O alegere, o ungere şi o viaţă în ascultare

Când Domnul Dumnezeu hotărăşte un om pentru o anume lucrare spre slava Lui nu va întreba dacă acesta îşi doreşte şi nici nu va da lucrarea în funcţie de pregătirea lui în acel domeniu. Sunt alegeri pe care doar Dumnezeu le poate face în dreptul nostru.

Am privit la Saul şi la David, doi împăraţi care la origine au fost oameni simpli şi care nu s-au gândit probabil că vor ajunge acolo unde Dumnezeu i-a rânduit, să împărăţească peste Israel.

Saul nu era un om însemnat sau dintr-o familie mare, la fel cum şi David era mezinul dintre cei opt fii ai lui Isai. Saul pornit să caute măgăriţele rătăcite ale tatălui său nu s-ar fi gândit să ajungă la proorocul Samuel care avea să-l şi ungă ca împărat. Asemenea David, întors de la turma de oi a tatălui său pe care o păstorea nu s-ar fi gândit că acasă îl aştepta Samuel pregătit să îl ungă ca împărat. Astfel, nici unul dintre ei nu era pregătit pentru o astfel de slujbă, chiar dacă poate aveau câteva abilităţi. Ei nici nu au căutat să fie împăraţi, măcar că fusese unşi. Saul se ascunde între vase atunci când se aruncă sorţul, iar David chiar nu se afla acasă atunci când proorocul îi vizitase fiind considerat fiul cel mic şi mai puţin important.

Alegerea pentru o lucrare a lui Dumnezeu o face Însuşi Dumnezeu. Nu omul este acela care alege, pentru că alegerea lui va trebui suportată prin forţe proprii, în timp ce alegerea Domnului este însoţită de putere, de prezenţa Duhului Său prin care orice obstacol este învins şi orice luptă deja câştigată. Iată cum Saul, imediat ce este uns împărat nu mai este acelaşi om pentru că „Dumnezeu i-a dat o altă inimă” (1 Samuel 11.9) urmând să izbutească în luptele împotriva filistenilor.

David, imedat ce este uns ca împărat  „Duhul Domnului a venit peste David începând din ziua aceea şi din cele următoare.”(1 Samuel 16.13) Au început şi victoriile în luptele cu filistenii începând cu înfrângerea lui Goliat.

Aşadar, este o alegere prin voia lui Dumnezeu.

Apoi, este o ungere care face diferenţa şi în urma căreia cei aleşi sunt îmbrăcaţi cu putere  şi înţelepciune. Fără această ungere de la Domnul, Saul şi David ar fi fost la fel ca şi ceilalţi oameni, dar ei L-au avut pe Domnul de partea lor.

Ce anume a făcut să rămână prezenţa Duhului lui Dumnezeu în viaţa lor? Ascultarea de Cuvântul Lui. Orice abatere a fost sancţionată drastic. Astfel datorită neascultării Duhul Domnului s-a îndepărtat de  la Saul în ciuda insistenţelor sale ulterioare, a pierdut împărăţia şi chiar un duh rău a fost trimis să-l chinuiască. Şi David păcătuieşte şi nu ascultă întru totul de Cuvântul Domnului, iar greşeala sa l-a costat scump şi a afectat intens viaţa familiei sale până la sfârşitul zilelor lui.

Ce să învăţăm de la Saul şi David?

Nu depinde de tine să alegi anumite direcţii în viaţă. Uneori este nevoie doar să mergi pe drumul tău şi să lucrezi cu credincioşie acolo unde El te-a aşezat, iar oportunităţile se vor ivi de unde nici nu te gândeşti.

Dacă El te-a ales pentru o lucrare, îţi va trimite şi resursele necesare şi te va echipa cu darurile de care ai nevoie.

Mergi pe acest drum în ascultare deplină de El pentru că o  lucrare nu va rezista şi nu va propăşi decât dacă lucrezi în ascultare, luând seama la tot ce este scris.