Dezamăgirea

O amintire dureroasă, care îți lasă un gust amar… Ești dezamăgit, dar nu ar fi o problemă, dacă cei care te dezamăgesc ar fi niște străini. Însă durerea este atunci când ei sunt chiar oamenii în care aveai încredere, în care sperai să te poți bizui și pe care îi iubeai. Au fost vorbe și fapte la care nu te-ai fi așteptat. Poate spui că ai fost naiv să crezi în ei, și că ar fi trebuit să fii mai vigilent, dar nu, nu asta este problema. Ca să ai încredere în oameni este nevoie și de o anumită doză de vulnerabilitate. Mai trebuie și să riști, nu doar să te protejezi excesiv dinaintea oricărei săgeți.

A fost odată un Păstor blând, care a făcut tot ce trebuia pentru oile Sale, și totuși ele au ales să Îl răstignească. El a făcut tot ce se putea pentru binele lor, iar ele I-au întors rău pentru bine….Să iubești chiar și omul care îți înfige cuțitul pe la spate, care te înjunghie cu vicleșug. Acum înțelegi ce dragoste trebuie să ai? Dincolo de cuvinte, dincolo de fapte. Să suferi în tăcere și să aștepți. Durerea pricinuită de un frate este mai mare decât aceea provocată de un vrăjmaș.

Dezamăgirea provoacă răni. Dar există și un balsam care vindecă. În primul rând iartă, dar nu la nivelul vorbelor, ci al minții și al inimii. Nu rămâne cu remușcări față de aceia care te-au dezamăgit. Poate au făcut-o cu intenție sau poate din neștiință. Chiar dacă au făcut-o intenționat, tot trebuie să îi ierți, ca să rămâi liber. „Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați?”( Matei 5:46).

Poartă-te înțelept. Un om care ți-a greșit este posibil să o mai facă. Fii prudent și acordă-i credibilitate limitată. Nu-l privi ca pe un dușman, ci mustră-l ca pe un frate. Spune-i adevărul în dragoste, cel puțin să știe realitatea. Poate cuvintele tale nu vor avea ecou pe moment în sufletul lui, dar mai târziu poate vor avea. Dacă nu este posibil și nu vrea să își revizuiască atitudinea, atunci roagă-te pentru îndreptarea lui. „Și robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toți, în stare să învețe pe toți, plin de îngăduință răbdătoare, să îndrepte cu blândețe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința ca să ajungă la cunoștința adevărului, și, venindu-și în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinși ca să-i facă voia” (2 Timotei 2:24-26).

Uneori nu ai ce să mai faci și este posibil ca acesta să continue să persiste în greșeala lui și să nu poată fi oprit de nimeni. Ai crezut că și el poate face pentru tine ceea ce tu ai face pentru el. De aceea te mai încearcă uneori acea frustrare, acel gând de judecată și tristețe. Ți-ai deschis ochii și ai văzut realitatea, dar nu îți închide inima.

Nu descuraja. Nu te victimiza și nu-ți pierde încrederea în cei din jur. Și tu ai dezamăgit la rândul tău pe alții, și ai fost dezamăgit chiar de tine însuți în anumite împrejurări, așa că învață o lecție prețioasă. Poate a iertării, a dragostei față de cel care îți răspunde cu rău, poate a răbdării sau a zdrobirii. Dacă iei bine seama, poți deveni mai înțelept, mai echilibrat și poți dobândi chiar și o viziune mai clară asupra vieții.

Încă te doare, dar va trece pentru că este doar pentru o vreme. Ia-ți aproape promisiunile lui Dumnezeu, și lasă orice gând tulburător să te părăsească. Știi prea bine că doar El nu te va dezamăgi niciodată. Și mai știi care este partea bună a dezamăgirilor? Te aduce mai aproape de El, să-L cauți mai mult, să Îi simți mai mult apropierea.

Pacea este doar în Domnul Isus Hristos, Păstorul cel blând, dar în lume vei avea necazuri. “V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33).

„Eu, Eu vă mângâi. Dar cine eşti tu, ca să te temi de omul cel muritor şi de fiul omului, care trece ca iarba” (Isaia 51:12).

Și dacă Dumnezeu poate transforma noaptea în zi, El poate transforma chiar și o dezamăgire într-o binecuvântare.