Când dreptatea întârzie

Atacurile celui rău sunt tot mai dese şi aprige în zilele noastre. Iar aceia care sunt sare şi lumină vor avea cel mai mult de suferit. Sunt multe feluri de nedreptate în jur: acuzaţii false, lucruri luate pe nedrept, copii despărţiţi de parinţii lor, şi multe altele. Toate acestea au la bază planurile viclene ale celui rău care lucrează cu şi prin oameni. Aceste lucruri se desfăşoară sub ochii noştri , dar şi sub ochii lui Dumnezeu.

„Când se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Preaînalt, când este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?” (Plângeri Ieremia 3.35-36)

“Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: ‘Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu.’?

El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin.” (Isaia 40.27,31)

Sunt două posibile reacţii la nedreptate: să te răzvrăteşti şi să încerci orice soluţie omenească până ce ajungi la epuizare sau să aştepţi la mila lui Dumnezeu, pentru ca El să facă dreptate, după ce ai făcut tot ceea ce a depins de tine.

„Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, ca să nu se bucure ei de mine!”(Psalm 35.24)

Ce să faci când vezi nedreptatea?

Când cel de lângă tine suferă pe nedrept, nu aştepta ca Dumnezeu sa facă dreptate. Da, El o va face la vremea Sa. Fă însă ceea ce poţi să faci tu pentru el. De aceea, plângi alături de cel ce plânge, nu face dreptate întorcând rău pentru rău, ci  alătură-te ca şi mădular al Trupului lui Hristos şi sprijină pe cel nedreptăţit. “Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. Voi sunteţi trupul lui Hristos şi fiecare, în parte, mădularele  lui. (1 Corinteni 12.26-27)

Luând partea celui nedreptăţit vei fi tu însuţi cercetat, şi vei înţelege mai bine scopul încercărilor.

“Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om, şi cine trăieşte îşi pune la inimă lucrul acesta.

Mai bună este întristarea decât râsul, căci, prin întristarea feţei, inima se face mai bună. (Eclesiastul 7.2-3)

Unul din exemplele de nedreptate majoră este şi cazul familiilor ai căror copii sunt despărţiţi de părinţii lor. Cine şi-ar fi imaginat că o lume întreagă va fi rascolită din cauza despărţirii unei familii de creştini? Cine s-ar fi gândit ca se vor unii suflete din lumea întreagă pentru sprijinirea unei cauze nobile? Gândeşte-te că nici un fir de păr nu cade fără ştirea Lui.„”Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip.”(Isaia 49.15)

Da, suntem fără putere în faţa acestei organizaţii care pare de neclintit şi asupra căreia pare că nimeni nu poate interveni.  Dar, ne bazăm pe cuvântul care spune că  “peste cel mare veghează altul mai mare şi peste ei toţi, Cel Preaînalt.”(Eclesiastul 5.8)

Pentru aceia care Îl urmează pe Dumnezeu, drumul presărat cu nedreptăţi nu este strain. De altfel, Însuşi Domnul Isus a spus: „Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!”(Matei 5.11)

Numai Cuvântul Sfânt  poate să aline sufletele celor care suferă din pricina nedreptăţii. „Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă în dreptatea Ta!”(Psalm 31.1)

Ce faci atunci când adevarul întârzie sa vină, atunci când inima zace zdrobită într-o aşteptare dureroasă ? Chiar şi atunci, gândeşte-te că Dumnezeu ţi-a dat credinţa. Şi această credinţă înseamnă să-L crezi pe Dumnezeu chiar şi atunci când nu Îi înţelegi planul şi nu ştii ce urmează în clipa urmatoare.

În cele din urmă “El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina şi dreptul tău ca soarele la amiază.”(Psalm 37.6)