sau am face lucruri păcătoase.

Cum îți vei da seama că ești eliberat și că nu este un efort propriu? Atunci nu vei mai simți plăcere să faci acele lucruri și te vei îndepărta singur. „Dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi” (Ioan 8:36). Astfel, nu vei mai simți nevoia să întrebi dacă un lucru este bine sau rău, deoarece nu vei mai găsi aceeași plăcere în acel lucru. „Și, după cum ungerea Lui vă învață despre toate lucrurile și este adevărată și nu este  o minciună, rămâneți în El, după cum v-a învățat ea” (1 Ioan 2:27).

În concluzie, nu efortul tău te va salva. Dorința ta de îndreptare și pocăință, da, trebuie să existe, dar mai presus de acestea cere eliberarea de la Dumnezeu pe care ți-o poate da prin Duhul Sfânt.

Domnul Isus Hristos a trecut prin ispite ca noi și cunoaște cu ce te confrunți. „Și, prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți” (Evrei 2:18).

„Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie” (Evrei 4:15-16).

„Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă. Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:12,13).

Prezența Sa eliberatoare să te însoțească în orice domeniu al vieții tale vei fi ispitit, atacat sau încercat!