Atat cat este necesar

         “Suferim prea mult pentru puţinul care ne lipseşte şi ne bucurăm prea puţin pentru multul pe care-l avem.”(W. Shakespeare)

         Totul pare ca este ok, dar ceva a ramas nerezolvat si te macina. Dar, oare nu va exista mereu un acel ceva care va ramane neimplinit? Exista intotdeauna loc de mai bine. Ma gandesc sa transform acest ceva in scopul de a lupta in continuare. Sa nu imi produca intristare, ci sa ma motiveze sa merg inainte.

          Poate se intampla sa iti mearga in general bine, dar chiar in acele momente sa existe o dorinta neimplinita care iti fura bucuria prezentului. Niciodata nu vom avea indeajuns, dar asta nu trebuie sa ne impiedice sa fim  multumitori cu ceea ce deja am primit. Am observat ca in om exista  o continua dorinta de a obtine mai mult. Asta a dus la competitie, la mari succese, la progresul omenirii. In acelasi timp s-a alimentat dorinta de a fi incontinuu nemultumit pentru ca ai putea obtine si mai mult.

Este in natura noastra sa reactionam asa, dar poate ca “putinul pe care nu il avem” este tocmai modul in care Dumnezeu ne tine dependenti de El.  Altfel, cum am mai avea nevoie de ajutorul Lui?

Dar, de ce sa privim mereu la partea goala a paharului in loc sa savuram continutul acestuia?

Vei zice: dar, ce “mult” am primit? Se poate sa nu il vezi pentru ca privesti doar la ce nu ai primit inca. Atata timp cat simti, vezi, auzi, intelegi, vorbesti, mergi...ba inca poate ai avut si harul de a cunoaste pe Dumnezeu  intr-un mod unic si personal, ce poate insemna mai mult?

           Se pare ca Iov a putut sa accepte acest adevar in pofida greutatilor intampinate atunci cand a spus: “Ce, primim de la Dumnezeu binele şi să nu primim şi răul?”(Iov 2.10)

          Daca ne-am gandi mai adesea la asta, atunci viata ar prinde culoarea bucuriei. Dumnezeu ne-a dat pentru acest moment  tot ce a considerat ca avem nevoie. Doar atat cat este necesar...