Eliberare prin iertare

“Foarte multi oameni nu se pot bucura din cauza unor evenimente care s-au petrecut in trecut. Ei nu au facut ceva ce ar fi trebuit sa faca, sau au gresit intr-un fel sau altul, motiv pentru care nu se pot bucura plenar de viata in prezent. Altii nu mai au ceva ce au avut in trecut, iar acest lucru continua sa le lipseasca, sau au fost raniti in trecut si nu mai pot accepta iubirea in prezent.

Pornind de la un eveniment neplacut din trecut, acesti oameni fac tot ce le sta in puteri pentru a prelungi la nesfarsit neplacerea acelui moment. Daca au comis in trecut o greseala, ei se asigura ca vor ramane de-a pururi niste oameni “rai”. Invers, daca altcineva a gresit in trecut fata de ei, au grija sa dea vina pe el pentru toate relele ulterioare din viata lor. Din cauza maniei provocate de o situatie din trecut, devin excesiv de critici si nu mai sunt dispusi sa ierte pe nimeni. Daca au fost tratati cu nepasare au grija sa nu uite si sa nu ierte.

Noi refuzam adeseori sa acceptam ca aceasta cramponare de trecut- indiferent cat de ingrozitor a fost evenimentul din viata noastra- nu face decat sa ne raneasca in continuare pe noi. “Celorlalti” nu le pasa cu adevarat. De regula, ei nici macar nu au idee despre ce se intampla in mintea noastra. Refuzand sa traim din plin in momentul prezent, noi ne ranim singuri.

Trecutul nu mai exista, iar ceea ce a fost nu mai poate fi schimbat. Momentul prezent este singurul pe care il putem experimenta.

Pasul urmator este iertarea. Iertarea de sine si iertarea celorlalti oameni ne elibereaza intotdeauna de trecut. Oridecateori ne simtim blocati, putem fi siguri ca trebuie sa iertam ceva sau pe cineva.

Daca nu ne putem bucura in totalitate de momentul prezent, inseamna ca ne cramponam de un eveniment sau de o emotie din trecut. Poate fi vorba de un regret, de tristete, de teama, de o rana sufleteasca, de vinovatie, de o acuzatie, de un resentiment, de manie sau chiar de dorinta de a ne razbuna. Fiecare din aceste stari de spirit se datoreaza incapacitatii noastre de a ierta, de a ne detasa de trecut  si de a ne reintegra in momentul prezent.

Iubirea este intotdeauna raspunsul care poate vindeca orice, iar cea mai directa cale catre iubire este iertarea. Iertarea dizolva toate resentimentele.” (Louise L. Hay-“Poti sa-ti vindeci viata”)

Iarta pentru ca ai fost iertat(a) si primeste iubirea lui Dumnezeu ca un balsam pentru toate durerile din sufletul tau. “Atunci lumina ta va rasari ca zorile, si vindecarea ta va incolti repde; neprihanirea ta iti va merge inainte si slava Domnului te va insoti.”(Isai 58.8)

Pregateste-te pentru vesnicie

           Nu depinde de noi sa ne lungim viata nici macar cu o secunda. Nu o poti opri si nu o poti prelungi

dupa voia ta. Nu avem nici o putere asupra ei. Nici cei mai buni medici si nici o inteventie de urgenta nu te mai poate readuce la viata.

           Ce este viata? Nu suntem decat un abur care se arata putintel si apoi piere…daca am fi constienti de acest lucru probabil multe conflicte, suparari sau dileme s-ar destrama. Dar, ne incapatanam sa traim astfel incat ne-am incheia socotelile cu viata mult mai tarziu. Nu ne dam seama ce fiinte fragile suntem si ca ceasul ne poate sosi oricand. Si, in loc sa traim frumos, bucurandu-ne de ceea ce am primit, inca mai traim cu ingrijorari si tot felul de tristeti.

              Pregateste-te sa te intalnesti cu Dumnezeul tau, fara teama, pentru ca ce ai iubit aici te va urma acolo.  Ce ai strans vai culege si cui i-ai slujit al sau vei fi pentru totdeauna. Dumnezeu va face o judecata pentru toate lucrurile, vei fi tras la raspundere pentru faptele tale. Cata vreme sa mai spune “Astazi, daca auziti glasul Lui nu va impietriti inimile” ofera-I Lui viata ta si lasa-te modelat in fiecare zi in procesul desavarsirii prin cainta si trairea unei vieti curate. Si invata sa traiesti dupa placul Lui, sa traiesti astfel incat la final El sa iti spuna “ Bine rob bun si credincios, intra in bucuria Stapanului tau.”

Calatorule, adu-ti aminte de moarte, nu doar cand aceasta vine deja la tine, atunci va fi prea tarziu.

                Esti pregatit daca ti se va spune “acum este ceasul tau”?

                Traieste fiecare zi ca si cand ar fi ultima, pentru ca una din ele chiar va fi.

Islamism si crestinism

Islamul reprezintă religia majoritară în Turcia, datând de la începuturile Imperiului Otoman. Aproximativ 99% din populația statului este în mod oficial de religie Islamică, conform actelor de identitate, chiar dacă niciodată nu s-a realizat o statistică legată de religie.

Ciudat este ca, desi este tinutul in care apostolul Pavel si Ioan au calatorit si propovaduit, totusi a ramas doar importanta istorica, iar crestinismul s-a raspandit mult mai departe de aceste tinuturi.  Pe acest teritoriu s-au aflat  “cele sapte Biserici ale Asiei“, carora Isus le-a trimis sapte scrisori prin revelatiile Sfantului Ioan din Cartea Apocalipsei: Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia si Laodicea. Primele sapte Biserici ale Bibliei, ale căror ruine (bisericile din sec IV – VII) se pastreaza si astazi,  reprezentand centre de pelerinaj pentru intregul mapamond crestin.

 Pergam – azi Bergama – În secolul întâi, Pergamul era al treilea oraş ca mărime de pe coasta Mării Egee, fiind pentru multă vreme capitala romană a provinciei Asia. Acest oraş rivaliza cu Alexandria, fiincă deţinea o bibliotecă în care erau păstrate peste 200.000 de suluri  cu diferite scrieri şi opere literare ale vremii. De fapt, numele Pergam provine de la „pergament” (a înlocuit scrierea pe papirus, e a fost descoperit şi folosit pentru prima dată în acest oraş). Aici este locatia celei de-a treia Biserici care primeste scrisoare din partea Domnului Isus prin Apostolul Ioan.

În Efes a activat o anumită perioadă Sf Apostol Pavel, probabil și Sf Apostol Ioan Evanghelistul. Conform unor legende, în imediata apropiere a orașului ar fi fost îngropată Fecioara Maria (în capela Panaghia Kapoulou), iar în interiorul orașului Sf Apostol Luca Evanghelistul.

Laodiceea (in functie de timp) – cea de-a saptea Biserica a Apocalipsei. Laodicea” inseamna in traducere “Voia poporului, dreptatea poporului, vointa celor multi”. Fiecare era liber sa traiasca dupa mintea lui. Tocmai de aceea, Bisericii din această cetate Mantuitorul ii transmite una dintre cele mai impresionante scrisori din Cartea Apocalipsei.

Astazi teritoriul Turciei este plin de moschei fastuoase, ale caror chemari la rugaciune  se practica regulat de 5 ori pe zi, strigatul rasuna pretutindeni si nu tine seama de ora, zi sau noapte. Iata cateva lucruri esentiale pe care este bine sa le cunoastem despre Islamism.

Islam- este numele religiei apărute în urma revelaţiilor şi învăţăturilor lui Mahomed. Islam este termenul arăbesc pentru "supunere".

Musulman- este numele dat celui ce adera la religia islamică. "Musulman"este un cuvânt arăbesc înrudit cu termenul de Islam şi înseamnă "cel ce se supune".Musulmanul se supune voii lui Allah aşa cum este revelată de către Mahomed.

 Allah- este numele islamic pentru Dumnezeu şi este greu de tradus în româneşte,sau în engleză. Musulmanii sunt convinşi că termenul englezesc "God" nu comunică adevărata semnificaţie a cuvântului Allah

Mahomed - a fost numele obişnuit al unui bărbat arab, născut în anul 570 după Hristos, în oraşul Mecca şi care a murit în 632 d.H. El a afirmat/pretins că este profetul care restaurează adevărata religie şi gloria lui Allah în întreaga lume, la fel cum Isus Hristos a fost pe vremea Lui un profet pentru poporul Său. Mahomed înseamnă "acela care este glorificat sau lăudat".

Koran(sau, Quran) - este termenul arăbesc pentru "recitare" şi se referă la culegerea de pretinse revelaţii făcute de Allah prin arhanghelul său, lui Mahomed,păstrate şi considerate de către musulmani ca fiind scripturile islamice. Musulmanii cred în Legea lui Moise, Psalmii lui David, şi în Injil sau Evanghelia lui Isus Hristos. Totuşi, ei cred că scrierile lor sfinte insuflate prin Mahomed le depăşesc pe acestea şi că Biblia folosită de creştini şi de iudei, este o versiune deformată a scripturilor islamice. Ori decâte ori Biblia contrazice Islamul, musulmanii afirmă că Biblia este cea care greşeşte.

În Islam, păcatul şi mântuirea sunt asociate cu două concepţii: fapte şi soartă. Fiecare musulman care speră să scape de judecata lui Allah trebuie să îndeplinească obligaţiile celor Cinci Stâlpi ai Credinţei (Sura 10:29). Aceste fapte religioase includ:

1.Recitarea Shahada-dei ("Nu este alt dumnezeu în afară de Allah, iar Mahomedeste profetul lui Allah").

2.Cinci rugăciuni zilnice prescrise (obligatorii) (Salat sau Namaz) în arabă. Aceste rugăciuni includ îngenuncheri şi prosternare în direcţia oraşului sfânt, Mecca.

3.Milostenia (Zakat), care este deosebită de zeciuială devreme ce musulmanilor le este cerut să ofere numai o pătrime din venitul lor ca şi contribuţie caritabilă.

4.Postirea (Saum sau Ruzeh) în timpul întregii luni a Ramadanului când musulmanii trebuie să postească de la orice mâncare şi băutură începând de la răsăritul până la apusul soarelui, ca ispăşire pentru propriile lor păcate din anul precedent.

5.Pelerinajul (Hajj) la Mecca, cetatea sfântă, cel puţin odată în viaţă pentru fiecare musulman.

De ce ai alege crestinismul?

"Alegerea este între: Cel care a făcut bine (Isus) sau cel care este numit Profetul cu Sabie (Mahomed); între Cel ce-a spus, "Iubeşte-ţi duşmanii" (Isus) şi cel ce-a zis, "Ucide-ţi duşmanii şi duşmanii lui Dumnezeu"; între Cel ce s-a rugat pentru duşmanii Săi (Isus) şi cel ce a făcut ca cei ce l-au denigrat să fie ucişi (Mahomed).

Curajul credintei

Cand am pe Domnul calauza,

Cum credeti voi c-am sa ma tem

De rautatea ce m-acuza

Si-arunc-asupra mea blestem?

Cand am pe Domnul meu in fata

Si El ma apara mereu

Cum sa ma tem de moartea hoata

Care ma vrea ca fiu de-al sau?

Cand am pe Domnul ce ma tine

Pe-acest pamant ratacitor

Cum sa ma tem atunci de tine

Omule slab si muritor?

                    (de Serban Alecsandru)

Ai pierdut, dar vei castiga

            “Tatal nostru din ceruri nu ia nimic din mana copiilor sai, decat  atunci cand vrea sa le dea ceva mai bun in schimb.(George Muller)

O usa inchisa, o oportunitate ratata, o incercare esuata, un plan naruit sau o relatie distrusa…privite in ansamblu si cu credinta, adica cu aceea incredere neclintita in lucrurile nadajduite, cu o puternica incredintare in lucruri care acum ni se par imposibil de realizat, privite din acest unghi pot fi intelese, dupa o vreme, ca si binecuvantari.

Prima intentie este aceea de a primi vestea rea cu dezamagire si suparare. Dumnezeu nu inchide niciodata o usa fara a pregati o alta pentru cei care ii sunt supusi. Frustrarea si mania nu trebuie sa fie modul de a reactiona la aceste lucruri, chiar daca din fire suntem tentati sa facem acest lucru. O sansa ratata poate fi drumul spre un nou inceput.

Am ales si trei exemple biblice in acest sens.

Priviti la Iosif caruia i s-au inchis cam toate usile si totul parea nefavorabil in viata sa….respins de fratii sai si aruncat intr-o groapa, apoi vandut ca sclav si dus departe de tatal sau intr-o tara straina, de unde mai apoi ajunge la inchisoare…ce mai putea urma bun? Totusi Biblia nu ne spune ca s-ar fi maniat sau ca ar fi cerut explicatii lui Dumnezeu asa cum multi altii ar fi facut-o.  Si totusi Dumnezeu avea un plan nespus mai maret pentru el si familia sa, asa cum spune mai tarziu: “Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine”.(Genesa 50.20)

Moise, este silit sa fuga de faraon tocmai la varsta la care ar fi trebuit sa aibe cea mai mare influenta, toate usile i se inchid si este nevoit sa traiasca in munti ascuns. Peste 40 de ani insa, Dumnezeu ii descopera planul Sau, caci el trebuia sa ajunga un deschizator de drumuri si un ghid exemplar pentru un popor numeros.

Iov  isi pierde averea, copiii, sanatatea sa….adica cam tot ce si-ar dori un om…si totusi el  mai poate sa exclame: “Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvintat.”  Dupa ce Dumnezeu ingaduie sa i se ia totul primeste indoit mai mult decat avusese la inceput.  

“Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui.” (Eclesiastul 7.8)

             Cand o usa se incide, o alta se deschide; dar deseori ne uitam atat de mult la usa inchisa ca nu o mai vedem pe cea care s-a deschispentru noi.(Hellen Adams Keller)

Ajutor dezinteresat

"Intr-o seara, un tanar se intorcea acasa. Dar, din cauza intunericului ce se lasase, s-a impiedicat de un bolovan si, cazand, s-a lovit destul de tare. Suparat foc, a plecat mai departe, dar un gand nu-i dadea pace. Ce cauta ditamai bolovanul in mijlocul drumului si cum de nu l-a vazut la timp ? Aoleu, dar daca mai trec si alti oameni si patesc la fel ca el ? Chiar in acea clipa, tanarul s-a oprit si, cu toate ca se lovise destul de tare si se grabea sa ajunga acasa, a facut cale intoarsa pana la bolovanul cu pricina pe care l-a impins la marginea drumului. Acolo putea sa stea oricat, ca nimeni nu s-ar mai fi impiedicat de el. De-abia acum, tanarul nostru a plecat linistit si multumit spre casa. Rana pe care i-o pricinuise cazatura il durea parca mai putin acum, cand stia ca i-a scapat, poate, si pe altii de la o suferinta ca a lui.  "

 Sa stii sa te gandesti si la ceilalti, inseamna sa stii sa traiesti. Bucuriile celor de langa noi trebuie sa fie si bucuriile noastre, iar durerile si necazurile lor, trebuie sa ne doara si pe noi. Decat sa ne purtam fiecare de grija, mult mai bine ar fi daca fiecare ar avea grija de ceilalti.

 Te-ai intrebat vreodata daca n-ai trecut chiar tu pe drumul acela de pe care tanarul a dat la o parte bolovanul ? Fara sa il cunosti, fara sa te cunoasca, fara sa astepte vreo multumire, omul acela ti-a facut un bine.

Purtarea unui jug

“Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.

Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.

Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.”(Matei 11.28-30)

Jugul, prin definitie este un dispozitiv pus pe grumazul animalelor care trag la car sau plug. Astfel dar, insemana sa ai capul plecat, sa nu mai urmezi propria voie, sa fii condus, dar nu de tine.

Jugul lui Hristos insemana smerenie si blandete a inimii dobandite prin asculatare deplina de El si care duce la odihna sufletului.

Domnul Isus ne face o chemare: sa mergem la El pentru ca El este sursa odihnei sufletului si sa trecem apoi la al doilea pas, sa luam  jugul Sau, prin implinirea Cuvantului pe care ni l-a dat pentru a gasi aceasta odihna. “Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele” (1 Ioan 5.3). Atunci cand esti eliberat de jugul robiei pacatului, sarcina pe care trebuie sa o porti nu mai este o greutate. Sa-I urmam pilda.

M-am intrebat de ce mai este necesar un jug pentru acela care deja este trudit si impovarat? Pentru fiecare din noi jugul Sau se poate potrivi intr-un mod particular. Din moment ce El ne cunoaste puterea, nu va pune asupra noastra o sarcina imposibil de purtat. Asa cum vointa animalului de lucru este infranta prin purtarea acestui jug si provocat sa poarte o sarcina  fara voie, neputand sa o ia la stanga sau la dreapta, iar fiecare pas ii este condus de cel care il mana, la fel este si cu purtarea jugului lui Isus de catre credincios.

“Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!”, când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.”(Isaia 30.21)

Am mai gasit ceva scris, ca “Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lui. Să stea singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz”(Plang Ieremia 3.27-28)

Nu stiu cum il simti tu ca si tanar, dar daca Domnul il pune pe grumaz inseamna ca este un lucru necesar. Acea povara intr-o zi iti vei da seama ca a meritat sa fie dusa pana la capat. Nu vorbesc de povara pacatului. “Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.”(Romani 6.12) Spun despre lucruri pe care trebuie sa le tii sub control, sa nu fii la fel ca si cei din jur, sunt lucruri care te fac deosebit(a) si diferit(a) de ceilalti. Se poate ca acest lucru sa provoace frustrare sau discomfort. Sa mergi contra curentului nu va fi niciodata usor, dar este unica cale inspre o viata de biruinta. Roaga-te sa poti purta acest jug cu mai mult curaj, in curand ii va lua locul o cununa.

Muzica pentru suflet

Recomand ascultarea cd-ului cu muzica pentru suflet "Domnul este Pastorul meu". Cantecele lui Cristian Dragomir de pe acest album le puteti si comanda pe site-ul Chris Ierusalim.
O scurta prezentare a albumului mai jos:

Sa te cobori mai mult

“A venit deci la Simon Petru. Şi Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?”

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.”

 Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.”

„Doamne”, I-a zis Simon Petru, „nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul!”

Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.”

Căci ştia pe cel ce avea să-L vândă; de aceea a zis: „Nu sunteţi toţi curaţi.”

După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: „Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu?

Voi Mă numiţi „Învăţătorul şi Domnul” şi bine ziceţi, căci sunt.

Deci dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.

Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.

Adevărat, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis.

Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.”( Ioan 13.

Sa te cobori astfel incat sa nu iti pierzi demnitatea; respectul il poti castiga prin coborare.

Sa renunti la tine, sa faci voia altcuiva, sa nu iti placi tie insuti…zdrobirea prin smerenie ne-a invatat-o chiar Domnul Isus…..prin acceptarea voi Sale impotriva vointei noastre uneori.

 “Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos.”(Galateni 6.2)

Nu trebuie sa te impovareze grijile si durerile altuia, astfel incat sa fii doborat chiar tu. Sa iti pese de aceste lucruri , sa incerci sa gasesti o rezolvare si daca poti sa fii tu insuti rezolvarea.

Se poate ca cei din viata ta sa nu iti inteleaga atitudinea, schimbarea, renuntarea de sine…lui Petru i s-a parut ceva ciudat si nu a putut intelege atunci ceea ce Domnul Isus intentiona sa-i invete.

“Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.”

Frumusetea este ca inca te poti cobori…mai dificil este  atunci cand esti deja jos si nu ai unde sa cobori; totusi exista orisicand un loc mai de jos pentru fiecare. Gaseste-l si vezi cine are nevoie de aceasta umila slujba  a ta.

Este una dintre ultimele  lectii pe care Domnul Isus le-o da ucenicilor, spre a fi urmata pentru totdeauna. Nu a folosit o pilda ilustrativa, ci s-a dat ca pilda pe Sine Insusi, ca dovada a importantei pe care si noi trebuie sa o acordam acestui fapt.

“El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.

La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.” (Filipeni 2.6-11)