Credința care mută munții sau îi ocolește

Ai întâlnit expresia biblică „să ai o credință cât un bob de muștar, și vei reuși să muți chiar și munții” și te întrebi dacă poate fi reală și în situația ta? Uneori poți să înaintezi doar prin credință, dar de la a spune până la a trăi este o diferență. Uneori îți vezi neputința și te întrebi cât va mai dura? Ai încercat să  schimbi lucrurile, să te schimbi chiar și pe tine, și cu greu mai poți face ceva care să aducă acea schimbare mult dorită. Vezi cât de greu este să înaintezi pe drumul ce urmează și continui să îți spui că nu vei face față, că este prea greu și că probabil vei eșua. De aceea, parcă nici nu ai mai încerca. Și totuși, undeva în inima ta, știi că se poate, că se merită să continui, și că vei reuși. Știi prea bine și ai tot auzit că Dumnezeu este cu acela care Îi cere ajutorul, dar deja ai făcut-o și parcă nimic nu s-a schimbat.

Dar, poate că undeva ai greșit…. Poate nu ai crezut cu adevărat că El va face pentru tine acel lucru și nu ai mers până la capăt pe drumul credinței. Te-ai tot uitat în jos, înspre tine și la ceea ce nu poți realiza, și ai pierdut ținta. Te uitai și la Dumnezeu, dar și la tine. Da, trebuia să privești doar înspre El și ce poate face El prin tine. Ai încredere că El poate să te schimbe și pe tine, dar și situația în care te afli. Dacă vrei să pornești pe un drum nou și ai temeri, atunci  credința îți este slabă. Este adevărat ce ai constatat, nu te vei descurca de unul singur în ce urmează să faci, dar la fel de adevărat este faptul că, dacă cauți Împărăția Sa, vei primi și celelalte lucruri pe deasupra. Ai nevoie de înțelepciune, iar Domnul a promis-o celor ce o doresc și cred că le va fi dată. „Dacă vreunuia din voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. Dar, s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc.”(Iacov 1.5-6)

Mi s-a întâmplat să cred că Dumnezeu va muta munții pentru mine, pentru cauza mea, și lucrurile chiar așa păreau până la un moment dat, când acei munți devenise de netrecut în fața mea. Abia atunci am realizat că trebuia să-i ocolesc și să mă retrag, trecând pe lângă ei. Nu am înțeles de ce, dar ce putem înțelege atunci când ne aflăm în fața Mării Roșii, iar în spate dușmanul se apropie în pași grăbiți? Am înțeles însă, ceva mai târziu, că ocolirea muntelui nu era doar un răspuns negativ, un vis neîmplinit, așa cum îl consideram pe atunci, ci chiar o purtare de grijă a lui Dumnezeu. Și m-a ferit de un drum periculos și care mi-ar fi dăunat mai târziu. Dar, nu după multă vreme mi-a pregătit un alt drum, o provocare și mai mare, un munte chiar mai înalt decât mă așteptam și pe care nădăjduiesc să îl trec împreună cu El.

Este mare bucurie când vezi munții de probleme că se dau din calea ta, dar nu la fel este atunci când ei rămân neclintiți și trebuie să renunți la planul tău pentru planul Lui, necunoscut și nou pentru tine. Dacă ai pornit pe un drum, când știi că mergi cu Dumnezeu, mergi până la capăt. Nu-ți fie teamă decât de a nu-I greși Lui. În rest, crede că El va purta de grijă. Și încrede-te că poate muta muntele din fața ta, și chiar dacă nu o va face, va croi un nou drum. Nimic nu trebuie să îți limiteze credința. Doar așa vei vedea obstacolele ca și oportunități de a învăța și a crește. Crede și mergi înainte!