Cum își va ținea tânărul curată cărarea?

Ești creștin și îți dorești să trăiești o viață curată, plăcută înaintea lui Dumnezeu. Dar, de multe ori te confrunți cu o imagine de sine departe de a fi plăcută Domnului datorită greșelilor repetate sau a ispitei înspre păcat, care te distanțează de sfințenia Sa. Păcatul te desparte de prezența plină de pace și bucurie a lui Dumnezeu. Dacă îți lipsește pacea, dacă sufletul îți este plin de griji, și uneori  nici să te odihnești nu reușești, atunci trebuie să te cercetezi în privința relației cu Dumnezeu. Undeva, firul care te leagă de El s-a rupt. Grăbește-te să vii înaintea Lui, să îți recunoști greșelile și neputințele și să ceri iertarea Sa.

            David scrie în Psalmul 119 pe baza experienței sale în viața de credință. David dă răspuns acelora dintre noi care căutăm să rămânem curați într-o lume murdară, să rămânem nepătați într-o lume plină de compromis și minciună, să rămânem drepți în picioare când curentul lumii bate exact din direcția opusă.

            „Cum își va ținea tânărul curată cărarea?”(Psalmii 119.9) Sunt trei adevăruri care te pot ajuta să rămâi pe calea cea bună, curată și plăcută Domnului:

1. Orientează-te în funcție de adevărul revelat în Sfintele Scripturi. „ Îndreptându-se după Cuvântul Tău.” (Psalmii 119.9)

Ca să rămâi curat este nevoie, mai întâi de toate, să rămâi drept. Cum poți rămâne drept când tot felul de vânturi te apleacă dintr-o parte sau alta? Folosind Cuvântul Domnului, al Sfintelor Scripturi care dau învățătură în viața de credință. El este Îndreptarul. El îți dă direcția corectă ori de câte ori oscilezi. El te îndrumă când te-ai pierdut în gândurile tale neînțelepte. El te ridică când prea multe poveri te-au doborât la pământ că ai și uitat cum este să mergi drept. El îți dă călăuzire când nu mai știi pe care drum să pășești din cele care îți stau în față. El îți dă sfat când nu este nimeni care să te învețe și îți îndreaptă pașii atunci când te afli pe o cale greșită.

2. Caută în tot ce faci, să împlinești Cuvântul și stăruiește asupra acestui lucru. „Te caut din toată inima mea, nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale.”(Psalmii 119.10)

Un alt lucru demn de luat în considerare atunci când urmărești o viață curată este dorința de a-L găsi pe Domnul prin căutare sinceră, de a-L cunoaște mai mult pe El renunțând chiar la anumite activități. Și mai este și dorința de a persevera în rugăciune după o viață curată, în conformitate cu învățătura Cuvântului.

3. Adună-ți provizii pentru vremuri de nevoie.„Strâng Cuvântul tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.”(Psalmii 119.11)

Un al treilea lucru pe care l-am identificat este asimilarea Cuvântului lui Dumnezeu în mintea și sufletul tău. Să Îl memorezi, să Îl dorești și să te trezești dimineața cu dorința de a-Lcunoaște mai mult și să adormi cu El în gând...asta înseamnă foame și sete după Cuvânt. Astfel, vasul tău va fi umplut cu El, și te va spăla de păcatul  care te prinde atât de ușor, deoarece vei fi luat în stăpânirea Sa.
“Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule!” (Psalmii 51.10)

Vis refuzat sau un nou început?

Ce faci atunci când planurile îți cad la pământ, iar așteptările nu primesc răspunsul dorit? Orice vis înfrânt produce mai întâi durere, apoi confuzie, iar în cele din urmă resemnare. Să îți înnoiești speranțele nu este un lucru ușor. Să ai încredere că va fi bine, deși la orizont apare doar un viitor necunoscut și atât de instabil, cere o credință matură și o profunzime a relației cu Dumnezeu.

Când alții te lovesc nu e ușor să te ridici și să pornești din nou ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu este ușor să îți reorganizezi viața după ce ai constatat că anumite drumuri s-au închis. Dar, este posibil.

            Într-un moment de deznădejde profundă, Iov a zis : „Mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile  acelea făcute cu atâta iubire în inima mea...”(Iov 17.11)

Trebuie să fim conștienți că planurile noastre, indiferent cât de bune ar fi ele sau îndreptate către o țintă  spirituală înaltă, nu pot avea certitudinea împlinirii lor.

            Poate te afli la un nou început, și te întrebi ce va urma din moment ce viitorul pare așa de incert. Poate ai eșuat din nou și nu știi dacă vei face față la o nouă încercare.

Atunci când experimentezi perioade de pustiu, când simți cum seceta caută să îți usuce sufletul însetat de căutări și când parcă cei care ar fi trebuit să îți fie aproape se îndepărtează pe rând sau îți înșeală încrederea pe care ai  avut-o în ei, intervine acel sentiment de neputință care atrage deznădejdea. Nu uita, însă, că în viața ta  poate apărea un drum nou. „Iată, voi face ceva nou și-i gata să se întâmple. Să nu-l cunoașteți voi oare? Voi face un drum prin pustie și râuri în locuri secetoase.”(Isaia 43.19)

            Uneori vei rămâne surprins când vei vedea cum ușa aceea închisă, refuzul acela sau situația aceea pentru care te-ai zbătut atâta timp erau parte a purtării de grijă a Tatălui Ceresc. Sună ciudat, dar da, planul Său pentru tine poate fi nespus de diferit față de cum gândești la acest moment.

Dacă te afli într-un astfel de moment, este cazul să îți reînnoiești speranțele. Să crezi din nou într-un început diferit, și o lucrare nouă, care te așteaptă să o realizezi.

            Așa că, mergi înainte cu puterea aceasta pe care Domnul Dumnezeu ți-o dă. Câtă vreme încă mai ai resurse, mai ai voință, vei mai avea putere de a continua.  Și, oricât de mic te vezi în ochii tăi, cu atât mai mare Îl vei vedea pe Dumnezeu lucrând în viața ta. El este cu omul zdrobit, cu cel care se vede mic  în ochii lui și înalță pe cel smerit.

            Niciodată să nu te oprești din a spera, orișicât de greu ți s-ar părea drumul la un moment dat. Concluzionez cu un adevăr spus de fostul om politic britanic, Winston Churchill: „Succesul nu este final, eșecul nu este fatal: curajul de a continua este ceea ce contează.”

Ca o frunză în zi de toamnă

E toamnă. E târziu. Iar frunze cad în zbor

Și-mi amintesc aievea cât sunt de trecător.

Se-aștern covor peste covor în urma mea

Și simt un iz de ceai ce-nvăluie pădurea.

Cad frunze. Cad și doruri. Și amintiri rebele

Care se duc, alergă  prin nori și printre stele.

Se duc clipele noastre de bucurii și de dureri

Când rugăciunea ni se-nalță spre Acela ce trimite mângâieri.

E toamna bucuriei când văd cum rod bogat

Se strânge  în sufletele însetate de Dumnezeul Prea Înalt.

E și toamna tristeții, când cei dragi mă părăsesc

Și rând pe rând se-ndepărtează, și simt cât de mult îmi lipsesc.

Iar când, din mersul pe cărare m-am oprit tăcut,

Din zborul ei am încercat să prind o frunză, care la pământ

Se cobora firavă și mi-a căzut în pumn,

Dar n-am putut s-o las, ci am păstrat-o  într-un vechi album.

Și eu, și tu, suntem ca frunza care se leagănă în vânt,

De multe ori așa aproape ca să cădem jos la pământ.

Dar Dumnezeu, în Mâna Sa ne prinde și dă vieții un rost

Purtându-ne cu drag și milă, ne duce blând la adăpost.

Credința care mută munții sau îi ocolește

Ai întâlnit expresia biblică „să ai o credință cât un bob de muștar, și vei reuși să muți chiar și munții” și te întrebi dacă poate fi reală și în situația ta? Uneori poți să înaintezi doar prin credință, dar de la a spune până la a trăi este o diferență. Uneori îți vezi neputința și te întrebi cât va mai dura? Ai încercat să  schimbi lucrurile, să te schimbi chiar și pe tine, și cu greu mai poți face ceva care să aducă acea schimbare mult dorită. Vezi cât de greu este să înaintezi pe drumul ce urmează și continui să îți spui că nu vei face față, că este prea greu și că probabil vei eșua. De aceea, parcă nici nu ai mai încerca. Și totuși, undeva în inima ta, știi că se poate, că se merită să continui, și că vei reuși. Știi prea bine și ai tot auzit că Dumnezeu este cu acela care Îi cere ajutorul, dar deja ai făcut-o și parcă nimic nu s-a schimbat.

Dar, poate că undeva ai greșit…. Poate nu ai crezut cu adevărat că El va face pentru tine acel lucru și nu ai mers până la capăt pe drumul credinței. Te-ai tot uitat în jos, înspre tine și la ceea ce nu poți realiza, și ai pierdut ținta. Te uitai și la Dumnezeu, dar și la tine. Da, trebuia să privești doar înspre El și ce poate face El prin tine. Ai încredere că El poate să te schimbe și pe tine, dar și situația în care te afli. Dacă vrei să pornești pe un drum nou și ai temeri, atunci  credința îți este slabă. Este adevărat ce ai constatat, nu te vei descurca de unul singur în ce urmează să faci, dar la fel de adevărat este faptul că, dacă cauți Împărăția Sa, vei primi și celelalte lucruri pe deasupra. Ai nevoie de înțelepciune, iar Domnul a promis-o celor ce o doresc și cred că le va fi dată. „Dacă vreunuia din voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. Dar, s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc.”(Iacov 1.5-6)

Mi s-a întâmplat să cred că Dumnezeu va muta munții pentru mine, pentru cauza mea, și lucrurile chiar așa păreau până la un moment dat, când acei munți devenise de netrecut în fața mea. Abia atunci am realizat că trebuia să-i ocolesc și să mă retrag, trecând pe lângă ei. Nu am înțeles de ce, dar ce putem înțelege atunci când ne aflăm în fața Mării Roșii, iar în spate dușmanul se apropie în pași grăbiți? Am înțeles însă, ceva mai târziu, că ocolirea muntelui nu era doar un răspuns negativ, un vis neîmplinit, așa cum îl consideram pe atunci, ci chiar o purtare de grijă a lui Dumnezeu. Și m-a ferit de un drum periculos și care mi-ar fi dăunat mai târziu. Dar, nu după multă vreme mi-a pregătit un alt drum, o provocare și mai mare, un munte chiar mai înalt decât mă așteptam și pe care nădăjduiesc să îl trec împreună cu El.

Este mare bucurie când vezi munții de probleme că se dau din calea ta, dar nu la fel este atunci când ei rămân neclintiți și trebuie să renunți la planul tău pentru planul Lui, necunoscut și nou pentru tine. Dacă ai pornit pe un drum, când știi că mergi cu Dumnezeu, mergi până la capăt. Nu-ți fie teamă decât de a nu-I greși Lui. În rest, crede că El va purta de grijă. Și încrede-te că poate muta muntele din fața ta, și chiar dacă nu o va face, va croi un nou drum. Nimic nu trebuie să îți limiteze credința. Doar așa vei vedea obstacolele ca și oportunități de a învăța și a crește. Crede și mergi înainte!

Dezamăgirea

O amintire dureroasă, care îți lasă un gust amar… Ești dezamăgit, dar nu ar fi o problemă, dacă cei care te dezamăgesc ar fi niște străini. Însă durerea este atunci când ei sunt chiar oamenii în care aveai încredere, în care sperai să te poți bizui și pe care îi iubeai. Au fost vorbe și fapte la care nu te-ai fi așteptat. Poate spui că ai fost naiv să crezi în ei, și că ar fi trebuit să fii mai vigilent, dar nu, nu asta este problema. Ca să ai încredere în oameni este nevoie și de o anumită doză de vulnerabilitate. Mai trebuie și să riști, nu doar să te protejezi excesiv dinaintea oricărei săgeți.

A fost odată un Păstor blând, care a făcut tot ce trebuia pentru oile Sale, și totuși ele au ales să Îl răstignească. El a făcut tot ce se putea pentru binele lor, iar ele I-au întors rău pentru bine….Să iubești chiar și omul care îți înfige cuțitul pe la spate, care te înjunghie cu vicleșug. Acum înțelegi ce dragoste trebuie să ai? Dincolo de cuvinte, dincolo de fapte. Să suferi în tăcere și să aștepți. Durerea pricinuită de un frate este mai mare decât aceea provocată de un vrăjmaș.

Dezamăgirea provoacă răni. Dar există și un balsam care vindecă. În primul rând iartă, dar nu la nivelul vorbelor, ci al minții și al inimii. Nu rămâne cu remușcări față de aceia care te-au dezamăgit. Poate au făcut-o cu intenție sau poate din neștiință. Chiar dacă au făcut-o intenționat, tot trebuie să îi ierți, ca să rămâi liber. „Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați?”( Matei 5:46).

Poartă-te înțelept. Un om care ți-a greșit este posibil să o mai facă. Fii prudent și acordă-i credibilitate limitată. Nu-l privi ca pe un dușman, ci mustră-l ca pe un frate. Spune-i adevărul în dragoste, cel puțin să știe realitatea. Poate cuvintele tale nu vor avea ecou pe moment în sufletul lui, dar mai târziu poate vor avea. Dacă nu este posibil și nu vrea să își revizuiască atitudinea, atunci roagă-te pentru îndreptarea lui. „Și robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toți, în stare să învețe pe toți, plin de îngăduință răbdătoare, să îndrepte cu blândețe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința ca să ajungă la cunoștința adevărului, și, venindu-și în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinși ca să-i facă voia” (2 Timotei 2:24-26).

Uneori nu ai ce să mai faci și este posibil ca acesta să continue să persiste în greșeala lui și să nu poată fi oprit de nimeni. Ai crezut că și el poate face pentru tine ceea ce tu ai face pentru el. De aceea te mai încearcă uneori acea frustrare, acel gând de judecată și tristețe. Ți-ai deschis ochii și ai văzut realitatea, dar nu îți închide inima.

Nu descuraja. Nu te victimiza și nu-ți pierde încrederea în cei din jur. Și tu ai dezamăgit la rândul tău pe alții, și ai fost dezamăgit chiar de tine însuți în anumite împrejurări, așa că învață o lecție prețioasă. Poate a iertării, a dragostei față de cel care îți răspunde cu rău, poate a răbdării sau a zdrobirii. Dacă iei bine seama, poți deveni mai înțelept, mai echilibrat și poți dobândi chiar și o viziune mai clară asupra vieții.

Încă te doare, dar va trece pentru că este doar pentru o vreme. Ia-ți aproape promisiunile lui Dumnezeu, și lasă orice gând tulburător să te părăsească. Știi prea bine că doar El nu te va dezamăgi niciodată. Și mai știi care este partea bună a dezamăgirilor? Te aduce mai aproape de El, să-L cauți mai mult, să Îi simți mai mult apropierea.

Pacea este doar în Domnul Isus Hristos, Păstorul cel blând, dar în lume vei avea necazuri. “V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33).

„Eu, Eu vă mângâi. Dar cine eşti tu, ca să te temi de omul cel muritor şi de fiul omului, care trece ca iarba” (Isaia 51:12).

Și dacă Dumnezeu poate transforma noaptea în zi, El poate transforma chiar și o dezamăgire într-o binecuvântare.

Te iubesc sau te iubesc pentru că…

De ce iubești această persoană?…Pentru că este frumoasă, deşteaptă, bogată sau pricepută la toate? Într-adevăr, calităţile ne fac să iubim mai uşor şi din fire suntem tentaţi să îi iubim mai mult pe cei care le posedă. Aceasta este dragostea condiţionată. Aş vrea să vorbesc puţin despre dragostea care nu spune „te iubesc” datorită vreunei calităţi în mod special, ci datorită unei alegeri care poate părea ilogică în ochii multora. Dragostea necondiţionată este revelată la modul absolut prin iubirea divină şi pornind de la exemplul ei putem învăţa. “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16). Măcar că nu a găsit nimic vrednic de iubit în noi, măcar că eram păcătoşi, El a ales de bunăvoie să Îşi reverse dragostea peste noi.

Învaţă să iubeşti necondiţionat. Din fire îţi este uşor să iubeşti pe cei care te iubesc sau care răspund afirmativ dorinţelor tale. La Dumnezeu dragostea este mai presus de merite, şi El cere să oferi  iubirea fără gândul că vei primi ceva în schimb. Dragostea Lui este jertfitoare: nu poţi să iubeşti dacă nu dăruieşti. Renunţi la tine şi la anumite dorinţe pentru ca celuilalt să-i fie bine, pentru că fericirea ta înseamnă  să îl faci fericit şi pe celălalt. În ce priveşte dragostea relaţională , dacă ai ales să iubeşti pe cineva, nu încerca să pui condiţii sau să schimbi persoana, afară dacă şi ea se bucură de acea schimbare şi îşi doreşte acest lucru. Iubirea adevărată nu este un sentiment, nu sunt vorbele dulci, nu este o emoţie, ci o dăruire fără rezerve. Nu este de vânzare. Nu o poţi cumpăra. Toată bogăţia şi înţelepciunea nu o pot răscumpăra. Iubirea aceea ilogică uneori, când te întrebi de ce iubeşti şi nu ai un răspuns pentru că pur şi simplu o faci, aceea este, de fapt, adevărata faţă a dragostei. Şi, dacă ai decis să îl/o iubeşti aşa cum este, vei rămâne surprins când şi el/ea se va schimba datorită dragostei tale necondiţionate.

Alege să renunţi la “te iubesc pentru că” în favoarea lui „te iubesc”…pe care nu va trebui să îl spui prin cuvinte, ci să îl/o faci să simtă acest lucru, prin fapte.

Un citat al lui Liviu Rebreanu redă și mai bine ce înseamnă, de fapt, acest fel de dragoste: „Iubirea nu e un târg: te iubesc pentru că mă iubești. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.”

Cum să birui ispita?

Încerci. Îți dai silința să nu mai faci acel lucru rău, să termini cu acel obicei neplăcut sau acel lucru despre care conștiința îți spune că este greșit. Și te lupți și încerci din răsputeri. Dar cazi din nou și de fiecare dată tot la fel ți se întâmplă. Poate vei spune: „Unde am greșit? De ce alți creștini pot și eu nu pot?”

Este o diferență între a trăi sub lege și a trăi sub har. Semnul că trăiești sub lege este faptul că te lupți de unul singur, depui efort să te îndrepți și nu reușești. Efortul propriu nu îți va aduce decât o biruință temporară. Vei rezista o vreme, după care firea te va ademeni din nou, pentru că este o luptă continuă între fire și duh.

Atunci, cine te poate elibera? Duhul Sfânt are putere să te elibereze de aceste lucruri. Lucrarea pe care o face Domnul Isus Hristos în viața ta va aduce eliberarea mult dorită. Nu înseamnă că nu te vei mai confrunta cu ispitele, dar prin puterea primită vei rezista și nu va mai fi nevoie să depui efort propriu continuu, iar lucrurile care altădată te ispiteau nu vor mai reprezenta o problemă. Atunci, vei ști că te afli sub har. Duhul Sfânt în viața ta este soluția eliberatoare. El dă putere, rezistență, îndrăzneală. Poate că te-ai rugat și nu s-a întâmplat nimic. Continuă și roagă-te, cercetează-ți viața, luptă în ce depinde de tine, stai departe de lucrurile care te ispitesc la rău și umple-te de lucrurile sfinte.

„Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău! Strâng Cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalm 119:9,11).

„Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă” (Matei 26:41).

De multe ori ne întrebăm dacă este bine să facem un anumit lucru, dacă este păcat sau nu, măcar că glasul conștiinței ne dictează lucrurile care nu sunt după voia lui Dumnezeu. Le-am face, deși știm că sunt rele, iar dacă cineva ne-ar spune că nu este nicio problemă, imediat am merge în locuri nepotrivite sau am face lucruri păcătoase.

Cum îți vei da seama că ești eliberat și că nu este un efort propriu? Atunci nu vei mai simți plăcere să faci acele lucruri și te vei îndepărta singur. „Dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi” (Ioan 8:36). Astfel, nu vei mai simți nevoia să întrebi dacă un lucru este bine sau rău, deoarece nu vei mai găsi aceeași plăcere în acel lucru. „Și, după cum ungerea Lui vă învață despre toate lucrurile și este adevărată și nu este  o minciună, rămâneți în El, după cum v-a învățat ea” (1 Ioan 2:27).

În concluzie, nu efortul tău te va salva. Dorința ta de îndreptare și pocăință, da, trebuie să existe, dar mai presus de acestea cere eliberarea de la Dumnezeu pe care ți-o poate da prin Duhul Sfânt.

Domnul Isus Hristos a trecut prin ispite ca noi și cunoaște cu ce te confrunți. „Și, prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți” (Evrei 2:18).

„Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie” (Evrei 4:15-16).

„Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă. Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:12,13).

Prezența Sa eliberatoare să te însoțească în orice domeniu al vieții tale vei fi ispitit, atacat sau încercat!

Ce drum să alegi când ai de luat o hotărâre?

Cum să aleg? Ce să aleg? Pe cine să aleg? Unde să aleg?

Sunt doar câteva dintre întrebările cu care ne confruntăm periodic și la care tare mult ne-am dori să găsim răspunsul potrivit cât mai curând.

Nu am un răspuns exact la dilema ta, dar ceea ce pot să îți spun este că trebuie să alegi cu grijă, fără să te grăbești, după ce ai analizat și după ce te-ai rugat. Pacea din inima ta poate confirma uneori o alegere bună.

Ce să nu alegi? Nu alege drumul ușor, calea pe care merg cei mai mulți. Alege drumul care, în ciuda obstacolelor întâlnite, duce la sfințirea vieții și la mântuirea sufletului tău. Doar drumul cel mai abrupt duce direct în vârful muntelui. Potecile ocolitoare, deși sunt tentante, nu vor face decât să amâne sosirea ta la timp, la ținta dorită.

Alege școala care îți poate oferi cele mai multe posibilități de afirmare pe viitor, chiar dacă va trebui să te străduiești mai mult. Alege-o la timp și nu amâna!

Alege slujba care te ajută să poți duce un trai decent, fără să implice compromisul.

Alege chemarea pe care, deși nu o înțelegi la început pe deplin, va trebui să mai lucrezi la ea, pentru că doar cu pași mărunți vei reuși să câștigi proba de rezistență, și la finalul alergării să capeți premiul.

Nu alege omnul uitându-te la înfățișarea lui sau la aspectele exterioare, judecând doar după aparențe. Alege omul care te ajută să mergi pe calea credinței și alături de care îți vei putea duce mântuirea până la capăt.

Nu face alegeri bazându-te pe ceea ce vezi. Samuel plecase la casa lui Isai unde avea să ungă pe noul împărat al lui Israel. David era doar un copil, nu era un războinic viteaz, așa cum Samuel s-ar fi gândit că ar trebui să arate un viitor împărat. De multe ori privim doar aparențele care pot fi înșelătoare.

Alege bazându-te pe adevărul din Sfânta Scriptură și pe înțelepciunea pe care ți-o poate da Dumnezeu. Nu te bizui pe propria înțelepciune. Alege cu inima, dar și cu mintea. Alege caracterul. Nu face alegeri pripite.

Alege ceea ce ar alege Dumnezeu pentru tine. Vei spune că nu ai cum să știi și este adevărat. Important este să îți dorești să alegi voia Sa cu privire la alegerea pe care o ai de făcut. Alege înțelept, după ce te-ai sfătuit și te-ai rugat. Deosebește binele de rău.

Alege cumpătat. Poate îți amintești ce alegere a făcut fata babei din binecunoscuta poveste „Fata babei și fata moșului”, atunci când a fost îndemnată să își alegă ca răsplată pentru munca ei o ladă cu care să meargă acasă, și ce alegere a făcut fata moșului când i s-au pus înainte aceleași opțiuni de alegere. Dorința de  a avea mai mult pe căi necinstite nu va aduce decât neplăceri, în timp ce cumpătarea te va feri de multă durere. „Mai bine puțin cu frică de Domnul, decât o mare bogăție cu tulburare!”(Proverbe 15.16)

Alege înțelept și cu teamă de Dumnezeu. Chiar și atunci când încă mai ești nedumerit în privința alegerii tale, teama de Dumnezeu și supunerea față de El te va călăuzi corect. Și, mai mult decât atât, El are putere să îndrepte chiar și alegerile tale greșite atunci când dorința ta este să Îi fii pe plac. Alege cu grijă și fiecare decizie încredințeaz-o lui Dumnezeu!

Lasă indiferența și fă diferența!

Nu pot să stau în nepăsare sau să mă prefac că nu îmi pasă, lăsând deciziile la voia sorții. Este adevărat că sunt lucruri pe care nu le pot schimba oricât aș vrea, dar, în ce privește partea mea, vreau să am conștiința curată și inima împăcată că am ales așa cum și Dumnezeu a hotărât de la început.

Poate că ne gândim de ce lucrurile iau o așa întorsătură, iar libertatea de care am dispus și dispunem în continuare este așa greșit gestionată? Iată ce am găsit pe paginile Bibliei: „Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină  inima fiilor oamenilor de dorința să facă rău” (Eclesiastul 8:11). Da, va fi o judecată pentru orice lucru și faptă, dar aceasta nu se întâmplă pe loc. Este unul din motivele pentru care oamenii nu se căiesc de faptele lor rele sau necuviincioase, ba încă se bucură și se mândresc cu ele.

Se zice că mai bine s-ar fi gestionat resursele pentru referendum în alt scop mult mai util, și într-un fel este adevărat. Dar și mai bine era dacă nu se punea problema schimbării vreunui articol de lege cu afectarea familiei ca instituție. S-au trimis mesaje mai mult sau mai puțin înfricoșătoare cu privire la ceea ce ar putea determina un rezultat negativ al referendumului prin însăși neprezentarea la vot. Unii le iau în seamă, dar altora nu le pasă și le ironizează.  O parte din tinerii intelectuali sunt chiar afectați cum că există probleme mult mai grave decât susținerea familiei și adoptă o atitudine ironică sau merg pe ideea de manipulare politică.

Este adevărat că sunt probleme cu mult mai mari în țară și în societate, la fel cum este adevărat că nu ar fi fost nevoie de acest  referendum, dacă lucrurile ar fi rămas neschimbate.  Însă, dacă tot am ajuns să îl trăim, să mergem și să facem o diferență! Indiferența costă. Poate că spui că nu se va întâmpla oricum nimic dacă mergi  la vot sau nu, dar dacă peste câțiva ani lucrurile se vor schimba și vei constata că se datorează și alegerii tale neînțelepte de a te face indiferent?

Lăsând la o parte faptul că se folosesc resurse, că pot fi manipulări politice sau că sunt probleme mai grave în societate, ție ce îți dictează conștiința? Crezi că prin indiferență și neprezentare vei scăpa de urmările pe care le poate aduce în societate aceste schimbări? Indiferența te va costa. Ia atitudine și nu te lăsa influențat de părerile oamenilor.

“Vai de cei ce numesc răul bine și binele, rău, care spun că întunericul este lumină și lumina, întuneric” (Isaia 5.20).

Dacă vrei să rămâi în lumină, conștiința te va lumina ce alegere ai de făcut! Eu aleg să mă intereseze ce gândește Dumnezeu, pentru că restul sunt detalii.

Fără ea aș fi nimic...

Fără ea aș fi nimic și la nimic n-ar folosi,

Toată lumea de-aș avea, dacă n-aș putea iubi.

Fără ea aș fi doar formă și aș face fapte mari;

Ce folos să știu de toate, dacă dragoste nu am?

Fără ea m-aș amăgi, încercând să am credința

Care mută munți înalți, cochetând cu pocăința.

Fără ea aș fi un rege înălțat, cu slujitori,

N-aș mai coborî smerit, să slujesc ca un păstor.

Fără ea mi-aș pierde viața în plăcerile de-o clipă,

Înșelându-mi neputința cu trăirea în risipă.

Dar, cu dragostea în suflet, voi fi câștigat mereu.

Ea acoperă și crede, speră, suferă din greu

Și rămâne neschimbată. Dragostea …e Dumnezeu.