Familia perfectă

Poate crezi că ai întâlnit-o sau ți-ai fi dorit să ai parte de ea, tânjind după ceva care, de fapt, nu există. Când vorbim despre familia perfectă la timpul prezent, unii se gândesc la o poză dintr-un album imaginând părinții fericiți alături de copii zâmbitori, alții se gândesc la o stabilitate financiară care permite realizarea tuturor dorințelor membrilor familiei, alții se gândesc la o relație permanentă de dragoste manifestată în interiorul familiei, lipsită de orice conflict sau poate la familia care pozează într-o ținută impecabilă, ca și cum nu ar duce lipsă de nimic.

Toate aceste momente sunt însă temporare, astfel că, familia perfectă nu există. Orice cuplu, la un moment dat, se va confrunta cu probleme de ordin relațional, emoțional, sufletesc sau fizic. Gestionarea manifestării emoțiilor nu este cel mai ușor lucru de făcut, mai ales atunci când trăiești lângă o persoană care are o sensibilitate diferită de tine, și pe care un detaliu care îți este lipsit de importanță ar putea-o afecta emoțional cum nu ți-ai imagina. Cu cât petreci mai mult timp alături de cineva, cu atât cresc șansele să existe tensiuni, pentru că gândim diferit. Există conflicte deoarece, la un moment dat, ne manifestăm personalitatea, chiar dacă, pentru un timp ne-o putem ascunde, de dragul celuilalt.

Cine iubește iartă. Fără iertare nu există continuitate. O căsnicie poate însemna un lung șir de momente de iertare, de răbdare, de acceptare. Ierți și o iei de la capăt.

Iubirea este și o alegere, iar o familie trebuie să aleagă constant să îmbrace haina dragostei.

Familia perfectă nu există, ci există o dorință după mai bine, după a fi un exemplu pentru ceilalți, urmând principiile sfinte. Acest lucru nu îți va schimba neapărat partenerul, dar te poate schimba în bine pe tine.

O familie poate însă deveni puternică pe măsură ce există colaborare și ajutor reciproc în clădirea unei relații trainice. Necesită echilibru din partea ambelor părți și recunoașterea greșelilor chiar și când acestea par nesemnificative. Fiecare manifeată empatie și ține astfel cont de dorințele celuilalt, îi face bine fără să-i afecteze libertatea individuală. Să cedezi, dar fără să renunți definitiv la scopul tău. Să lupți înțelept.

Familia perfectă nu este nici aceea în care copiii sunt mereu ascultători, nu plâng și pozează doar a fericire. Pentru că familia este locul acela unde ne ascuțim caracterul, ne lustruim manierele și învățăm să iubim cu adevărat. Dar poate fi aceea în care soții se iubesc, se iartă, se acceptă și manifestă răbdare, suferă și se bucură împreună și au ca obiectiv binele celuilalt mai presus de  propriul bine.

Aș defini o familie ca fiind binecuvântată, atunci când este alcătuită din persoane mature spiritual, în care roada Duhului se face cunoscută mereu, în fiecare zi. Pentru că numai acolo unde se manifestă la superlativ: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor” (Galateni 5:22-23), acolo poți întâlni o familie de dorit.