Dor de primăvară

E primăvară în inima mea
De când Te-am întâlnit, Doamne Isuse,
Și multe flori au răsărit pe calea Ta
În timp ce sufletu-mi Te cunoscuse.

Dar mai trec nori și soarele dispare,
Mai vin și ploi și-adesea mă-ntristez;
Aș vrea ca primăvara să fie ca o floare
Deschisă, înmiresmată cu un parfum ceresc.

Trimite, Doamne, o rază să topească gheața răutății
Ce a rămas lipită de vreun ungher ascuns;
Îmbracă-ne cu haina nouă a milei și dreptății,
Mărește-ne credința și dă-ne harul Tău deajuns.

Trimite vântul să sufle-ngrijorarea
Care se cuibărește în sufletul mâhnit;
Alungă și războiul, și ura, zarva, teama,
Ca să vedem seninul și un nou răsărit.

Adu, Doamne, primăvara și-n inimile triste,
Sădește pacea Ta și luminează al nostru drum;
Să-nmugurească-n suflet speranțele aprinse,
Iar teama și-ndoiala să se prefacă-n scrum.