Gandeste-te la ceea ce ai, nu la ceea ce ai pierdut

     

        Am pierdut un lucru esential pentru a-mi desfasura activitatea in continuare si nu a fost chip sa-l regasesc. Am descoperit in schimb altceva: sentimentul pretuirii a ceea ce deja am si pe care l-am neglijat doar pentru faptul ca nu mi-a lipsit.

        Pretuim picioarele pe care le avem cu mult mai mult atunci cand se intampla sa fim imobilizati la pat.

        Pretuim mainile si intrebuintarea lor zilnica cu mult mai mult atunci cand se inatmpla sa suferim o fractura care face imposibila folosirea membrelor.

        Pretuim vederea cu mult mai mult atunci cand se inatmpla sa ne fie afectat vazul sau cand ne pierdem ochelarii.

        Pretuim glasul pe care il avem cu mult mai mult atunci cand avem o raguseala dincolo de care de-abia mai putem sopti cateva vorbe.

       Dar, iata ca se intampla sa pretuim toate aceste lucruri si sa le vedem adevarata valoare de-abia atunci cand nu le mai avem sau cand le pierdem .

        De aceea, sa pretuim acum ceea ce avem si sa fim multumitori pentru ceea ce deja folosim. Este valabil si in cazul relatiilor, bunurilor, simturilor, s.a.m.d. Gandeste-te la ceea ce ai, nu la ceea ce ai pierdut.

Cum te schimba durerea

            O tânară s-a dus la mama ei şi i-a povestit despre viaţa ei grea şi modul dificil în care lucrurile au evoluat pentru ea. Nu mai ştia cum să facă faţă acestora şi o bătea gândul să renunţe. Era epuizată de efortul luptei şi strădaniilor de a le depăsi. Se părea că, imediat cum o problema era rezolvată, apărea una nouă.

Mama ei a ascultat-o şi a condus-o spre bucătărie, unde a umplut trei oale cu apă, apoi le-a aşezat pe fiecare deasupra unui foc cu flacără mare. Curând apa din cratiţe a ajuns la fierbere. În primul vas a pus morcovi, în al doilea ouă, iar în ultimul recipient boabe măcinate de cafea.

Fără să scoată un cuvant, mama a aşteptat circa douăzeci de minute, după care a stins focul. A scos morcovii şi-i aşeză pe un platou. La fel a procedat si cu ouale fierte, apoi a strecurat cafeaua şi a turnat-o într-o cană. Revenind la fiica ei, a întrebat-o: “Spune-mi, ce vezi?”

“Morcovi, ouă si cafea”, a răspuns tânăra femeie. Mama a adus-o mai aproape si a rugat-o să atingă morcovii. Fiica a făcut întocmai şi a remarcat că erau moi. Mama i-a indicat apoi să ia un ou, să-l spargă şi să-i cureţe coaja. După ce a urmat sfaturile mamei, tânăra a descoperit un ou fiert tare. În cele din urmă, mama i-a sugerat să ia o înghiţitură de cafea. Fiica a zâmbit după ce a savurat aroma bogată a licorii maronii. În urma acestora, fiica a întrebat: “Ce inseamnă asta, mama?”

Mama i-a explicat că fiecare dintre cele trei lucruri s-a confruntat cu acelasi “disconfort” – punctul de fierbere al apei -, dar fiecare a reacţionat în mod diferit.

Morcovii, prin natura lor, par puternici, solizi şi de nezdruncinat. Cu toate acestea, după ce au fost supuşi punctului de fierbere, s-au inmuiat şi au devenit fragili. Oul, prin construcţia sa, este moale, păzit doar de învelişul lui exterior subţire. Dar, după fierbere, interiorul său s-a intărit! Boabele de cafea, în schimb, au fost deosebite. După ce au fost introduse în clocot, acestea au schimbat culoarea şi parfumul apei.

“Cu care dintre ele te identifici tu?” – a întrebat-o mama pe fiica ei. “Când greutăţile bat la poarta vieţii tale, cum reacţionezi? Precum un morcov, un ou, sau un bob de cafea?”

           Am detaliat putin ce reprezinta cele trei ipoteze:

          Cand te comporti ca si un morcov: Intri puternic in necaz, te simti infrant, obosit, lipsit de nadejde, si, macar ca stii ca Dumnezeu a promis ca ramane cu tine, totusi continui sa te temi de ce ar putea sa urmeze.

           Cand te comporti ca si un ou: Dupa necaz devii rece, insensibil, tare ca si piatra, pierzand interesul fata de ce este in jur si nu-ti mai pasa de nevoile altora, ca doar ale tale sunt cele prioritare.

           Cand te comporti ca si un bob de cafea: Necazul te transforma intr-un om mai bun, cu o inima smerita, ajungand sa intelegi si durerile altora. Incepi sa imbarbatezi si pe cel deznadajduit, pentru ca stii acum cata nevoie aveai si tu de incurajare atunci cand erai doborat si, dintr-un bob aparent lipsit de gust si miros, devii o aroma si un gust demn de savurat.

          M-am gandit la acesta intrebare grea si m-am intrebat: Sunt eu ca si morcovul care pare tare, dar devine moale si slab cand se loveste de durere si necaz? Sunt ca si oul, care incepe cu o inima maleabila, dar din cauza focului se impietreste? Sau sunt ca si bobul de cafea, care raspandeste o mireasma si o aroma placuta, in toate circumstantele aducatoare de durere?

         Cum te-ai descrie pe tine insuti? Tu cum faci faţă disconfortului şi greutăţilor?

         Esti tu un morcov, un ou sau un bob  de cafea?

Cautati pe Domnul

“Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima.”(Ieremia 29.13)

Sunt momente in viata cand simti ca trebuie sa-L cauti pe Dumnezeu , sa te apropii mai mult de El, pentru ca ceea ce ai este insuficient.  Inseamna  ca vrei sa-L experimentezi mai mult pe El in viata ta, sa doresti sa-I simti apropierea, sa gusti din ceea ce inseamna dragostea si bunatatea Lui si sa ai parte de o ungere noua.

Nu vorbesc despre o cautare care are drept scop rezolvarea unor probleme cu care te confrunti, sau o cautare pentru a cere un anumit lucru, ci o cautare care are ca si scop apropierea de Dumnezeu, cautarea fetei Lui, iar nu cea a mainii Lui. Sa-L cauti pentru ceea ce este, iar nu pentru ceea ce poate sa iti dea.

Cautarea aceasta trebuie sa fie din toata inima, cu dorinta aprinsa, cu sete dupa Cuvantul Lui si rugaciune.

“Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.”(Deuteronom 6.5) Si, ca sa-L intalnesti pe El, pe langa aceasta  dorinta de a-L cauta din toata inima , inima trebuie sa fie curata.  Cine vrea sa se apropie de El, trebuie sa fie curatit de pacatul care domneste in lume. Asa ca, trebuie sa fim  oameni curati ca sa ne putem apropia de El. Aici trebuie sa poposim pentru  a revizui ceea ce ne impiedica sa-I simtim prezenta.

“Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.”(1 Petru 1.15)

 “Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima.”(Psalm 145.18)

“Eu am căutat pe Domnul şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.”(Psalm 34.4)

Nu vei gasi raspuns si rezolvare la problemele cu care te confrunti, dar Il vei gasi pe El si deja pacea va fi in sufletul tau, deplin incredintat ca la El este rezolvare pentru orice lucru.

“Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat şi fără apă.”(Psalm 63.1) Dar “ la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.”(Psalm 36.9)

Leapsa de la Narcisa si Catalina

       Am primit leapsa de la Narcisa si Catalina. Va multumesc si va provoc si eu sa va ganditi la intrebarea din ultimul meu articol postat. Asadar, iata si raspunsurile:

1.Ce înseamnă Dumnezeu pentru tine?

Totul: implinirea, puterea si scopul vietii mele.

2. Dacă ai fi nevoit(ă) să alegi între dragoste și adevăr, ce ai alege?

Pe ambele le-as alege, dar daca ar fi sa fiu la limita, probabil m-as decide in functie de circumstante.

3. Dacă Dumnezeu ar fi acum vizibil, lângă tine, ce I-ai spune?

Cred ca ceea ce Ii spun si atunci cand vorbesc cu El prin rugaciune.

4. Care este melodia pe care o asculți atunci când ești trist(ă)?

Cel mai recent ….Mai trimite-mi Doamne, incurajari!

5. Care este ultimul sau cel mai relevant răspuns la rugăciune pe care l-ai primit?

Cand am citit o fila dintr-un calendar crestin care evidentia exact ceea ce aveam in gand pentru ziua urmatoare, si prin care am primit confirmarea ca ceea ce faceam era in acord cu voia lui Dumnezeu.

6. Preferi muzica instrumentală sau muzica vocală?

Le ascult alternativ, in functie de starea de spirit.

7. La ce te gândești când vezi frumusețea naturii?

Ma gandesc ca Dumnezeu le-a creat pentru noi, ca sa ne putem bucura.

8. La cine apelezi prima dată când ai nevoie de ajutor?

La Acela care intotdeauna are timp sa ma asculte: Dumnezeu.

9. Cum te raportezi la cei care nu cred în Dumnezeu: îi lași în pace sau ești preocupat(ă) de soarta lor?

Ma doare soarta lor, dar mi-as dori sa pot face mai mult in acest domeniu.

10. Ai vreun verset preferat din Biblie sau vreun citat despre Dumnezeu, credință, dragoste?

In prima faza mi-a venit in gand acest verset: “El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate să şi împlinească. (Romani 4.20)

11. Care crezi că este cea mai mare dovadă de dragoste pe care ți-a arătat-o cineva?

Faptul ca a continuat sa ma iubeasca  chiar si atunci cand I-am gresit.

Care este sensul vietii tale?

       

 Fara un scop care sa intretina vie flacara dorintei de a inainta, viata nu ar avea sens.

         Te-ai oprit vreodata din mersul sau rutina zilelor intrebandu-te care este scopul vietii tale? Pentru ce traiesti? Pentru acel serviciu pentru care zi de zi trebuie sa te trezesti de dimineata? Pentru acea familie de care trebuie sa ai grija ca sa nu-i lipseasca ceva? Pentru acele activitati sau obiceiuri care iti ocupa cea mai mare parte  din zi?

Daca inca nu ti-ai fixat niste scopuri clare, poti sa te opresti acum si sa o faci. Intreaba-te si ce vrea Dumnezeu de la viata ta? Fara a te opri din mers si a face liniste in suflet, nu vei putea auzi vocea Lui.

        O viata lipsita de scopuri este o viata terna, fara culoare, bucurie si forta de a continua.

Viata condusa de scopuri nobile insa, va avea in ea puterea necesara continuarii existentei cu folos chiar si atunci cand lucrurile nu merg cum vrem noi.

         Poate ca doresti sa fii o binecuvantare, sa fii o incurajare , sa daruiesti din ceea ce ai si din ceea ce esti, sa te cheltuiesti cu folos in oameni, sa iubesti si sa primesti iubire, sa daruiesti mai mult decat ai vrea, mergand si cea de-a doua mila de loc, incercand sa fii asemenea lui Isus, sau sa ai dorinta sa influentezi generatiile prezente si viitoare.

         Intotdeauna sa ai cel putin un scop pe care sa-l revizuiesti cu regularitate si pentru care sa te rogi. Astfel, vei simti ca merita sa traiesti pentru ceva.

Sa nu fim atat de ocupati incat sa nu mai avem timp sa ne gandim la modul in care traim. Platon spunea ca o viata nesupravegheata nu merita traita.

            Traieste cu un scop! Traieste cu folos!

Pentru toate este o vreme

Pentru orice lucru-n viata,

Pentru orice clipa dulce,

Pentru orisice speranta,

Pentru lacrima ce curge;

Pentru ceasul mortii iuti

Este-o vreme-ntunecata.

Pentru ceasul nasterii

Bolta este instelata.

Pentru tainice iubiri

Ce alene se-nfiripa

Este-un ceas de amintiri

Pentru fiecare clipa.

Pentru zambet, bucurie,

Pentru tot ce am primit

Ca o dulce melodie

Ce adie-n infinit.

Este-o vreme pentru toate,

Chiar si pentru mari dureri

Mistuite-n neagra noapte

Far-alin sau mangaieri.

Este-o vreme de-nceput

Planuri, ras si voie buna,

Dar si-un ceas sfarsit demult

Ce inchide orice urma.

Pentru scumpa-mbratisare,

Pentru despartirea grea,

Pentru strigat, vorbe goale,

Pentru asteptarea mea

Chiar si pentru indelunga,

Dureroasa mea tacere,

E un timp si doar atata

Pentru care cer putere.

Orice lucru de sub ceruri

Care-a fost si va mai fi

Pentru toate vor fi vremuri

Vom vedea cand vom trai.

Tu, o, Doamne, ai promis

Ca-i o vreme pentru toate,

Pentru visul meu nestins

Ce in inima mai arde.

Care este voia lui Dumnezeu

        Ne rugam ca voia Lui Dumnezeu sa se faca in viata noastra, ni se spune sa staruim in voia Lui si

sa o urmarim pentru viata noastra. Uneori ni se pare dificil sa o putem intelege sau distinge, dar Pavel ne spune ca o putem deosebi bine, cautand sa nu ne potrivim cu mersul lumii acesteia.

“Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi  prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi  bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”(Romani 12.2)

         Am identificat 3 aspecte in ce priveste voia lui Dumnezeu pentru viata unui crestin: sfintire, multumire si facere de bine.

1.Sfintire- “Voia lui Dumnezeu este sfinţirea  voastră: să vă feriţi de curvie;  fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste.”(1Tesaloniceni 4.3)

Usor putem recunoaste ceea ce intineaza trupul, sufletul si duhul, pentru ca orice vorba necuviincoasa, manie, strigare, rautate, barfa intineaza intreaga noastra fiinta. Dumnezeu ne vrea vase curate, sa fim sfinti pentru El. Sa nu ne murdarim viata cu lucruri care o pot intina.

2.Multumire- “Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.”(1Tesaloniceni 5.18)

Da, trebuie sa-I multumesc lui Dumnezeu in orice imprejurare si sa accept ceea ce primesc fara  sa cartesc sau sa intreb cu nedumerire “de ce?”

3.Facere de bine- “Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti.”(1Petru 2.15)

Asa ca trebuie sa raspunzi raului cu bine, sa cedezi si cand nu iti place, sa binecuvantezi chiar si pe cei care te privesc cu dispret. Si suferinta pe nedrept, in rabdare, este dupa voia Lui.

“Căci este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiţi pentru că faceţi binele decât pentru că faceţi răul!”(1Petru 3.17)

        Astfel ca, atunci cand lucram conform planului Sau, cand intelegem ce vrea El, avem indrazneala sa cerem lucruri pe care El ni le va da pentru ca sunt in acord cu ceea ce vrea El pentru noi. “Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.”(1Ioan 5.14)

“Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.”(Evrei 10.36)

          Astfel ca, am inteles ca voia lui Dumnezeu inseamna sa caut sa traiasc in curatie, sa-I multumesc pentru tot ceea ce primesc si sa fac binele neconditionat.

Povestea taietorului de lemne

A fost odata un om care locuia intr-un satuc. Desi sarac, era invidiat de toti pentru ca avea un cal alb si frumos. Pana si regele ravnea la comoara lui. Nu se mai pomenise nicicand un asemenea cal - neasemuite-i erau splendoarea, maretia si puterea.

Oamenii-i ofereau preturi fabuloase  pentru armasar, dar batranul refuza toate ofertele. "Calul asta nu este un simplu animal pentru mine" le spunea el. "Este o persoana. Cum sa vinzi o persoana? Este un prieten, nu o posesie. Cum sa vinzi un prieten?" Omul erea sarac si ispita era mare. Dar nu a vandut calul.                    

 Intr-o dimineata a descoperit ca animalul-i disparuse din grajd. Tot satul s-a adunat sa-l vada pe batran.

   - Nebun ce esti, il batjocoreau ei, ti-am spus noi ca cineva ti-l va fura. Te-am avertizat ca vei fi jefuit. Esti atat de sarac! Cum ai putut spera ca vei fi in stare sa protejezi un asemenea animal? Ar fi fost mai bine sa-l fi vandut. Ai fi putut obtine orice pret ai fi dorit. Nicio suma nu ar fi fost prea mare. Acum calul a disparut si tu ai fost blestemat cu o nenorocire.

   Batranul a raspuns: "Nu va grabiti sa vorbiti. Limitati-va sa spuneti ca animalul nu mai e in grajd. Asta e tot ce stim - restul este judecata. Daca am fost blestemat, sau nu, cum puteti voi stii? Cum puteti voi judeca?

   Oamenii au protestat: "Nu ne face pe noi prosti! N-om fi noi filozofi, dar nici nu e nevoie de mare filozofie! Simplul fapt ca ti-a disparut calul este un belstem.

   Batranul vorbi din nou: "Stiu doar ca grajdul e gol si calul a disparut. In rest, nu stiu nimic. Daca e un blestem sau o binecuvantare, asta n-as putea spune. Tot ce putem vedea este un fragment. Cine stie ce va urma?

   Oamenii din sat au ras. S-au gandit ca batranul este nebun. Totdeauna l-au crezut prost; daca n-ar fi fost, ar fi vandut calul si ar fi trait din banii obtinuti. Dar iata ca a ramas tot un sarman taietor de lemne de foc, sa le care din padure si sa le vanda. Traia de pe o zi pe alta intr-o saracie mizera si acum a dovedit ca este intr-adevar nebun.

   Dupa cinsprezece zile, calul s-a intors. Nu fusese furat, fugise doar in padure. Si nu s-a intors singur, ci a mai adus cu el doiesprezece cai salbatici. Satenii s-au adunat din nou in jurul taietorului de lemne si au spus:

   - Batrane, iata ca tu ai avut dreptate iar noi am gresit. Ceea ce noi am crezut ca este un blestem a fost de fapt o binecuvantare. Te rugam sa ne ierti.

   Omul a raspuns: " Inca o data, meregeti prea departe. Multumiti-va sa spuneti ca acum calul s-a intors. Afirmati doar ca au mai venit doisprezece cai cu el, dar nu judecati. Cum puteti sti daca este o binecuvantare sau nu?Voi vedeti doar un fragment. Atata timp cat nu stiti toata povestea, cum puteti judeca? Ati citit doar o pagina dintr-o carte. Cum puteti sa judecati toata cartea? Ati citit doar un cuvant dintr-o fraza.  Cum puteti sa intelegeti toata fraza? Viata este atat de vasta, dar voi judecati toata viata dupa o singura pagina sau un singur cuvant. Tot ce aveti este un fragment! Nu spuneti ca aceasta este o binecuvantare. Nimeni nu poate sti. Eu ma multumesc cu ceea ce stiu. Nu ma framant pentru ceea ce nu stiu.

   - Poate ca batranul are dreptate, si-au spus intre ei, si discutiile lor pe aceasta tema au incetat. Dar inlauntrul lor stiau ca batranul gresea. Stiau ca intamplarea era o binecuvantare. Doisprezece cai slabatici adusi de unul singur. Cu ceva munca, animalele puteau fi imblanzite si antrenate, apoi vandute pe bani buni.

   Batranul avea un fiu, unicul lui copil. Tanarul a inceput imblanzirea cailor salbatici, dar dupa cateva zile de munca a cazut de pe un cal si si-a rupt picioarele. Satenii s-au adunat iarasi in jurul batranului si au inceput sa emita judecati.

   - Ai avut dreptate, au spus ei. Ai mai dovedit odata ca ai dreptate. Cei doisprezece cai nu au fost o binecuvantare, ci un blestem. Singurul tau fiu si-a rupt picioarele si acum, la batranete, nu ai pe nimeni sa te ajute. Acum esti mai sarac ca nicicand.

   Si batranul a vorbit din nou: "Va obsedeaza pornirea de a judeca. Nu mergeti asa departe! Spuneti doar ca fiul meu si-a rupt picioarele. Cine stie daca este o binecuvantare sau un blestem! Nimeni nu stie. Avem doar un fragment. Viata ne vinde fragmente.

   S-a intamplat insa ca peste cateva saptamani tara a intrat in razboi cu o tara vecina. Toti tinerii din sat au fost recrutati in armata, numai fiul batranului a fost scutit pentru ca era ranit. Inca odata, satenii s-au adunat in jurul batranului, plangand si strigand din cauza ca fiii lor fusesera luati in armata. Sansele ca ei sa se intoarca acasa cu bine din acel razboi erau reduse. Dusmanul era puternic si razboiul avea sa fie o confruntare fara sorti de izbanda.. Nu aveau sa-si mai vada niciodata fiii.

   - Ai avut dreptate, batrane, au spus ei plangand. Dumnezeu stie ca ai avut dreptate. Imprejurarile de acum o dovedesc. Accidentul fiului tau a fost o binecuvantare. O fi avand el picioarele rupte, dar macar este cu tine. Fiii nostri au plecat pentru totdeauna.

   Atunci batranul le-a vorbit din nou: " Este imposibil sa vorbeasca cineva cu voi. Mereu trageti concluzii poripite. Spuneti doar ata: fiii vostri au plecat la razboi, si al meu, nu. Nimeni nu stie daca este o binecuvantare sau un blestem. Nimeni nu este atat de intelept ca sa stie."
     Batranul taietor de lemne era multumit cu ceea ce stia si nu se framanta pentru ceea ce nu intelegea. Epictet a spus: "Sunt intotdeauna multumit de ceea ce se intampla, pentru ca eu cred ca hotararile lui Dumnezeu sunt mai bune decat ale mele."
Pentru a gasi multumirea in mijlocul necazului si incertitudinii, trebuie sa na dam seama ca situatia in care ne aflam a fost  lasata  intentionat in viata noastra de Dumnezeu, care ne iubeste si se ingrijeste de noi.

Atat cat este necesar

         “Suferim prea mult pentru puţinul care ne lipseşte şi ne bucurăm prea puţin pentru multul pe care-l avem.”(W. Shakespeare)

         Totul pare ca este ok, dar ceva a ramas nerezolvat si te macina. Dar, oare nu va exista mereu un acel ceva care va ramane neimplinit? Exista intotdeauna loc de mai bine. Ma gandesc sa transform acest ceva in scopul de a lupta in continuare. Sa nu imi produca intristare, ci sa ma motiveze sa merg inainte.

          Poate se intampla sa iti mearga in general bine, dar chiar in acele momente sa existe o dorinta neimplinita care iti fura bucuria prezentului. Niciodata nu vom avea indeajuns, dar asta nu trebuie sa ne impiedice sa fim  multumitori cu ceea ce deja am primit. Am observat ca in om exista  o continua dorinta de a obtine mai mult. Asta a dus la competitie, la mari succese, la progresul omenirii. In acelasi timp s-a alimentat dorinta de a fi incontinuu nemultumit pentru ca ai putea obtine si mai mult.

Este in natura noastra sa reactionam asa, dar poate ca “putinul pe care nu il avem” este tocmai modul in care Dumnezeu ne tine dependenti de El.  Altfel, cum am mai avea nevoie de ajutorul Lui?

Dar, de ce sa privim mereu la partea goala a paharului in loc sa savuram continutul acestuia?

Vei zice: dar, ce “mult” am primit? Se poate sa nu il vezi pentru ca privesti doar la ce nu ai primit inca. Atata timp cat simti, vezi, auzi, intelegi, vorbesti, mergi...ba inca poate ai avut si harul de a cunoaste pe Dumnezeu  intr-un mod unic si personal, ce poate insemna mai mult?

           Se pare ca Iov a putut sa accepte acest adevar in pofida greutatilor intampinate atunci cand a spus: “Ce, primim de la Dumnezeu binele şi să nu primim şi răul?”(Iov 2.10)

          Daca ne-am gandi mai adesea la asta, atunci viata ar prinde culoarea bucuriei. Dumnezeu ne-a dat pentru acest moment  tot ce a considerat ca avem nevoie. Doar atat cat este necesar...

Ce este casatoria

Casatoria, potrivit definitiilor date de cei carora le-am luat interviu, este un adevarat atentat la dragoste. Fiecare dintre cei intrebati doresc sa contopeasca doua lumi distincte: lumea lui si lumea ei, in loc sa renunte la ele pentru a naste un nou univers.

Bobul de grau este barbatul care tine bine legat in coaja lui continutul pretios, anuntand painea zilnica a inimii. Faina este femeia, care, prin finetea albului, face posibila painea n cuptorul dragostei. Fiecare dintre ei fiind parte a aceleiasi graunte.

Dragostea este o alegere pe baza unor nevoi launtrice puse de Creator pe baza unor principii care protejeaza relatia de dragoste.

Casatoria este dragostea in rochie diafana de seara, care ne atinge placut cu parfumul ei, dar si dragostea in salopeta, care face smotru in bucatariesi in baie. Este dragostea pe bicicleta in drum spre o amarata care nu are ce sa manance sau dragostea intr-o discutie la patul unui bolnav de cancer, care este mangaiat de speranta care i se da ca o realitate fericita. Casatoria este o imagine a ceea ce este Dumnezeu, daca este lasat sa o reuseasca El. Este o relatie care inspira intimidate si sacrificiu. Este o viata concentrata  asupra scopului lui Dumnezeu. Este apropierea inceputa in noi si dusa dincolo de noi.      George Uba - “Taie-mi o felie de dragoste”