În grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi

“Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4.8-9)

Atunci când cineva caută să te îngenuncheze, să te distrugă pentru că de fapt, tu eşti mai bun decât el şi pentru că întunericului nu-i place lumina, ia aminte „Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5.8) De cele mai multe ori glasul lui te sperie, iar temerile sunt justificate; din afară lupte, dinlăuntru temeri. În acelaşi timp, ceea ce te ţine în picioare este nădejdea în puterea pe care o dă Dumnezeu.

încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare

Poate eşti încolţit de lupi ce poartă măşti de sfinţi, încolţit de gânduri tulburătoare, de temeri şi incertitudini care încercă să intimideze, să descurajeze şi să dărâme. Astăzi nu mai ai de luptat “ împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.”(Efeseni 6.12) David a fost urmarit de Saul şi adesea s-a simţit încolţit, când în psalm spune:”Ei întinseseră un laţ sub paşii mei; sufletul mi se încovoia, şi-mi săpaseră o groapă înainte. Dar au căzut ei în ea.”(Psalm 57.6) Cine urmăreşte răul, cel ce întinde curse, în cele din urmă va sfârşi prins de propriile capcane. Iată cum Haman sfârşeşte spânzurat în locul pe care-l pregătise pentru Mardoheu, iar pârâşii lui Daniel au fost aruncaţi în groapa cu lei pregătită pentru Daniel. Totuşi “Tu-mi dai mai multă bucurie  în inima mea, decât au ei când li se înmulţeşte rodul grâului şi al vinului.”(Psalm 4.7)

în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi

Sunt momente când este  greu să cântăreşti ce ar trebui să vorbeşti, să ai înţelepciunea să taci sau să răspunzi când şi cum trebuie. Aminteşte-ţi că Dumnezeu, care a promis prezenţa Duhului Sfânt în vremuri dificile, va împlini cuvântul care spune “căci vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri.” (Luca 21.15)

prigoniţi, dar nu părăsiţi

Întotdeauna a existat o luptă: răul a căutat să învingă binele, iar întunericul să biruiască lumina. Creştinul a fost urmărit de cei ce-l prigoneau pentru că oamenii s-au îndepărtat de la adevăr şi au iubit minciuna şi întunericul mai mult decât lumina. Chiar dacă prigonit, niciodata nu a fost singur, chiar dacă în afară aşa se părea “Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul;  ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; ca nişte întristaţi şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.”(2 Corinteni 6.8-10) Lumea te poate privi în fel şi fel de moduri. Ei văd însă doar la exterior. Dumnezeu vede inima. Einstein a spus „Mă interesează ce gândeşte Dumnezeu. Restul sunt detalii.”

trântiţi jos, dar nu omorâţi

Chiar dacă ajungi până într-acolo ca să fii doborât la pământ, la Dumnezeu toate au o limită. Fiecare încercare are o limită dincolo de care nimic şi nimeni nu se va apropia de tine. El ştie cât poţi îndura. Dacă greul e prea greu, înseamnă că eşti un vas de mare preţ, care poate suporta mai mult. Pentru că eşti dintr-un material scump, nu vei fi ars, ci bine curăţit. “Trântit jos” nu înseamnă că ai cedat. Dumnezeu are putere să ridice când strigi către El. „Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci, chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul este Lumina mea!”(Mica 7.8) “Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic. Ce pot să-mi facă nişte oameni?”(Psalm 56.11)

Ceea ce nu ştie cel rău este ca biruinţa finală este a Domnului, iar “întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă”( 2 Corinteni 4.17)

Aşa că, atunci când te simţi încolţit, în grea cumpănă, prigonit şi trântit jos, aminteşte-ţi că încă nu ai ajuns la limită, că ai o nădejde vie, că nu eşti singur şi că eşti înca viu şi mai poţi lupta. 

Când dreptatea întârzie

Atacurile celui rău sunt tot mai dese şi aprige în zilele noastre. Iar aceia care sunt sare şi lumină vor avea cel mai mult de suferit. Sunt multe feluri de nedreptate în jur: acuzaţii false, lucruri luate pe nedrept, copii despărţiţi de parinţii lor, şi multe altele. Toate acestea au la bază planurile viclene ale celui rău care lucrează cu şi prin oameni. Aceste lucruri se desfăşoară sub ochii noştri , dar şi sub ochii lui Dumnezeu.

„Când se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Preaînalt, când este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?” (Plângeri Ieremia 3.35-36)

“Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: ‘Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu.’?

El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin.” (Isaia 40.27,31)

Sunt două posibile reacţii la nedreptate: să te răzvrăteşti şi să încerci orice soluţie omenească până ce ajungi la epuizare sau să aştepţi la mila lui Dumnezeu, pentru ca El să facă dreptate, după ce ai făcut tot ceea ce a depins de tine.

„Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, ca să nu se bucure ei de mine!”(Psalm 35.24)

Ce să faci când vezi nedreptatea?

Când cel de lângă tine suferă pe nedrept, nu aştepta ca Dumnezeu sa facă dreptate. Da, El o va face la vremea Sa. Fă însă ceea ce poţi să faci tu pentru el. De aceea, plângi alături de cel ce plânge, nu face dreptate întorcând rău pentru rău, ci  alătură-te ca şi mădular al Trupului lui Hristos şi sprijină pe cel nedreptăţit. “Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. Voi sunteţi trupul lui Hristos şi fiecare, în parte, mădularele  lui. (1 Corinteni 12.26-27)

Luând partea celui nedreptăţit vei fi tu însuţi cercetat, şi vei înţelege mai bine scopul încercărilor.

“Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om, şi cine trăieşte îşi pune la inimă lucrul acesta.

Mai bună este întristarea decât râsul, căci, prin întristarea feţei, inima se face mai bună. (Eclesiastul 7.2-3)

Unul din exemplele de nedreptate majoră este şi cazul familiilor ai căror copii sunt despărţiţi de părinţii lor. Cine şi-ar fi imaginat că o lume întreagă va fi rascolită din cauza despărţirii unei familii de creştini? Cine s-ar fi gândit ca se vor unii suflete din lumea întreagă pentru sprijinirea unei cauze nobile? Gândeşte-te că nici un fir de păr nu cade fără ştirea Lui.„”Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip.”(Isaia 49.15)

Da, suntem fără putere în faţa acestei organizaţii care pare de neclintit şi asupra căreia pare că nimeni nu poate interveni.  Dar, ne bazăm pe cuvântul care spune că  “peste cel mare veghează altul mai mare şi peste ei toţi, Cel Preaînalt.”(Eclesiastul 5.8)

Pentru aceia care Îl urmează pe Dumnezeu, drumul presărat cu nedreptăţi nu este strain. De altfel, Însuşi Domnul Isus a spus: „Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!”(Matei 5.11)

Numai Cuvântul Sfânt  poate să aline sufletele celor care suferă din pricina nedreptăţii. „Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă în dreptatea Ta!”(Psalm 31.1)

Ce faci atunci când adevarul întârzie sa vină, atunci când inima zace zdrobită într-o aşteptare dureroasă ? Chiar şi atunci, gândeşte-te că Dumnezeu ţi-a dat credinţa. Şi această credinţă înseamnă să-L crezi pe Dumnezeu chiar şi atunci când nu Îi înţelegi planul şi nu ştii ce urmează în clipa urmatoare.

În cele din urmă “El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina şi dreptul tău ca soarele la amiază.”(Psalm 37.6)

În trecerea prin viaţă

Timpul trece ca un vis

Printre clipe efemere,

Dar rămâne ce-a fost scris,

Ce-am făcut: bune sau rele.

În trecerea prin viaţă cred

Că viitorul nu îl pot cunoaşte,

Însă trecutul îl cunosc şi mă întreb:

Oare prezentul ce mai poate naşte?

Şi trec cu pas grăbit ca printr-o vale

Ce-ades coboară tot mai mult şi iute.

Vreau să paşesc de pe-nălţimi pe cale

Să urc din nou, s-ajung să stau pe munte.

Dorinţa tainică de a vedea chiar cerul

Mă va-nsoţi în trecerea prin timp

Dorinţa vie de a dezlega misterul

Să fiu mai bun, să iert, să fiu iubit.

În trecerea prin viaţă, azi, când mă opresc

Privind înspre oglinzi ce strălucesc în zare

Văd tot mai clar prin ele momente când greşesc

Atunci când judec şi când dragostea-mi dispare.

Fă din mine, Doamne, ce Tu vrei să fiu

Cât timp mai am să umblu prin lumea cea străină

De Dumnezeu, de viaţa promisă de-al Tău Fiu,

Şi să ridic, să mângâi, să scot de sub ruină.

Vreau planul Tău desăvârşit să se-mplinească

În viaţa mea deplin si orişicând;

Iar gândul meu ciudat să nu oprească

Ceea ce Tu deja ai hotărât în gând.

Şi chiar dacă vreodată nu voi putea să ştiu

Răspuns la multele-ntrebări cu care mă confrunt

Voi continua să cred trecând şi prin pustiu

Căci dacă Domnul vrea să aflu, îmi va fi cunoscut.

Şi pentru tot trecutul, şi pentru viitor

Îţi mulţumesc că-n toate ai fost şi că vei fi

Cu mine, ca să trec prin lupte-nvingător,

Şi în prezent să am tărie ca să birui.

Şi te mai rog azi, Doamne, la bine şi la rău

Tu să rămâi cu mine, simţindu-te aproape.

Ajută-mă în viaţă şi dă-mi puteri mereu

Să-ţi rămân credincioasă pe timp de zi şi noapte.

Idolii din inimă

         Lucrul la care nu poţi renunţa uşor, orice lucru îl pui mai presus de Dumnezeu, căruia îi dăruieşti mai mult din preocupările tale, care se află mai mult în gândurile tale, care îţi ocupă timpul  şi îţi oferă satisfacţii de moment, dar care nu te zideşte spiritual, poate deveni un idol.

Trăim într-o vreme în care, termenul de „idol” pare ceva ce ţine de domeniul trecutului, al timpului în care exista ritualul închinării pe înalţimi, la chipuri şi statui făcute de om, dar venerate ca şi dumnezei. Astăzi, în creştinătate nu mai există acei idoli. Unii îi compară cu icoanele sau statuile sfinţilor, bazandu-se pe versetul din cea de-a doua poruncă dată lui Moise: “Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul.  Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos.”(Exod 20.4-5)

        De fapt, subtilitatea idolilor moderni este mult mai profundă. A face semnul crucii înaintea unei icoane, avand sufletul sincer şi credinţa neprefăcută în Dumnezeu, nu este pericolul pe care cei mai mulţi îl consideră „închinare la idoli”. Am găsit că, foarte mulţi, consideră închinarea la idoli ceea ce am menţionat anterior, în timp ce ei îşi ţin idolii ascunşi în inimă, judecă după ceea ce se vede, dar în viaţa lor idolii au diverse forme. Trăim cu impresia că idolii sunt lucruri exterioare precum un chip cioplit sau pictat, dar de fapt, serviciul, copilul, persoana iubita, lucrul la care ţii, o idee, obiceiul de a petrece timpul in fata tv-ului sau internet-ului, pot deveni idoli, în măsura în care exagerăm. Da, orice lucru la care nu poţi renunţa se poate transforma într-un idol. Am înţeles că, de cele mai multe ori, idolii sunt acele lucruri purtate în inimă.

“Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul se numeşte gelos, este un Dumnezeu gelos.”(Exod 34.14)

“Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.”(Exod 20.3)

“De aceea, preaiubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli.”(1 Corinteni 10.14)

        Am auzit adesea întrebarea “Care este idolul tau?”  referindu-se la favoritul în muzică, cinema, sport şi, inconştienţi sau nu, oamenii îşi aleg idolul la propriu.

        Am găsit că împotrivirea faţă de voia lui Dumnezeu este la fel de vinovată ca şi închinarea la idoli: “Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimii.”(1 Samuel 15.23) Astfel că, atunci când nu poţi accepta voia lui Dumnezeu pentru tine şi te împotriveşti sau nu eşti multumit, atunci acest lucru este la fel de periculos ca şi închinarea la idoli.

         Acelaşi lucru pe care eu îl privesc ca pe o necesitate, pentru altul, acelaşi lucru, folosit într-un mod greşit sau abuziv sau care pune stăpânire pe el ajungând sa-l controleze, devine un idol în viaţa lui.

         Ca şi exemplu, să luăm banii: dacă pentru unul banii sunt o resursă folosită pentru traiul zilnic, pentru altul poate fi un idol, datorită modului în care se raportează la ei (nu banii sunt problema, ci iubirea de bani). Aşa că, nu obiectul numit pe nedrept „idol” este de vină, ci faptul că te închini lui şi îl venerezi. Am putea spune că linia de delimitare dintre normal şi închinare la idoli este foarte fină, de aceea este nevoie de stăpânire de sine şi de a te împotrivi ispitei.

         Judecata lui Dumnezeu în ce priveşte închinarea la idoli este foarte aspră, pentru că “închinătorii la idoli nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu”(1 Corinteni 6.9) “Dar cât despre…închinătorii la idoli… partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”(Apocalipsa 21.8)

        Aşa că, îndepărtează idolii dacă aceştia au ajuns deja pe înălţimile sufletului tău fără să îţi dai seama. Poate acea iubire ascunsă, acel ţel de neînvins, acea ambiţie pentru care ai da totul, acel obicei nesănătos, acel timp irosit in mod greşit, in defavoarea zidirii în credinţă. Eşti robul lucrului de care eşti biruit.

        Să ne cercetăm înaintea lui Dumnezeu, iar daca vreun lucru începe să prindă rădăcini în inima noastră, să luăm seama şi să fugim de închinarea la idoli!

Poţi învaţa şi din necazuri

         Dumnezeu vrea să ne arate că, dacă am alege să ocolim necazul, uneori asta poate însemna să facem pact cu compromisul, iar acest lucru înseamnă afectarea relaţiei cu Domnul. Aşa că, alege să suferi mai bine pe nedrept, decât să găseşti o scăpare de moment, dar cu consecinţe nefavorabile pentru viaţa spirituală.

         Am scris acum ceva timp despre o furtună care se dezlănţuise asupra vieţii mele. Mă aşteptam la o izbândă în cele din urmă. Nu am primit o izbăvire supranaturală, nu am văzut minuni să se intâmple. Am înţeles însă, că Dumnezeu mă iubeşte prea mult pentru a nu aduce şi necaz, şi pedeapsă, ca un Tată care ştie ce-i mai bine pentru copilul Lui. Dacă mi-ar fi dat izbăvire, probabil că nu aş mai fi avut timp să invăţ, iar El mi-a reamintit că:

      …in lume vom avea necazuri. E firesc acest lucru. Dar, trebuie să îndrăznim să mergem mai departe, pentru că avem un exemplu, al Celui care a biruit lumea.

       …durerea naşte învătături, iar zdrobirea eului duce la înfrângerea mândriei în domeniile in care ne credeam campioni.

       …e uşor să dam sfaturi, când nu am trecut prin experienţa altuia, dar ia să ne vedem pe noi, când trecem pe acolo, ne-am invătat lecţia sau continuam să ne lamentăm?

       ...suferinţa e necesară, dar nimănui nu-i place şi nici nu o doreşte.

Filozoful Emil Cioran a spus o vorbă înţeleaptă: “Ceea ce este mai bun în mine se datorează suferinţei. Nu o iubesc, dar nici nu o condamn.” Şi totuşi, vrem să ieşim cât mai repede la liman. Este ca si atunci când o prăjitură vrea sa iasă mai repede din cuptorul care este prea incins şi arde, dar dacă nu s-ar coace destul, nu ar mai fi bună de nimic. La fel este şi cu credinţa noastră. Dacă nu este încercată în cuptor, atunci nu mai creşte şi nu işi ajunge scopul.

         Cred ca Dumnezeu vrea sa ne facă conştienţi ca izbăvirea poate să nu vină şi că trebuie să ne acceptăm  încercările. De altfel, să învătăm de la Domnul Isus, care, în ceasul durerii Sale a spus:

„Tată, dacă este cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.” „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!”( Matei 26.39,42)

         Prietenii lui Daniel, stând înaintea încercării cuptorului aprins, s-au bazat pe Dumnezeu chiar dacă asta ar fi însemnat sfârşitul lor pământesc:

“Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi, chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!”(Daniel 3.17-18)

         La fel de bine profetul Habacuc ilustrează acelaşi lucru prin acceptarea voii lui Dumnezeu, care ar fi putut însemna pierdere şi lipsuri:

“Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul” (Habacuc 3.17-18)

          Aşa că, vom avea parte de necaz, dar Dumnezeu a promis că va fi împreuna cu noi acolo şi nu va permite ca focul să ne ardă mai mult decât este necesar pentru îndepărtarea impurităţilor care s-au adunat, şi nu va permite nici apelor sa ne acopere mai mult decât este necesar sa ne spele de ceea ce nu ar fi trebuit să se alipească de caracterul nostru.

         O strofă din poezia Aşteaptă ilustreaza aşa de bine răspunsul pe care Dumnezeu vrea să ni-L dea la întrebarea care se pune în legătură cu durata încercării:

Dacă durerea ta ar ţinea o clipă...nu ai lupta

Nu ai cunoaşte biruinţa ce poţi s-o ai prin jertfa Mea!

S-ar împlini visele tale, dar dorul Meu s-ar spulbera

N-aş mai putea să fac din tine o perlă în comoara Mea!

Încă un an pe firul vieții

A mai trecut un an...  

                 de Traian Dorz

A mai trecut un an, s-a dus…

Şi-n veci n-o să mai vie

Şi câţi creştini ne-au părăsit

Şi câte suflete-au pornit

Cu el în veşnicie.

Aşa trec anii după ani

Şi duc cu ei la vale

Şi pe bogaţi, şi pe sărmani

Pe mame dragi, lăsând orfani

Şi tot ce afla-n cale.

In anu-acesta poate treci

Şi tu, iubite frate

Vezi zilele cum le petreci

Căci acolo pe unde mergi

Vei fi-ntrebat de toate.

Şi ce folos de-ai caştiga

Aicea lumea toată

Şi sufletul ţi l-ai uitat

Căci pentru el n-ai adunat

Nimica niciodată.

O, Dumnezeule Ceresc

Rugămu-Te fierbinte

Să fii cu noi în orice zi

Şi-n anul care va veni

Să ne ajuţi Părïnte.

Cand intunericul inunda sarbatoarea

           
Nu obisuiesc sa urmaresc programele tv, doar stirile uneori, pentru a fi in tema cu se intampla in lume, dar am ramas foarte neplacut surprinsa la vizionarea buletinului de stiri din 25 decembrie. Romanii se considera a fi un popor majoritar crestin, chiar daca in mare parte doar cu numele, insa nici macar de acest lucru nu mai dau dovada. S-a amintit vag despre ceea ce a vrut sa fie sarbatoarea nasterii Fiului lui Dumnezeu, iar entuziasmul romanilor s-a aplecat supra felului in care in aceasta zi se petrece, se distreaza, asupra mall-urilor si a bucatelor gustoase, a cluburilor populate de craciunite imbracate sumar, la care s-au mai adaugat si spiridusi mai nou, pe langa banalul mos craciun care, se zice ca ar aduce cele mai frumoase cadouri copiilor “cuminti”, dar care de fapt sunt acei copii ai caror parinti au posibilitati financiare. 
             Nu este greu sa observam ca lucrurile au degenerat cumplit si ca s-a intercut orice limita. Intre crestini se mai pune intrebarea daca este bine sau nu sa acceptam sarbatorirea Nasterii Domnului Isus Hristos, date fiind diverse argumente pro si contra de-a lungul secolelor, dar nu voi dezbate aceasta tema. Scriptura spune ca “Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.”(Romani 14.5) Daca sarbatoresc si ma inchin lui Dumnezeu in acesta zi sau daca nu o fac, nu cred ca are mare importanta. Conteaza insa, daca am trait fiecare zi cu Isus in inima mea, cautand sa-I fac voia, prin supunerea vietii mele in ascultare de El.

           Intr-o lume in care sa vorbesti despre Dumnezeu a devenit din ce in ce mai demodat, ma gandesc ca este bine ca omenirea sa-si aminteasca mai des de Dumnezeu, iar amintirea Nasterii Domnului Isus poate fi un prilej de a asculta mesajul Scripturii. Din nefericire, ceea ce a vrut sa insemne sarbatorirea nasterii Sale s-a transformat intr-un eveniment comercial si lipsit de spiritualitate. Iar “X-mas” care a inlocuit cu success “Christmas” nu-i cu nimic mai diferit decat halloween sau orice alta sarbatoare pagana inventata de om. Da, ne indreptam catre o societate care cauta sa-L scoata pe Dumnezeu din cultura, educatie, biserica si chiar mintea omului.

           Sa bagam de seama ca sa nu fim inselati, pentru ca forta raului lucreaza ca, “daca este cu putinta, sa insele si pe cei alesi”. Dumnezeu este sfant si nu poate sa vada nelegiuirea unita cu sarbatoarea.

              Vom intra curand intr-un alt an, si parca intunericul spiritual este si mai intens. Cu toate acestea, ceea ce ti se cere este sa cauti si mai mult sa fii lumina in bezna acestei lumi.

Sa aveti un timp binecuvantat si sa intrati in noul an cu sufletul impacat, pregatiti de lupta cu intunericul, dar si cu noi sperante pentru viitor, care se afla in mana lui Dumnezeu.

Povestire de iarna

In mijlocul furtunii

           In furtuna este greu sa te poti regasi, mai ales cand valurile vin unul dupa altul. Furtuna perturba totul imprejur, iar sufletul este ravasit. Ma uit in zare si ma intreb cand se va arata din nou soarele? Nu stiu cum s-ar putea acest lucru pentru ca vad doar nori negri care ameninta cerul vietii.

          Nu poti sa prevezi furtuna. Ea vine neanuntata, fara sa bata la usa pentru a avea timp sa te pregatesti. Si, din seninul vietii apar tunete si fulgere.  Asadar, s-a instalat furtuna…Pana ce te dezmeticesti de ce ti s-a intamplat asta, si incerci sa gasesti tot felul de solutii, simti ca, de fapt, nimic nu-i poate sta in cale. Iar vantul e parca tot mai tare… Da, se anunta vant si ploaie pe termen lung, iar o asteptare chinuitoare cuprinte tot sufletul. Nu stii ce va urma si te gandesti la tot ce poate fi mai rau.

            Cu toate acestea, la cine oare as putea sa indraznesc? Cum as putea sa ma indoiesc de puterea lui Dumnezeu, cand in cele mai marunte lucruri El mi-a purtat de grija? Ma incred in El, asemenea lui David, care s-a increzut in biruintele pe care Dumnezeu i le daduse asupra leului si ursului cand veneau sa-i atace oile, atunci cand a mers sa-l infrunte pe Goliat. Iar eu, ma gandesc din cate necazuri m-a scos pana acum. Nu va face ceva si de aceasta data? Este oare ceva prea greu pentru El? Nu, doar putina mea credinta ma impiedica sa vad ca El are putere asupra tuturor lucrurilor si oamenilor. Si, daca trebuie ca El sa ma invete ceva de aici? Cu siguranta ca mai sunt atatea lucruri de cizelat in mine, iar in acest fel poate ca Dumnezeu imi izbaveste viata de lucruri care tin de copilaria mea spirituala, si acesta scoala prin care trec acum produce in mine maturitatea spirituala la care am fost chemata.

            E greu. E inca furtuna. Sper ca voi scrie si despre izbavire atunci cand o voi primi. Ramaneti tari in Domnul si nu va pierdeti cumpatul chiar daca furtuna e puternica. Avem un Dumnezeu la al carui Cuvant vantul si marea au tacut. In El eu ma incred!

            Fecioara Maria, pe cand era insarcinata cu Domnul Isus, a cantat o cantare prin care spunea: “Cel Atotputernic a facut lucruri mari pentru mine”. Si pentru viata ta, El poate face lucruri mari, izbaviri nemaiauzite, dar nu uita ca deja a facut totul, izbavindu-ti viata de pacat prin Acela a carui nastere o vom sarbatori in aceste zile, Domnul Isus Hristos.

Ce nu poti face cu banii si ce poti face cu ei?

A avea bogatii nu inseamna neaparat ca esti binecuvantat de Dumnezeu. Daca nu-i folosesti intelept, atunci banii pot fi o risipa.

Ce nu poti face sau avea daca ai bani?

Cu bani nu poti fi mai spiritual, desi poti avea o pozitie influenta intr-un cerc religios.

Cu bani nu poti dobandi multumirea.  Adesea in lipsuri si in tot felul de privatiuni datorate credintei sale, apostolul Pavel nu s-a plans, ci el insusi spunea: “M-am deprins sa fiu multumit cu starea in care ma gasesc. Stiu sa traiesc smerit, si stiu sa traiesc in belsug.”(filipeni 4.11-12)

Cu bani  nu poti sa cumperi fericirea. Fericirea vine din lucrurile simple. Sa astepti fericirea pana vei avea mai multi bani este o iluzie al carei final lasa un gust amar al neimplinirii.

 “Mai  bine puţin cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie cu tulburare!”(Proverbe 15.16)

“Mai bine o bucată de pâine uscată cu pace, decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!”(Proverbe 17.1)

Se spune ca “Banii ne pot duce oriunde, cu exceptia cerului, ne pot da orice, cu exceptia fericirii.” Insa, cu bani poti face si pe altii fericiti. De aceea sunt o resursa necesara daca sunt folositi cu intelepciune.

Un om intelept nu va dori niciodata mai mult decat poate dobandi pe drept si mai mult decat poate folosi cu demnitate. El nu isi va dori mai mult decat poate darui cu bucurie sau mai mult decat poate lasa in urma multumit.

Ce poti face cu bani? Nu voi detalia acest subiect deoarece stim cu totii ca, daca ii intrebuintam cu intelepciune, putem face multe lucruri frumoase. Uita-te la nevoile din jurul tau. Cu siguranta exista cineva care sa aibe o nevoie mai mare decat a ta.

“Să ştiţi: cine samănă puţin, puţin va secera; iar cine samănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărît în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci ,,pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu".  Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentruca, avînd totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună,”(2Corinteni 9.6-8)

Sunt nenumarate oportunitati pe care le putem folosi inspre a bucura pe cineva. Daca nu ai pe cine sa bucuri, poti sa intri pe “Traieste Craciunul altfel” si poti alege ce personaj vrei sa fi de Craciun. Ai putea fi cel care are rolul de a aduce bucurie unui copil, speranța pe chipul unui batran singur… sau cel care intinde o masa bogata unui sarac. Mai multe detalii puteti gasi pe : Traieste Craciunul altfel.