Prin El avem victorie

Când Domnul Dumnezeu face lumină, nimic nu Îi poate întuneca planul. Când El porunceşte, ia fiinţă. Când pune gândul în mintea omului face posibilă şi împlinirea lui. Dacă El vrea, imposibilul devine posibil. Norii negri sunt alungaţi, furtuna se linişteşte, valurile se potolesc, iar soarele răsare la Cuvântul Său. Când El îngăduie, munţii din faţa ta devin mobili mutându-şi locul, iar văile devin şesuri line şi înverzite. Cel slab devine puternic, dar nu prin ceea ce el poate să realizeze.

Astfel, luând ca şi exemplu pe Ghedeon din cartea Judecătorii, se spune că el era cel mai mic din cea mai săracă familie a lui Manase. Cu toate acestea, Dumnezeu nu a trimis pe îngerul Său în funcţie de rang sau merit, ci la Ghedeon, cel care se şi socotea neînsemnat în vremea şi neamul lui. Ghedeon se uită la ceea ce este el şi ce poate să facă el (“Cu ce să izbăvesc pe Israel?”).  Ce a trebuit el să înveţe? Că Domnul nu l-a ales pentru ceea ce el era în stare să facă ci pentru a-şi duce la îndeplinire scopul. De aceea, din 32.000 oameni înarmaţi au rămas doar 300 în lupta condusă de Ghedeon, cu care avea să-i înfrunte pe cei aproape 135.000 vrăjmaşi şi nici măcar ei nu au fost aceia care au luptat cu îndârjire, ci mai mult au asistat la victorie...

Iată cum din nimic, El face ceva, din lucruri slabe şi fără importanţă scoate luptători destoinici pentru a-şi proclama victoriile.

“Dar ... Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt,pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 1.27-29)

De ce? Pentru ca nu omul sau puterea lui să triumfe, ci a Domnului să fie toată slava.

Astfel, nu forţa sau priceperea ta va aduce rezolvare. Totul vine de la El.Chiar şi credinţa. Nu este a ta.  Este un dar de la El. De fapt, credinţa este har, milă şi îndurare. Te-ai gândit că tot ce te înconjoară, evenimentele sau întâmplările sunt doar har şi adesea chiar te copleşesc...Nu, nu este rodul meritelor tale şi nici a înţelepciunii proprii, doar “Cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit?“

Retrage-te o clipă din iureşul vieţii, îngenunchează şi spune doar atât: “ Mulţumesc, Doamne!” Mila Ta nu are margini! M-ai ales şi ai făcut atâtea lucruri pentru mine nu pentru că merit, ci pentru că eşi mare şi faci minuni! Numai Tu eşti Dumnezeu!